Dambroca

Rolul şi importanţa Sfântului Antimis pentru viaţa Bisericii In imaginea de început al acestui videoclip este fotografia Sfântul Antimis dăruit de IPS Sa Mitropolitul Nicolae al celor 2 americi Bisericii Sfânta Treime din Los Angeles, California, la praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului, 21 Noiembrie 2022. Sfantul Antimis este un acoperamant liturgic pe care sunt reprezentate punerea in mormant si patimile lui Hristos. El se pastreaza in Sfantul Altar, pe Sfanta Masa, sub Sfanta Evanghelie. Originea antimisului dateaza din vremea persecutiilor impotriva crestinilor. Tinand seama ca in primele secole crestinii savarseau Sfanta Liturghie pe mormintele martirilor, care serveau ca altar de jertfa si ca de multe ori, din cauza navalirii persecutorilor in timpul oficierii Sfintei Liturghii, acestia infasurau Sfintele Daruri intr-o panza pentru a-si continua slujba in alt loc, s-a ajuns sa se puna in aceasta bucata de panza particele din moastele martirilor. Antimisele se sfintesc prin ungerea cu Sfantul si Marele Mir si poarta semnatura episcopului. Sfântul Antimis se consacră pentru a reprezenta întreaga Biserică, reunită în jurul Sfintei Mese. Este o Sfântă Masă în mişcare. Cu ajutorul său putem săvârşi Sfânta Liturghie oriunde. Fiind pecetluit cu hramul parohiei în care este trimis, Sfântul Antimis capătă şi un caracter local. Astfel, el aminteşte de parohia respectivă şi de episcopul care l-a sfinţit şi i l-a înmânat preotului paroh pentru ca enoria pe care o conduce să devină o biserică din marea Biserică. Preotul primeste antimisul de la episcopul sau, a carui semnatura garanteaza nu numai existenta unei comunitati euharistice locale, ci si comuniunea sacramentala ce exista intre el si preot. Oriunde se săvârşeşte Sfânta Liturghie, credincioşii din întreaga lume se găsesc în comuniune. Sfintirea antimisului o poate face numai episcopul. Fara antimis nu se poate savarsi Sfanta Liturghie. In sfantul antimis se pastreaza un burete, cu care se aduna particelele cazute din intamplare de pe sfantul Disc. In timpul Liturghiei catehumenilor, antimisul se desface (pentru ca la sfarsitul Sfintei Liturghii este impaturit) si pe el se aseaza discul si potirul cu cinstitele Daruri, ce urmeaza a fi sfintite. Dupa sfintirea darurilor si impartasirea cu ele, sfantul antimis se impatureste si pe el se asaza Sfanta Evanghelie. Atunci cand Sfanta Liturghie se oficiaza in aer liber, antimisul tine locul Sfintei Mese (dupa cum ii arata si numele – ante mensa = in locul mesei). In primele secole episcopul sfintea o piatra ce continea sfintele moaste, piatra ce era pusa pe masa altarului. In cazul in care se dorea ca Liturghia sa fie oficiata in afara lacasului de cult, preotul era nevoit sa ia cu el si piatra cu moaste, lucru incomod. Asa s-a ajuns ca piatra cu moaste sa fie inlocuita de o panza cu moaste, adica antimisul din zilele noastre. În vechime, Sf. Antimis deservea și drept de Certificat de hirotonie De multe ori, antimisul a servit şi drept certificat de hirotonie pentru slujitor, întrucât, având semnătura episcopului locului sau a celui care l-a hirotonit, dovedea dacă este sau nu în comuniune cu Biserica dreptslăvitoare. Sub forma şi dimensiunea celor de astăzi, antimisele apar abia prin secolele VII-VIII, răspândirea lor fiind favorizată de persecuţiile iconoclaste, când iconodulii, alungaţi din biserici de iconoclaşti, erau nevoiţi să săvârşească Sfânta Liturghie în aer liber. Ele se găseau şi în paraclisele particulare ale dregătorilor din Bizanţ, paraclise care nu se sfinţeau; aşezarea pe Sfânta Masă a antimiselor cu semnătura chiriarhului conferea autoritate canonică şi paraclisului. Începând cu secolul al XVII-lea, antimisele au fost aşezate în toate bisericile, chiar şi în cele unde Sfânta Masă fusese sfinţită. Antimisul simbolizeaza mormantul Mantuitorului, precum si giulgiul in care a fost infasurat trupul Domnului la punerea Sa in mormant. Holy Trinity Romanian American Orthodox Church is under The Jurisdiction of Romanian Orthodox Metropolia of the two Americas Visit us - www.biserica.org/en/about-us.htm

