danbranzai

După externarea din spital, unde am fost pentru Covid în Ianuarie 2021) am primit o altfel de perspectivă asupra lumii spirituale. Ceva asemănător cu experiența lui Saul pe drumul Damascului. Am înțeles astfel

Un episod din seria „Războiul cu demonii“. Platoșa neprihănirii este menită să ne protejeze inima, din care ies izvoarele vieții. Este platoșa „neprihănirii“, nu a credinței sau a dragostei. „Neprihănirea este o problemă de inimă între om și Dumnezeu. Nu este de mirare că este sub un atac continuu.

Un episod din seria „Războiul cu forțele demonice“, o analiză a tacticii de luptă creștină recomandată de apostolul Pavel în Efeseni 4. Acest episod a fost interzis de pe Youtube, confirmând astfel realitatea luptei. L-am mutat aici pentru cei care nu vor să trăiască cu pumnul în gură.

Un mesaj care nu este doar pentru biserica moldovenească din Sacramento, ci și pentru tine.

Psalmul 77 a cerut Domnului o minune într-o vreme de criză. Psalmul 78 arată că minunile n-au fost întotdeauna urmate de credincioșia poporului lui Dumnezeu.

Apocalipsa devine pe zi ce trece o pasiune a publicațiilor de pe mapamond. Ea nu poate fi însă pătrunsă decât de cei ce au o întâlnire personală cu autorul ei, Isus Christos. Iată cum a trăit-o Ioan.

Psalmul 21 conține o expresie peste care trecem fără să ne gândim prea mult. Ea deschide însă orizontul providenței drăgăstoase a lui Dumnezeu pentru copiii Săi. Și pentru tine deci ...

Suntem în pericolul plafonării, a respingerii creșterii spre „statura de om mare“ la înălțimea lui Christos. Creșterea nu vine de la sine. Ea trebuie urmărită cu pasiune și cu plăcere. Dumnezeu ne pune totul la dispoziție!

O clasă mică de școală duminicală cu un subiect major de politică mondială. Ținută într-o duminică de izolare acasă, între membri ai Bisericii Bethel din Anaheim, SUA. Conexiunea Ismael-Mahomed-musulmanii emigranți în Europa.

În preajma Crăciunului, o înmormântare la Sacramento. Prieten cu familia, m-am grăbit să merg și nu-mi pare rău. Sper să nu vă pară rău nici vouă. Întreg programul de priveghi se află aici: http://www.graceromanianbaptistchurch.org/multimedia/2021-video-archives/?tubepress_item=658049685

O predică înghesuită în programele obositoare din aceste zile. Mă bazez pe bunăvoința voastră și pe lumina pe care vi-o poate dărui Duhul lui Dumnezeu. Varianta scrisă o puteți citi aici: https://barzilaiendan.com/2021/12/28/de-ce-zabulon-si-neftali/

Mulțumesc lui John Mateau (Matcău) din Windsor, Canada, care mi-a amintit de această înregistrare făcută acum câțiva ani în Charlotte, North Carolina. Fratele John Matcău are și el un canal Youtube excelent pe care vi-l recomand (https://www.youtube.com/channel/UCLiph-vNb9p7kUtGDIwGBqg).

Doi psalmi pe un fundal istoric trist, plini însă de speranță pentru viitor. O lectură folositoare și pentru vremurile noastre grele.

