danbranzai

Care este lucrarea lui Christos cea „tainică“? Apostolul Pavel a lansat un limbaj nou, necunoscut personalităților și poporului din Vechiul Testament. El trage cortina de pe lumea nevăzută și plasează salvarea noastră în contextul cosmic.

Acesta este primul episod dintr-un studiu de Școală Duminicală din epistola lui Pavel către Efeseni. L-am ținut n neputința trupului, după ce Zona Zoster mi-a acoperit jumate din circumferința toracică. Durerile mari m-au făcut să mă cam strâmb și să mă cam circesc din când în când. Cei care mă iubesc m-au primit însă cu multă îngăduință. Vă rog să faceți și voi același lucru.

Acest raport a fost adus în fața unui mic grup din biserica noastră. Treceți peste tonul colocvial și ascultați numai dacă vă interesează lucrarea pe care o face Dumnezeu printre turcii din Bulgaria și România.

Un eveniment profetic. Dacă Israelul este indicatorul lui Dumnezeu pe cadranul profetic, vaca roșie este cheia de contact, momentul zero de la care se va relua planul mesianic. Așa cred evreii ...

Un eveniment profetic. Dacă Israelul este indicatorul lui Dumnezeu pe cadranul profetic, vaca roșie este cheia de contact, momentul zero de la care se va relua planul mesianic. Așa cred evreii ...

Un eveniment profetic. Dacă Israelul este indicatorul lui Dumnezeu pe cadranul profetic, vaca roșie este cheia de contact, momentul zero de la care se va relua planul mesianic. Așa cred evreii ...

O predică de la puritanii englezi. re-Vin vremuri grele! De ce îngăduie Dumnezeu încercările din viața noastră? 1. Să măsoare tăria credinței noastre, dacă o avem sau nu o avem – 1 Petru 1:7 2. Să ne smerească încrederea în puterea noastră ca să nu ne credem mai tari decât suntem – 2 Cor. 1:8 3. Să ne despartă de lucrurile lumești care ne pasionează – Ioan 15:1-2 4. Să ne cheme spre nădejdea cerească, așa ca cerul să devină ținta noastră finală, ca să umblăm după lucrurile de sus, nu după cele de pe pământ – 2 Cor. 1:9

Predică „recuperată“ de pe o casetă înregistrată în pe 12 Ianuarie 1997. Scuze pentru calitate. Informația rămâne valabilă.

Acesta ... ... NU ESTE un studiu complet despre Predestinare și Liber Arbitru ... ESTE abordarea acestor subiecte într-o parcurgere a epistolei lui Pavel către Romani. A fost ținut în 12 Mai 1989 la Bellflower, Los Angeles. Mi-am schimbat între timp părerea? Rămân la cele spuse de apostolul Pavel.

“Lupta lui David cu îndoiala“ este un capitol din cartea „David - Chemarea destinului“. Câteodată, tragem concluzii rele din experiențe bune. A făcut-o și David înaintea noastră.

Autor: Petru Dugulescu Într-o zi-nsorită, ochiul mânios, Se zbătea-n orbită și privea în jos: -"Ce e, frățioare" - eu l-am întrebat - "Ai vreo supărare?" - "Da, sunt revoltat! Și-ți voi spune-acuma adevărul tot - C-am răbdat într-una ș-acum nu mai pot; Din a mea-nălțime, tot privind în jos, La piciorul ăsta strâmb și noduros, Pe-ale mele gene, jur că nu mă-nșel Că de la o vreme, prea-ncălțat e el! În ciorapi, în gheată, veșnic lustruit, Să-l admire lumea, pfui! Ce ipocrit! Câtă cheltuială, ce atenții mari, Iar eu procopseala ... niște ochelari! Ca să fiu tot paznic - Nu! - mai bine chior, Chiar de par obraznic, vreau să fiu picior!" Și dintr-o zvâcnire ochiul a sărit - Dar fără privire, talpa l-a strivit. Când cu duioșie vrut-am să-l adun: Mâna, cu mânie, îmi dădea un pumn ... -"Slugă credincioasă, dar cu tine ce-i?" -"Asta-i ce m-apasă: slugă cât mă vrei? Numai încordată, să lucrez, să scriu! Să hrănesc stomacul, veșnic nesătul, Și umflat cât sacul, nu mai vreau, destul! Singura-mi stăpână, vreau să-mi fiu pe plac: Eu nu mai sunt mână, mă declar stomac!" Și din clipa-n care mâna n-a lucrat - Nehrănind stomacul, biata s-a uscat; Auzind urechea tristul tărăboi, Dintr-odată strigă: - "Și eu fac război! Simplă, clăpăugă, stau ca un tolcer - Nici eu nu sunt slugă, gură mă prefer! Ea-i făra pereche, totu-i pentru ea, Parcă pe ureche nu s-ar putea bea! Face gălăgie ca un papagal, Mi se da și mie să mai fac scandal ..." Își sfârși ideea și-apoi amuți - Și din clipa-aceea, sărmana surzi. Dar, vă rog, nu plângeți cu-al milei foc Că, din fericire, toate-mi sunt la loc! O anomalie, cum am prezentat, Doar în fantezie mi s-a întâmplat. Însă plângeți faptul trist și dureros, Că se-ntâmplă-acestea-n trupul lui Hristos! Morala: Ne-mplinim menirea, existăm, trăim, Numai când pe alții în dragoste-i slujim! Amin.