Eveniment istoric la Chicago. IPS Mitropolit Nifon a întronizat pe Primul Mitropolit al Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi În Duminica Mironosiţelor, 30 aprilie 2017, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit NIFON, în calitate de Exarh patriarhal și conducător al delegației Patriarhiei Române, a întronizat, în Catedrala Sf. Împărați Constantin și Elena din Chicago (S.U.A.), după oficierea Sfintei Liturghii, pe I.P.S. Părinte Nicolae Condrea ca Mitropolit al nou înfiinţatei Mitropolii Ortodoxe Române a celor două Americi. În cuvântul său, Înaltpreasfinția Sa a transmis cuvântul de binecuvântare al Întâistătătorului Bisericii noastre, arătând că ridicarea Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi la rangul de mitropolie reprezintă o necesitate misionară contemporană în dinamica diasporei. Din delegație au făcut parte: Pc. Pr. Michael TIȚA, Consilier Patriarhal, Pc. Pr. Ionuț GHIBANU, Vicar eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviștei și Pc. Diacon Florin SANDU de la Centrul Eparhial al Arhiepiscopiei Târgoviștei. La eveniment, a participat și Excelența Sa, domnul George MAIOR, Ambasadorul României în S.U.A., cu care Înaltpreasfinția Sa a discutat pe teme ce privesc diaspora ortodoxă americană. De asemenea, au participat şi consulii generali ai României de la Chicago și Toronto, alți Ierarhi ortodocși şi foarte mulți credincioşi din diaspora americană. Acestă ceremonie a fost precedată, sâmbătă, 29 aprilie 2017, de cel de al 81 – lea Congres al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române al S.U.A. la care au participat preoți și delegați ai parohiilor și mânăstirilor din S.U.A. și de săvârșirea Sfintei Liturghii, a Te Deum-ului și Parastasului pentru clericii români care au slujit Ortodoxia în America, trecuți la cele veșnice. Precizăm că, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit NIFON va participa, în calitate de conducător al delegației Patriarhiei Române, la Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din Canada și la întronizarea P.S. Episcop Ioan ca titular al nou înființatei Episcopii Ortodoxe Române a Canadei, la finalul acestei săptămâni, la Montreal. Mai multe detalii - https://vestitorulortodoxiei.ro/articol/ips-parinte-arhiepiscop-nicolae-condrea-ridicat-in-demnitatea-de-mitropolit-ortodox-roman-al-celor-doua-americi

Românii în America:"Uniți și dezbinați", Cleveland (2021) Episod din seria Românii și lumea, difuzat sâmbătă, 9 octombrie 2021 la TVR3, care prezintă provocările la care au fost supuși emigranții transilvăneni, bănățeni și bucovineni din SUA și transformarea lor în comunitatea româno-americană. Românii au avut întotdeauna instinctul de aface parte din Istoria mare şi mica a lumii. TVR3 vă propune o serie de filme documentare despre raportul dintre naţional şi universal şi despre modul în care românii se inserează organic în devenirea universală. De la campaniile lui Iancu de Hunedoara în Balcani şi rolul de apărător al civiliziaţiei creştine pe care şi l-a asumat Ştefan cel Mare, la campaniile peste miunţi în Transilvania şi Moldova ale lui Mihai Viteazul, pînă la însemnările lui Dinicu Golescu după călătoria sa în Occident, şi la ardenţa si idealurile paşoptiştilor, la emigraţia ardelenilor, bucovinenilor, bănăţenilor ori regăţenilor în Lumea Nouă şi despre provocările contemporane pe care sunt nevoiţi să le înfrunte aici şi oriunde concetăţenii noştri, toate acestea la „Românii şi lumea".