În primii 30 de ani, peregrinii au refuzat să sărbătorească Crăciunul european, socotindu-l doar un prilej pentru trăirea în firea pământească. Mai târziu, când conducătorii Americii au fost învinuiți că sunt doar „deiști“, nu creștini și nu-L recunosc pe Isus Christos ca Mântuitor al lumii, statele au început să introducă această sărbătoare în calendarul oficial. Crăciunul a fost sărbătorit de creștinii protestanți din Moravia (Republica Cehă) în așezările lor. În timpul anului 1830 Festivalul de Crăciun din S a câștigat popularitate, în timp ce în părțile sudice a fost încă neosărbătorit. Brazii decorativi de Crăciun au apărut în anii 1840. Erau înfrumusețate cu fructe, nuci, napolitane minuscule, butași de hârtie și lumânări mici. Celebra stea moraviană a inaugurat anii 1850. În acest timp, războiul civil violent s-a încheiat, iar catolicii, precum și protestanții au sărbătorit Crăciunul. 1860 au văzut apariția lui Moș Crăciun cu barba sa tradițională albă, costumul roșu și cadourile pentru copii. Crăciunul a fost declarat sărbătoare federală printr-un act al Congresului Național în 1870. Christmas was celebrated by the Protestant Christians of Moravia (Czech Republic) in their settlements. During 1830 The Christmas Festival in U gained popularity whereas in the southern parts it was still unobserved. Decorative Christmas trees came forth in the 1840s. They were embellished with fruits, nuts, tiny wafers, paper cuttings and small candles. The famous Moravian star ushered in the 1850s. During this time the violent Civil War ended and the Catholic as well as the Protestants celebrated Christmas.1860 saw the appearance of Santa Claus with his traditional white beard, red suit and gifts for children. Christmas was declared a federal holiday by an act of National Congress in 1870.

Cu toate restricțiile și reținerile de Covid, mulții dintre ai noștri s-au întâlnit iar. Mai puțin în formă, dar mai ales în fond, este o materializare a harului pe care-l avem din partea lui Dumnezeu la Los Angeles: două biserici contopite periodic în manifestări ale mărturiei creștine: Betania și Bethel sau, cum ne spun tinerii, Betelania. Undeva, Petru Popovici zâmbește mulțumit ... Eugen Matei a avut cea mai bună predică de Nașterea Domnului pe care am auzit-o în ultimii ani.

S-a născut la data de 4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania, din părinții Sima și Zana, de naționalitate română, de loc din localitatea Firiteaz, jud. Timiș, România. Fr. Alexa a avut cetățenie română și americană, cetățenie ce l-a ajutat în perioada comunistă. Fr. Alexa Popovici s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921, pe când avea 6 ani. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala elementară din co­mună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Or­todox din Bucureşti, Seminarul Teologic Bap­tist din Bucureşti şi Institutul Teologic Pro­testant din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut de la Universitatea Creştină din Indianapolis, statul Indiana. În data de 20 iulie 1927 este botezat de fr. Pastor Atanasie Pascu, în Timișoara. În anul 1937 trimite la revista baptistă de la Arad, primul articol numit „De pe ogorul Dobrogei”, de aici se vede pasiunea sa istorică. În anul 1937 este încorporat ca militar la „Marină” și este lăsat la vatră cu gradul de sergent. Din anul 1939, după eliberarea din armată, fratele Alexa Popovici publică în revista „Farul Creștin”, începând din numărul 28 al revistei respective, luna iulie, predici pe diferite teme. Prima se numea „Spinii Fericirii”, a doua predică se numea „Tabloul Dragostei Divine”, Ioan 3:16. De aici fratele Alexa Popovici pornește în forță și cu mult curaj pe ogorul Evangheliei. La data de 16 iunie 1940 este ordinat în Biserica Creștin Baptistă din Arad-Pârneava, de către frații: Ilie Mârza, Nicu Oncu, Ioan Truța, Munteanu M., Ioan Moț și Cornel Pascu, dar a lucrat ca pastor și în Biserica Baptistă „Betel”, din Arad. De la această dată scrie și publică în revistă și „Lecțiunile Tineretului”. În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila şi au fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian. Începând cu nr. 46 al revistei „Farul Creștin”, 16 noiembrie 1940, publică articole despre istoria baptistă. Articolul era scris pe prima pagină și se numea „Sunt sau nu baptiștii o sectă”. Tot în acest an, 1940, începând cu nr. 24 al revistei „Farul Creștin”, fr. Alexa devine redactor al revistei. În anul 1941 fratele Alexa Popovici este desconcentrat prin mila Domnului și poate să-și continuie activitatea de slujire a bisericilor. În ziua de 24 decembrie 1944 este ales președinte al Comunității Creștine Baptiste Arad, iar secretar fr. Gheorghe Lulușa și deține această slujbă până în anul 1951. În anul 1946, la începerea cursurilor Seminarului Teologic Baptist, fr. Alexa Popovici va preda Omiletica și Istoria bisericească, pe parcursul anilor va preda și alte materii. În anul 1948 revista „Faarul Creștin” este interzisă și și-a încetat apariția, iar fr. Alexa Popovici publică în noua revistă a cultului „Îndrumătorul Creștin Baptist”. În anul 1945 – 1951 este ales vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România. Din anul 1949, luna martie, fratele publică în serial „Când au apărut Baptiștii?” La al doilea Congres Trienal al Cultului Creștin Baptist din R. P. R., ținut la București la 28-29 iulie 1951, fratele Alexa Popovici este ales ca președinte de zi al Congresului și tot la acest Congres este ales Director Adjunct al Seminarului Teologic Baptist din București. Din anul 1954 – 1965 este director al seminarului. În anul 1965 este demis de Comitetul Uniunii Baptiste, sub motivația că ar fi trimis o circulară la unii păstori, fără să anunțe conducerea Uniunii. Ultimul mesaj în revista „Îndrumătorul Creștin Baptist”, este în nr. 11-12 noiembrie – decembrie 1963 și se numește „Betleemul”. În acest articol vorbește despre Betleem și Domnul Isus. În anul 1967 pleacă definitive în America și în anul 1970 se stabilește la Chicago, unde păstorește Biserica Creștin Baptistă din oraș. În anul 1997, la vârsta de 82 de ani, Domnul își cheamă slujitorul acasă. Șederea fratelui pe acest pământ a fost de 82 de ani, din care 46 de ani în România și 36 în America, lucrând tot pentru frații baptiști români din America și România. (https://istoriebaptistablogul.blogspot.com/)

