danbranzai

La Cina Domnului trebuie să ne dăm seama cu CINE stăm la masă și CE avem de mâncat. Dincolo de aparențele sărăcăcioase se ascund tainele existenței noastre eterne.

Coloana sonoră este însoțită de câteva poze de arhivă: - „Un mesaj caraghios al Securității Populare“ - Marcu la București, N. Titulescu 56A - Marcu la Iași, Marcu la Caransebeș Vă invit să identificați personajele și să lăsați numele lor la Comentarii.

Una din foarte puținele înregistrări audio ale acestui predicator evanghelist de excepție. O bijuterie, un diamant de colecție, o flacără mistuitoare.

De pe „Istorie Creștină“: Prezint prin ajutorul Domnului și cu mare plăcere o predică din anul 1941 a fratelui Marcu Nichifor. N-ai înghețat frate? ,,Dragostea multora se va răci”. Mat. 24, 12. Afară e frig frate și gerul e fără milă. Mulți se uită cu neplăcere la zăpada care vine mereu, dar aceasta n-o împiedică deloc ca să coboare încet și liniștită din nori brumării pe pământul înălbit. Ce bine ne-ar prinde în loc ger lumina plină de căldură a soarelui! Totuși această căldură mult așteptată nu mai vine, în schimb gerul ne învinețește urechile, ne înțepenește picioarele încercând să ne rărească respirația. N-ai înghețat încă frate? Te gândești poate, ,,dacă aș fi înghețat n-aș mai putea citi”. Trupul e adevărat, îngheață greu, dar sufletul … vai, cât de ușor îngheață la cea mai mică suflare a păcatului, apele vii s-au oprit, iar sufletul a înghețat. E drept că, mulți dintre noi ani de-a rândul nu știu ce-i vara sufletească, la ei întotdeauna e viscol, ger și zăpadă. Dragostea lor nu s-a răcit, ci a înghețat. Ei trăiesc în regiunea polului nord. Acolo unde zăpada nu se mai termină, iar soarele rar e văzut. Oamenii de acolo nici n-așteaptă soarele, ei sunt mulțumiți cu întuneric și zăpadă. Așa este și în multe suflete. Întuneric, zăpadă, viscol și frig. Ce zici, frate, nu-i așa ceva și la tine? Gerul pătrunde oriunde nu-i foc. Nu mi-am dat seama de acest mare adevăr, decât în ultimul timp. Ai noștri de acasă au înfundat niște căpățâni de varză verde într-o pivniță bună. Ușa a fost învelită cu pământ, apoi unsă bine, așa că gerul putea să-și pună pofta-n cui. Gerul de afară crescu mereu peste 35 grade. Când au desfundat varza, ea era tot așa de înghețată ca și când ar fi fost afară. Atât de mult m-am mirat, încât ei încercau să-mi explice că nimic deosebit nu s-a întâmplat. Și că varza chiar degerată tot nu este rea, ci încă se mai poate folosi. Le-am spus că nu mă mir de varză, ci de răceala grozavă, care pătrunde în sufletul omenesc atunci când el n-are înăuntru foc. Ar putea să se ferească de ,lume, de păcate, de diavol. Ar putea să fie om bun și drept, cinstit și evlavios. Ar putea să se învelească cu diferite fapte bune, dar acestea nu-i ajută la nimic, căci tot va îngheța, căci n-are înăuntru foc. Ca să fie cald în camera mea, focul trebuie să ardă regulat, dar ce să fac ca sufletul meu să fie fierbinte? Exact același lucru focul sfânt să ardă regulat. Tu ești cu totul înghețat. Îi zise un tânăr altui tânăr ,,Tu ai răcit cu totul”. Ce să mai zică tânărul care-l asculta, era mulțumit că nu i-a spus și mai mult. Pe drum se gândea, ,,Ce nenorocire, ce să mă pot face acum?” Îl întâlnește pe un tânăr și-i zice: ,,Ai nevoie de rugăciune?” - ,,Da”. Citesc ceva din Biblie, apoi îngenunchează și se roagă. Peste un timp scurt mai vin câțiva tineri, același lucru. -,,Ne răcim fraților!” – zise tânărul răcit, -,, Înghețăm cu totul să citim din Biblie și să ne rugăm”. Apoi merse pe la alți tineri ca să le aprindă focul spiritual. Aprinde altor focul atunci va arde și al tău. Întrebați-l pe acel tânăr care-i cauza principală în pierderea căldurii? ,,N-am adus niciun suflet la Hristos”, zicea el -,, cu toate că am predicat zilnic.”. Ce sloiuri de gheață mai sunt și pe tine? Îți merge numele că mai trăiești: ,,Nu-i așa?”. Te conservi bine – dar ești înghețat. Mergi, nu sta nicio clipă! Nu trebuie o priveliște mai jalnică, mai fără viață decât a ucenicului lui Hristos, care nu-și îndeplinește datoria. Desigur găsești mai multe pretenții decât a asculta, dar nu te potrivi. Nu lăsa ca Domnul Isus să fie înmormântat în sicriul de gheață al inimii tale. Mergi zâmbind și voios. Căci, când ești încruntat sau mohorât, toți se dau în lături de la tine. Cuvintele tale nu pregătesc terenul prin înfățișarea ta. Un zâmbet și o înfățișare binevoitoare sunt așa de ieftine, dar atât de prețioase și rare, ele pot topi ghețarii cei mari prin raza strălucirii divine transfigurată prin zâmbirea ta plăcută. Am văzut ființe încovoiate de greutăți și suferințe, dar a căror înfățișare iluminată de câte un zâmbet le schimba înfățișarea într-o ființă cerească pe când alții încărcați cu toate lucrurile acestei lumi umblă triști de parcă ar fi mori, nu știu ce-i bucurie, ce-i fericire, ce-i pace și legătura cu Dumnezeu. Chiar zâmbetul unor astfel de oameni e o strâmbătură jalnică și dureroasă a feței, semnul unui suflet chinuit și înghețat. Vrei frate să scapi de gheață, de ger, de îngheț? Atunci curățește-ți inima, apoi roagă-te și lucrează. Marcu Nichifor.