Către: Credincioșii Bisericii Ortodoxe Româno-Americane „Sfânta Treime” din Los Angeles, California Cu mare bucurie dorim să vă încunoștiințăm pe toți că, in Ziua de 11 Noiembrie 2022, Biserica Ortodoxa Romana Americana din Los Angeles, a fost acceptată oficial de IPS Sa, Mitropolitul +Nicolae, si Sinodul Mitropolitan, sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe Române a celor două Americi. Tot în această zi, părintele "pensionat" Constantin Alecse, a fost acceptat, separat si independent de HTRAOC, sub Omoforul IPS Sale Mitropolit Nicolae, sub jurisdicția Mitropoliei Ortodoxe Românești din cele două Americi. Mulțumit IPS Mitropolit +Nicolae, și Consiliului Mitropolitan, pentru ascultare, înțelegere și acceptare. Întru Mulți și Binecuvântați ani, IPS Părinte Arhiepiscop și Mitropolit +Nicolae! Vă îndemn să vă rugați pentru Biserica noastră care a pornit într-o nouă călătorie, pe un „drum nou” ca fii duhovnicești Româno-Americani ai Bisericii Străbune. Mărit să fie Domnul! PS - In imaginea de început a videoclipului de mai sus: Edy Rastian, președintele Consiliului, Reggie Dissanayake, Consilierul Legistic al Consiliului Parohial, și protopopul Constantin Alecse, preotul paroh al bisericii, sub jurisdicția ROMA, din 11-11-22. Site: www.biserica.org

Filmul Scrum - Povestea Văii Screzii - Prezentare – George Ogararu Copii care vin de la şcoală, coborând dealurile pe „cântec” de talangă. Copii care merg la şcoală, deşi n-ar fi trebuit să existe - ce minune! Copii care râd, aleargă, fac năzbâtii puerile împreună, deşi copilăria lor stă sub semnul abandonului, al refuzului, al stigmei. Bătrâni suferinzi, cu picioarele amputate, cu boli incurabile, pe care România i-a condamnat de mult la însingurare, la ostracism. Mame mult prea tinere, care îşi adorm şi îşi alină singure copilul, nu alături de bărbatul cu care l-au făcut. Valea Screzii e despre toate acestea şi încă multe, multe altele. E despre credinţă. Credinţa fierbinte a unui om atins de îngeri, părintele Nicolae Tănase, că orice fiinţă pe care o laşi în urmă, orice seamăn pe care îl omori fizic sau spiritual prin renunţare, este o urâciune în faţa lui Dumnezeu. Valea Screzii e despre speranţă. Speranţa că acolo unde există credinţă şi oameni, Dumnezeu e omniprezent, iar toate celelalte vor veni. Inspirat de exemplul de slujire al părintelui Gheorghe Calciu Dumitreasa, profesorul său la Seminarul Teologic din Bucureşti, părintele Nicolae Tănase a creat în Valea Screzii un fenomen social, o utopie dintre cele mai frumoase: o serie de aşezăminte sociale pentru “oile pierdute” ale societăţii româneşti: orfani, copii părăsiţi sau cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, bătrâni afectaţi de suferinţe fizice şi psihice, pe care sistemul de stat îi respinge, ca pe un corp străin. Valea Screzii îi ţine României oglinda: oglinda neputinţei şi oglinda posibilităţii. Copiii din Valea Screzii nu au multe: dar se au unii pe alţii, şi îl au pe părintele Tănase. Cu un astfel de înger păzitor, cum ai putea să te temi de singurătate, de lipsuri, de viitor? Valea Screzii este o minune. Pentru că aici, Dumnezeu lucrează prin oameni. Prin zecile de voluntari tăcuţi, care asigură bunul mers al complexului social şi le oferă ocupanţilor săi şansa la o masă caldă, la educaţie, la tratament medical, dar mai ales la comuniune. Prin miile de filantropi care au sprijinit munca părintelui Tănase, din 1994 încoace. Acum, a venit timpul ca voi să ieşiţi din umbră, din neştiinţă, şi să ajutaţi. Fiţi voluntari pentru copiii şi bătrânii din Valea Screzii. Ajutaţi mamele locului să îşi găsească făgaşul, după ce viaţa era să le arunce pentru totdeauna de pe el. În 2020, SCRUM va imortaliza povestea Văii Screzii, a învingătorilor de aici şi a îngerilor gardieni care îi ajută. În 2020, spectacolul Vieţii, al Durerii, al Izbânzii care se derulează aici zi de zi trebuie să fie cunoscut de lumea întreagă. 25% din încasările filmului vor ajunge la ORFANII şi bătrânii ABANDONAŢI din Valea Screzii! Cronologie Poate că imaginile fac cât mii de cuvinte, însă lacrimile și victoriile mărunte - în realitate, imense - ale unor suflete părăsite, sunt dincolo de orice descriere posibilă. Fiecare zi petrecută în Valea Screzii este o bătălie cu o soartă care nu face favoruri. De aici se ridică învingătorii, aici se călește spiritul, aici se testează tăria. Videoclipul alaturat, în care apar celebrităţi precum George Ogăraru - unul dintre oamenii care au ajutat Valea Screzii şi Valea Plopului - şi omul de la care a plecat totul, părintele Nicolae Tănase, vrea să convingă oamenii să vină alături de noi. Clipul nostru vă introduce în atmosfera din Valea Screzii, folosind imagini de arhivă realizate timp de 20 de ani de către Cristi Dinu, un localnic stabilit aici