O predică mereu actuală, plus o rugăciune rostită de Liviu Olah la final.

La 79 de ani, cu inimă tânără, fratele Petru Popovici te avertizează și pe tine de perocolul în care s-ar putea să te afli. Ascultă-l!

Un doctor în teologie îți spune: „Nu fă teologie cu Dumnezeu că s-ar putea să-ți pierzi mântuirea!“ Obrăznicia teologică este la fel de vinovată ca necredința, pentru că este făcută în firea pământească. Pavel Nicolescu vorbește cu tine despre păcat, iertare, pierderea mântuirii și reparații necesare atunci când păcătuiești.

(De la Marius Cruceru) Pavel Nicolescu este un adolescent. Un adolescent de 71 de ani. Spun adolescent în cel mai bun sens al cuvîntului. Adolescenţii au un simţ special care detectează lipsa de autenticitate şi fariseismul, sînt tot impul curioşi, mintea le este frămîntată de idei noi. Aşa este Pavel Nicolescu. Vorbeşte prea repede. Prea repede pentru ardeleni. Greu de urmărit mai ales cînd se plimbă, gesticulează, umblă în jurul amvonului, se ridică pe vîrfuri. Păcat că nu scrie. Spune: “Nu pot să scriu. Mintea mi-o ia înaintea mîinii. Îmi vine o idee şi apoi trec la alta. Nu pot gîndi liniar. Gîndirea mea este ca un foc de artificii.” Personalitate fascinantă. Absolvent de teologie, a urmat cursurile facultăţii de filozofie, a fost exmatriculat în anul IV din cauza credinţei sale. A fost anchetat de peste 30 de ori, a avut patru percheziţii, o dată a dat maşina securităţii peste el. Are o viaţă demnă de un roman. Are o foame de carte demnă de invidiat, este o bibliotecă ambulantă. Citeşte cu nesaţ teze de doctorat, la rînd. A strîns acasă o grămadă de cărţi. A umplut trei camere. Pavel Nicolescu va muri “tînăr” şi va lăsa o operă nescrisă, care va fi fost “citită” doar în mintea celor care l-au cunoscut. “N-am să mă potolesc niciodată!” Ăştia-s bătrînii care-mi plac: aceia care-s “tineri”.

Tatăl soției mele, pușcăriaș pentru credință, a fost pe vremuri primul și a rămas singurul secretar general al Uniunii Tinerilor Baptiști din România. Organizația a fost suprimată de regimul comunist. Vă invit să ascultați o predică emblematică pentru filosofia lui de viață. Destinat să fie mare în planurile divine, omul se califică pentru o asemenea demnitate prin smerenia și slujirea actuală. O lecție grea de care avem fiecare nevoie.

L-am vizitat la spital pe fratele Richard, care ne speriase pe toti cu o serie de lesinuri. L-am gasit pe fratele Richard impreuna cu „ingerul lui pazitor”, tanti Bintea. „Brinzei”, mi-a zis dansul de cum m-a vazut, „sa-mi aduci hainele imediat ca vreau sa plec acasa. Nevasta asta a mea m-a bagat in spital degeaba si nu vrea sa ma ia acasa. Imediat sa-mi aduci tu niste haine si sa ma scoti de aici.” Obisnuit cu felul dansului de a fi, nerabdator si greu de deslusit intre gluma si vorba serioasa, mi-am plimbat un timp privirea prudent cind la tanti Bintea, cand la dansul, ingaimand un taraganat: „Sa vedem, sa vedem …” Mai inainte ca sa se auda ceva de sub zimbetul care inflorise pe fata sotiei, nenea Richard a continuat torential: „Nu stiu ce este cu Bintea. Nu ma mai intelege! Sa-ti spun tie ce mi s-a intimplat: Am eu un prieten, care tot asa a lesinat si el putin si Dumnezeu l-a dus pana in al treilea cer si i-a aratat frumusetile paradisului. Cind s-a trezit din lesin era bine mersi si nimeni nu s-a grabit sa-l interneze! Si tot asa s-a intamplat si cu un alt prieten al meu, si el a cazut intr-un fel de lesin, si Dumnezeu i-a dat sa ne scrie cartea Apocalipsei. Nu stiu cum pe mine nu ma intelege Bintea! Ea , cum am lesinat nitel, gata m-a bagat la spital. Cand m-am trezit, eram aici si-mi luasera hainele. Ce stie ea ce descoperiri mi-a dat Domnul si ce revelatii am primit eu! Te rog imediat sa-mi aduci hainele ca sa pot pleca acasa!”. Bineinteles ca n-am indraznit sa contrazic un „inger pazitor” de talia sorei Bintea. De altfel, Domnul ne-a ascultat rugaciunile si dupa citeva zile nenea Richard a fost iarasi acasa. Mi-a ramas insa in minte spiritul sau evreiesc de autoironie si de necapitulare in fata necazurilor. Toate acestea imbracate intr-un profund romanesc: „Hai sa facem haz de necaz!”.