Petru Truța (1910-1987) s-a întors în România, pentru a preda la Seminarul din București, după petrecerea unui an la Seminarul Baptist din Louisville, Kentucky. (Ulterior, Truța s-a întors definitiv în SUA, fiind în 1968 printre fondatorii Societății Misionare Române și primul președinte al acesteia. A fost profesor în cadrul Northern Baptist Theological Seminary.)

Dumnezeu are nevoie de anonimi ca tine! Un anonim ascultător ridicat la rang de proclamator al planului mesianic!

Mulțumesc sorei Mary Buzaș pentru această înregistrare scoasă de la naftalină. Nu știam că s-a păstrat pe undeva. Este de câțiva ani buni și o repostez aici doar pentru valoarea documentară a vocii lui Liviu Olah.

Când este ultima dată când ați fost la oculist să vă verificați vederea? Vă ofer șansa unei examinări a vederii, așa cum a trăit-o și Asaf. Dumnezeu este un medic extraordinar!

ROMANIANS. Among the new Southern and East European immigrants coming to Cleveland in the late 1800s were an increasing number of ethnic Romanians, most from the province of Transylvania, at that time part of Austria-Hungary. Other Cleveland Romanians came from the province of Bucovina on the Polish and Russian borders, also part of Austria-Hungary before WORLD WAR I. There were also a number of JEWS from the Old Kingdom of Romania. The first Romanians in any significant numbers came to Cleveland as solitary immigrants, usually at the urging of Hungarian, Saxon, Swabian, and Jewish acquaintances from back home, who had emigrated earlier. The flow of Romanian immigrants grew steadily and continued unabated until the outbreak of World War I. By that time, there were about 12,000 ethnic Romanians in Cleveland, overwhelmingly of peasant stock who found immigration an alternative to the restrictive social, political, and economic possibilities in their homeland. Romanians settled near their places of employment, so they could walk to and from work. The largest concentration was on the west side, between W. 45th and W. 65th streets, immediately north and south of Detroit Ave., where they gradually replaced the Irish and Germans. Most worked in nearby commercial and industrial businesses, such as WESTINGHOUSE, GENERAL ELECTRIC, AMERICAN SHIP BUILDING, Hill Clutch, Walker Mfg., the ore docks, stockyards, meat-packing houses, and knitting mills. A sizable group also located in the E. 65th-St. Clair area prior to and after World War I. ... Since most intended to return home, they made no serious effort to learn English. Those who had steady jobs and foresaw their future in this country started bringing over their families. Others went back to marry and returned with their brides to Cleveland. Before World War I, permanent settlement in Cleveland appeared the choice of only a minority of the immigrants. After the war, when the provinces of Transylvania and Bucovina became part of Greater Romania, nearly half of the immigrant population returned to their native land. In the 1920s, only about 6,000 Romanians were left in Cleveland. After the Quota Act of 1921 and subsequent restrictive immigration legislation, few Romanians were able to get visas for this country. At the same time, some Cleveland Romanians moved to other American cities during the postwar boom. Those who remained organized parishes and other Romanian organizations on a more permanent basis. By 1940 there were only 4,000 Clevelanders who identified themselves as Romanians and participated, even sporadically, in Romanian-organized activities. Following World War II, beginning ca. 1948, about 2,000 Romanians arrived in Cleveland, mostly political refugees, displaced persons, and expatriates. Unlike their predecessors, many were intellectuals, professionals, and skilled tradespeople who had fled Romania primarily because of their disagreement with the Communist regime installed there after World War II. They came not only from the province of Transylvania, but from all parts of Romania and elsewhere. Only a few old-time Romanians, mostly elderly people, remained in the original neighborhood by the 1980s. In 1902, 42 Romanian Clevelanders founded the Carpatina Society. Similar fraternal and cultural societies were soon organized in other sections of Cleveland having a Romanian population. With the breakup of some of the neighborhoods, the societies joined the larger and stronger Carpatina Society. The society built a hall, offices, and facilities in 1917 at 1303 W. 58th St., which became the center of many Romanian activities. The society sponsored a youth organization, sports teams, ladies' auxiliaries, and other groups. With the change of the neighborhood, the hall was sold in 1973; 24 acres were purchased in WESTLAKE with the view of constructing new facilities. In the meantime, meetings and activities continued to be held in existing Romanian church halls. ... Six Romanian Baptists in 1911 established a parish, and in 1922 built a church at 1416 W. 57th St. Their numbers increased considerably after World War II with an influx of many coreligionists from Romania. Cleveland is the national headquarters of the majority of Romanian mutual-benefit societies in America and Canada. The 2 existing national organizations merged into the Union & League of Romanian Societies in 1928 and in 1930 built a headquarters at 5703 Detroit Ave. A number of Romanian newspapers with national circulations were published in Cleveland, including Romanul, Solia, Unirea, Foia Poporului, and America, the official organ of the Union and League, which has appeared uninterruptedly since 1906. Fr. Vasile Hategan https://case.edu/ech/articles/r/romanians

Neprihănirea se primește Neprihănirea se păstrează Neprihănirea se prezintă Neprihănirea se premiază

Există un total de 12 psalmi atribuiți lui Asaf (50, 73-83). Acest om a fost un levit responsabil cu închinarea de la Cortul Domnului (1 Cronici 15:1-24; 16:4-7, 37). Psalmul 50 este scos din mijlocul colecției 73-83 și are un mesaj distinct: Dumnezeu judecă poporul său adunat la închinare Iată care este structura psalmului: - versetele 1-6 așează sala de judecată (oprire) - versetele 7-15, Dumnezeu face rechizitoriul problemei - versetele 16-21, Dumnezeu scoate la lumină păcatele lor (refuzarea învățăturii, hoția, desfrânarea, facerea răului, înșelătoria, clevetirea. - versetele 22-23, Dumnezeu îi avertizează pe cei care l-au uitat

Un salut străvechi, cu implicații mari de maturizare creștină