în 1997, ca ajutor al Părintelui Nicolae Tănase. Un pictor de icoane devenit cameraman și editor video, Cristi a documentat drama sfâșietoare a screzenilor, în peste 340 de ore de filmare. Noi vă oferim 5 minute cât o eternitate. Ambasadori Suntem o echipă mică, iar orice vot de încredere contează. Îți mulțumim pentru alegerea de a distribui povestea filmului SCRUM şi de a fi ambasadorul proiectului! Te poți abona la newsletter sau urmăreşte evoluţia proiectului pe scrumfilmul.ro şi pe canalele noastre de socializare. Regizorul Andrei Negoiţă Zagorodnâi - Filmul SCRUM - Aşezămintele de la Valea Plopului https://rumble.com/v1h997x-regizorul-andrei-negoi-zagorodni-filmul-scrum-aezmintele-de-la-valea-plopul.html Povestea Locului, Valea Screzii, Valea Plangerii (Website-Ul Este Bilingv) - Teaser Scrum 25 min RO/ENG www.scrumfilmul.ro www.nothingbutashes.net Alte Legaturi utile: Regizorul Andrei Negoiţă Zagorodnâi - Filmul Scrum - Povestea minunii de la Valea Screzii https://rumble.com/v1h9b7l-regizorul-andrei-negoi-zagorodni-filmul-scrum-povestea-minunii-de-la-valea-.html Regizorul Andrei Negoiţă Zagorodnâi – Filmul “7 CUVINTE, Viata unui biruitor” https://rumble.com/v1h9dix-regizorul-andrei-negoi-zagorodni-filmul-7-cuvinte-viata-unui-biruitor.html __________________________________________________ The Life’s Work Of Fr. Nicolae Tanase, A Romanian Priest When the Romanian revolution took place in December of 1989, Fr Nicolae Tanase had been the rector of the Valea Plopului village church located in the Posesti Commune of Prahova County for ten years. He continues to serve there to this day. Here in Valea Plopului, during the darkest hour of the communist regime, he was able to build a church to replace the old one destroyed by the earthquake of 1977. During that period, it was practically impossible to obtain a building permit for the construction of a place of worship. Since they did not have one, the community built it by night. Every villager contributed to its construction. As a result, the community of believers grew and was strengthened so much that it was able to assist its priest during the post-revolutionary years in his fight for the future of those who found themselves unwanted, betrayed, and forsaken. During a blizzard in January 1990, Fr. Nicolae Tanase was driving all night for a few hundred kilometers to pick up an abandoned newborn baby. He returned to his village with a cardboard box containing a bundled up child. He placed him in the warmest corner of the church and began serving the Divine Liturgy, since it was a Memorial Saturday. As soon as the baby would begin crying, the parish women would immediatley flock to pick him up, soothing the baby and taking turns holding him. By the end of the Liturgy, the baby ended up in the hands of one of the local residents named Maria. The priest asked her if she would be willing to take care of the baby. Afterward Maria shared that she took this request as a sign from God. The baby boy was baptized with the name of Lucian and grew up in Maria and her husband’s family together with their five children. Lucian currently resides in Valea Plopului in his own home and a third baby is about to be born while his father is away working, supporting his family as a migrant laborer in Italy. The most vital task for the overall good of Romania Without a construction permit, they built it by night. Every villager contributed to its construction. A community of believers was born. On December 26, 1989, one of the articles in the first decree signed into law by the new rulers of Romania immediately after the dictator Ceausescu’s attempt to flee eliminated bans on abortions of up to three months of gestation. It was done in such haste because it was necessary to underscore a newly minted myth of freshly won freedoms, as if the communist regime allegedly prohibited abortions, and so their legalization was deemed a testimony to the fall of communism. However, historical reality paints quite a different picture: the communists legalized the termination of pregnancy in 1957 to have it formally banned only in 1966, although that had not prevented millions of abortions. Statistical data is the proof and confirms that from 1966 to 1989, state medical facilities have exclusively performed almost 7.5 million abortions, which is practically the same amount as between 1957 and 1966. The ban was introduced due to demographic and economical reasons, not because society had realized the value of the life of children and women. In 1965, the year preceding the ban, the state registered 1.115 million aborted unborn children and only 278,362 live births. At 252 per thousand women, Romania’s abortion rate was considered the highest ever registered in the world. Romania