Sezonov Luca Lucașa 1905 – 1976, din Tulcea S-a născut în 11 mai 1905 în oraşul Tulcea, fiind al doilea copil din cei șapte copii ai familiei Adam si Lydia Sezonov. În anul 1918, părinţii lui Lucaşa Sezonov s-au mutat în oraşul Râmnicu Sărat, unde tânărul Lucașa a urmat gimnaziul, ca apoi să treacă la Şcoala Superioară de Comerţ din Brăila, în anul 1922, școala pe care din motive medicale, nu a reușit să o termine. În urma înbolnăvirii și a unui accident feroviar, Dumnezeu l-a cercetat, iar un an mai târziu, la varsta de 18, ani a fost botezat în capela Seminarului (pe atunci acolo se aduna Biserica Baptistă „Golgota” din Bucureşti), în data de 3 februarie 1923. În urma transformării din viața fratelui Lucașa, în anul 1924 se înscrie la Seminarul Teologic Baptist din București, absolvindu-l în anul 1928. În anul 1927 se încrie la Facultatea de Știinte Ecomomice din București. Odată cu finalizarea Seminarului, este chemat ca pastor la Biserica Baptistă din Arad (cartierul Pârneava). Actul ordinării a avut loc în 25 martie 1929, în Biserica Luterană din centrul orasului Arad. La această ceremonie au asistat în jur de 1000 de persoane, un cor reunit de vreo 80 de coriști, sub bagheta dirijorului Covaci, împreuna cu o suită de păstori: Socaciu Ioan, Popa Ioan, Ungureanu Ion, Balc Vasile, Dan Ioan, Vicaş Teodor, dintre fraţii maghiari au fost Darabont, Bordaş şi Molnar şi un frate german, Theil, din Timişoara. După doar 18 luni, pleacă în America pentru a-și continua studiile teologice la Seminarul Teologic din Louisville, Kentucky, obţinând titlul de doctor în teologie. În anul 1932 s-a căsătorit cu sora Anne Crăciun (din Chicago), cu care s-a reântors în țară şi a devenit profesor şi director al Seminarului Teologic Baptist din București. Perioada în care a fost director: 1 septembrie 1933 – 15 mai 1939. Între anii 1933-1939 Luca Sezonov a păstorit Biserica Baptistă de pe Bulevardul Basarab, din București. După 8 ani de activitate, s-a reântors în America, stabilindu-se în Chicago, unde a slujit ca păstor al Primei Biserici Baptiste Române din Lakeview. În anul 1975 fratele Lucașa Sezonov este chemat acasă la Domnul. Surse: Arhive, Farul Mântuirii, istoriebaptistablogul.blogspot.com