Este versetul din care își trage numele organizația creștină AWANA. De data aceasta, Nelu Brisc l-a aplicat la viața pastorală.Au fost rostite și alte predici acolo, dar mie mi-a plăcut cel mai mult aceasta. Sper să vă placă și vouă. Ocazia a fost instalarea lui Manole Claudiu ca păstor al Bisericii Betania din Los Angeles, 21 August 2022. Întregul program poate fi vizionat aici: https://livestream.com/accounts/1436703/events/10588498/videos/232616723

M-am întâlnit cu melodiile fetelor lui Traian Ban în prima mea vizită de îndrăgostit, când, din motive de acustică, m-au dus în capela cimitirului evreiesc din Arad și m-au în - „cântat“. Le-am auzit apoi de la Daniela în plimbările noastre pe faleza din Galați, unde era studentă. Mircea Raslău și Nelu Blaj, ceilalți doi gineri, le-au cântat împreună cu ele în orchestra bisericii baptiste din Grădiște, unde au crescut împreună. Sunt cântecele „dezidenților“ persecutați, Traian Dorz, Niculiță Moldoveanu, Costache Ioanid, așa că au devenit pe atunci imnurile rezistenței și manifestul creștin cu ecouri prin toate satele și orașele României. Tony Stroia, al patrulea ginere, a vrut să cumpere un microbuz în America și să colindăm bisericile. Acest video împlinește cumva această frumoasă dorință. Când a fost să mă „verifice“ în vederea căsătoriei, Traian Ban m-a dus la grupul „moisiștilor“, acum ieșiți din închisoare. La întrebarea: „Credeți că este un băiat potrivit pentru fata mea?“, Relu Băbuț, cel mai poznaș dintre ei, a răspuns, mai în glumă, mai în serios: „Am să-ți spun după 15 ani de la nunta lor“. Și așa a fost ...

Marta, Pavel, ucenicii, ... eu și cu tine. Oameni care se tot ceartă cu Dumnezeul lor. Oare când ne vom înțelepții? (12 August 2012)

Marcel, Rodica, Daniela, Lidia și Dorina Ban cântă spre slava Domnului melodiile învățate pe când erau tineri la Arad, România și făceau muzică cu fratele Rudolf. Înregistrarea este din 2008 și a fost făcută la Bethel, Anaheim, California. Copiii aceștia au crescut greu, în lipsă și sub persecuție religioasă. Tatăl lor, Traian Ban a fost arestat și condamnat în 1958 la 20 de ani de pușcărie pentru „tentativă de răsturnare a guvernului prin cântări și rugăciuni“, cum a fost scris în rechizitoriu și sentință. Traian Ban a făcut parte din lotul „betaniștilor“ sau al „moisiștilor“, cum li s-a spus în batjocură. Ei practicau închinarea creștină în grupuri de casă, lucru intolerabil sub suspiciunile comuniștilor, care se temeau pe atunci și de umbra lor. Maria Ban, rămasă ca și văduvă cu cinci copii, i-a crescut pe lângă biserica Speranța din Arad, păstorită de Ionel Truța, unde au fost angajați să facă curățenie. Și acesta a fost un act de curaj din partea celor de acolo pentru că autoritățile nu vedeau cu ochi buni ajutorul dat familiilor de pușcăriași. Dumnezeu le-a purtat astfel de grijă, iar ei au învățat să-L laude în orice împrejurare. Acestea sunt câteva din cântecele mesajelor lor de viață.

Un exemplu personal cât toată predica. A venit la Bethel într-un ceas de mare încercare în familie ca să ne spună să zâmbim împreună. Era 2 Aprilie 1995.

Nu este video, dar am găsit această înregistrare cu bandă sonoră mai bună. Este o amintire despre un om cu totul deosebit, folosit de Dumnezeu în mod minunat să învioreze bisericile de pretutindeni.

O întrebare veche cu răspuns contemporan.