happened to have the highest abortion rate per thousand of women ever registered in the world As a consequence of the decree issued in December 1989, 5 million abortions were performed in state medical facilities during the first eight years following the Romanian revolt. This data does not take into account the great number of unrecorded willful interruptions of pregnancy performed in inadequate facilities by either professional medical specialists or unqualified personnel as described by Dr. Ancuta Elena Frantz of Iasi, Alexandru Ioan Cuza University, in a specialized journal, “Acta Universitatis ‘George Bacovia’. Juridica” (2/2014). Realizing the tragedy of the situation, jointly and with the initiative of the Christian poet Ioan Alexandruii, Fr. Nicolae Tanase founded a movement called, “Saving Lives—Pro Vita Brancoveanu.” Righteous Hospodar Constantine Brancoveanuiii was to become a spiritual guardian of the new movement since he was known for having a large family of eleven children. Priest Nicolae Tanase is convinced that the demographic policies of the Hospodar-martyr were the main reason why he was dethroned. He also firmly believes that the demographic growth in the client states is not up to an empires’ liking, just as pharaoh did not particularly enjoy seeing the Jewish tribes grow and multiply in Egypt. “Brancoveanu increased the number of our people using his personal life as an example, in addition to lowering taxes and creating favorable conditions for the living of ordinary people,” insists Fr. Nicolae. It takes a lot of time to save a man Fr. Nicolae TanaseFr. Nicolae TanaseOn Mondays, Wednesdays, and Fridays, the priest and a poet held prayer vigils before the tomb of Brancoveanu in New St. George Church located by the Ground Zero in Bucharest, and spend the rest of the day visiting hospitals and persuading women to forego abortion. They would even attempt to reach out to those who already paid for it. “Once, for example, we were able to save thirteen babies during just one day,” recalls Fr. Nicolae. Life is what needs to be saved. However, even such a life-saving act is incomplete if taken on its own and without attending to the fact that every new baby has to grow in a healthy and protected environment in addition to being nurtured well. It became obvious that long-term support was needed, including first and foremost a place to shelter mothers with newborns saved from abortion. A moment arrived when the priest had once again called upon his small parish community’s sense of solidarity formed during the communist era. “Two days and one night had passed before we were able to find homes for the first thirteen babies, for we only had one church and no social care facilities,” he shares. Soon, after a short while, another ten were given homes among the local families. An extra mouth to feed did not feel like a heavy burden to those kind souls and the children received a traditional upbringing in their families in the company of children of their same age. The fellow villagers eagerly rose to their priest’s call. It became obvious that long-term support was needed, including a place to shelter mothers with their newborns To assist the community, volunteers began to come in, first from abroad, where the culture of volunteering was more developed, and later from Romania. “Our first volunteers were Dieter and Christine Pohlheim, a married couple from Switzerland who in 1993 spent the first year of married life in the company of our children,” reminisces Fr. Nicolae. In 1994, different families in Valea Plopului hosted 86 socially vulnerable people, primarily children. It was also when the first homes for the asylum were built, as the number of those in need grew and the priest could not turn anyone away. The new construction certainly did not match any official construction standards, but at least father could offer shelter to those in distress. “According to those standards, the rooms had to have ceilings 2.4 meters high, a certain level of sun exposure, tiled floors, etc. But we hastily needed to resettle the homeless children who would otherwise be shacked up in an abandoned canaliv. We could not leave them there waiting till everything was built by the state standards,” he adds. Today, the priest notes with satisfaction how a legal framework has developed post-2007; and, according to Chapter 67 of the Regulations on the organization and functioning of the Romanian Orthodox Church, the parishes have the right to freely conduct social and humanitarian work. It allowed the parish in Valea Plopului to establish the “Pro Vita” Parochial Social Center hosting over 400 residents, which includes children, single women, either homeless or victims of domestic abuse, and