Talpesh Lazăr 1876 – 1959, din Felnac Fratele Lazăr Talpeș scris așa în România și Talpesh în America, s-a născut în anul 1876 în comuna Felnac, jud. Timiș. În anul 1913 a plecat din țară și s-a stabilit la Detroit, unde s-a lipit de Biserica Creștină Baptistă din Detroit. În ziua de 25 aprilie 1915, fr. Talpesh Lazăr a fost ordinat ca păstor la prima Biserică Baptistă din Detroit. Serviciul a fost condus de Rev. C. Burnette și Rev. Geo. L. Wittet, păstori americani. În ziua de 30 noiembrie 1917 Talpesh Lazăr demisionează și pleacă în Philadelpia. În ziua de 28 august 1924 la Biserica Creștină Baptistă din Nădlag, unde fratele era păstor, s-a înființat Uniunea Poporului tânăr „Timotei” și Uniunea Femeilor „Maria”. În anul 1925 păstorește Biserica Creștină Baptistă din Pecica, jud. Arad, România. În ziua de 20 noiembrie 1927 fr. Talpesh Lazăr a fost chemat a doua oară ca păstor. În anul 1934 este ales de Adunarea, a Societății „Samariteanul Îndurat”, Secretar de finanțe. Duminică, 17 noiembrie 1946 fr. Talpesh Lazăr a avut un cuvânt din partea Domnului cu ocazia „Punerii pietrei fundamentale” pentru a doua Biserică Baptistă Română din Detroit, Michigan. În anul februarie 1947 s-a format un comitet pentru a aduna bani pentru frații mai greu loviți de sărăcie din România. Fr. Talpesh Lazăr a vorbit despre suferințele fraților din România. Biserica unde fratele era păstor, a strâns 104.200 dolari. În 30 noiembrie 1952 fr. Talpesh Lazăr și-a sărbătorit aniversarea de 25 de ani de pastorație la Biserica Creștină Baptistă Nr. I din Detroit. Publica în revista „Luminătorul”, la care era editor, articole, predici și poezii. La această revistă a lucrat 20 de ani. A fost un bun organizator și iubitor de tineret. A predicat la Radio și avea o bună audiență. A fost căsătorit cu sora Emilia, din Felnac. În anul 1959 Domnul îl cheamă acasă pe slujitorul Său, fiind încă păstor la Detroit. Surse: Alexa Popovici Ioan Bunaciu Istoria Baptiștilor Români din America Farul Mântuirei Luminătorul (https://istoriebaptistablog.wordpress.com/2019/07/23/talpesh-lazar-1876-1959-din-felnac/)

December 26, 2016 - Trei generații. O prețioasă amintire de familie

Consacrare, comunicare, comuniune. Parcurgem ultima treaptă a caracteristicilor unei familii creștine. Spre deosebire de familiile păgâne, noi avem ajutor și din afară și dinăuntru.

Comunicarea dinspre comuniune este o turnare dintr-unul în celălalt, fiind cel mai înalt nivel de comunicare posibilă.

Demolăm împreună câteva mituri despre comunicare și întărim obiceiurile bune care pavează calea dintre două persoane.

Cinci niveluri de comunicare: - Formal (convențional) - Informațional (note informative) - Intelectual (păreri personale) - Emoțional (sentimente și trăiri lăuntrice) - Aspirațional (idealuri, scopuri, ținte în viață)

Nu insulta Nu generaliza Caută cuvinte care vindecă

„Să găsești odihnă în casa unui bărbat“ este mult mai mult decât o simplă urare.

După ce am văzut că există roluri și responsabilități specifice în familie aruncâm o privire asupra modului în care ne putem ajuta unul pe celălalt să ne atingem potențialul pregătit de Dumnezeu. Astăzi vorbim despre soț, data viitoare vor vorbi despre soție.

Un subiect dificil din cauza „culturii“ contemporane. Rămâne să decidem noi. Cine are dreptate: Dumnezeu sau sociologii moderni? Mărturiile unor tați: - Marcel Gălățeanu, - Iosif Românu - Ionică Dumitru

Sănătatea în trup, în suflet și, mai ales, în duh.

Știi de ce s-ar putea să fii nefericit? Pentru că nu-ți cunoști locul și lucrarea. Ziditorul așează cărămizile după cum știe că este bine în schema clădirii. Dumnezeu a desemnat poziții specifice pentru bărbați, femei și copii în cadrul familiei.

1998. Familiile nefericite sunt de tot felul. Cele fericite sunt cam la fel, fiind caracterizate prin Consacrare, Comunicare și Comuniune

Împărtășesc frustrarea celor ce nu înțeleg limba engleză, dar nu știu să fac subtitrări. Dacă poate cineva și vrea să ne ajute este mai mult decât binevenit.

În săptămâna patimilor, bisericile socotesc sâmbăta drept o zi fără evenimente. Dincolo de ceea ce s-a văzut însă, Isus Christos a făcut atunci două din lucrurile Lui epocale. Ar fi păcat să nu le știm.

Păstorii au îngrijorările lor și nu de puține ori, ele îi fac neproductivi și chiar paralizați în lucrare. Care este sfatul lui John MacArthur? Ce face el în astfel de situații?

Cine a văzut cerul calcă altfel pe pământ! Ioan nu este doar autorul Apocalipsei, ci și al Evangheliei „nesinoptice“. El nu se ocupă cu nașterea din Betleem care-I dau lui Isus Christos umanitate, ci cu evoluția Lui pe palierul înalt al eternității. Planul scrierii lui urmărește planul Cortului Întâlnirii, locul unde a avut loc ispășirea păcatului lumii.

Dincolo de găoacea asta în care ne aflăm acum există o realitate l-a care nu avem acces decât dacă Dumnezeu „face ferestre în cer“. Biblia este presărată cu astfel de „ferestre“ întredeschise spre eternitate. De la Moise la Ioan, există mărturii lăsate de cei cărora Dumnezeu le-a făcut harul să-i lase să vadă ceva de „dincolo“. Sunt sigur că sunteți curioși să vedeți ce este acolo.