elders. Conversely, counting from 1990 up to the present, the local parish was able to give refuge, provide food and clothing, and offer solace and spiritual guidance to over 3500 souls. Beginning from 1990 up to present, the parish has given refuge, provided food and clothing, and offered solace to over 3500 souls Their needs are great. To feed everyone, they use no less than 1000 loaves of bread daily. Free camps are offered for young children over the summer break. His Beatitude Daniel, Patriarch of Romania, used his own money to cover the cost of six summer break sessions in the camps along the Black Sea Coast for almost a hundred Valea Plopului kids with vitamin D deficiency. The project not only supports the children but it also offers career guidance. Depending on their inclination, be it hands-on activities or creative work, they learn such skills as painting on glass, woodwork and wood-cutting, timber housing, sewing, as well as the domesticities (livestock care, fieldwork, and bread baking). The center is partly financed by revenue from selling handicrafts, although the money primarily comes from donations by major benefactors or is collected through various fundraising campaigns. Gheorghe Ogararuv, the football player, and his wife Andrea, together with their five children, offer help, too. Because they adhere to the values of having a nuclear family, they occasionally get involved in campaigns that benefit the social services center. When he was asked how his own family came to terms with his charity workload, the priest responded in all sincerity, “I disregarded the former to benefit the latter.” Great is the merit of his matushka who carried her cross alongside him. The priest who has his own six children, including one adopted child, and twenty grandchildren, thinks that the salvation of their nation lies in the hands of women as they give birth to new life: “The empires fell when there were no mothers left. This is the key to the future of any nation.” Men however do carry an immense responsibility for the protection of mothers. According to Fr. Nicolae’s estimate, 80 percent of abortions happen because of the vices of men “who empty women’s souls.” According to Fr. Nicolae’s estimate, 80 percent of abortions happen because of the vices of men who “empty women’s souls.” “There is a catchphrase: ‘We want to have a baby but we are not ready to have him right now’. ” That is how father quotes those who justify their right to abortion. “But they forget that a child is a coauthorship of the threesome: the father, mother, and God. The father offers semen, the mother provides ovum, and God adds the soul. One sperm cell out of approximately four million inseminates the only cell released in the woman’s body: there is no greater miracle than this!” he speaks about the miracle of the conception of human life. Recognition of life as a miracle and acceptance of having a family as a sacrifice are two key questions. A child’s soul is alive from the very beginning when just one cell is born, born from parents’ offerings, along with the gift from God. Therefore, the realization of life as a miracle and acceptance of family as a sacrifice are essentially the most important issues that compel us to procreate. Once you make an effort, you gain your strength back Fr. Nicolae Tanase speaks succinctly, bluntly, and straightforwardly, without mincing any words. He may sound almost rough and heavy-handed, hitting you with words like with a club; but as if with a sword he sunders the pure water of truth and love of neighbor from the muddiness that contaminates the spring. It so happens that when you ask him for advice, his answer may prove to be too unmerciful for you. But if you listen patiently, you will benefit from it and gain spiritual wisdom, especially if he shares some real-life stories. Here is one of them. “There was once a priest who never went on a vacation,” father begins his story. “When he finally was able to go on vacation, an abbess of a monastery called for him to come and help dissuade a young woman from having an abortion. The priest came and spent nineteen days in that monastery. By night he would hold conversations with that girl, and during the day she went to work and the priest rested. However, during the day, her aunt, instigated by an evil spirit, destroyed all the good the priest was able to sow in the heart of that girl during their nightly vigils. The priest and the girl left the monastery on the same day by the same train. She got off at the station in a town where her aunt had made an appointment for her abortion, while the grieving priest continued further on. His sorrow was so great that he never visited that monastery again during the next nine years. But once, during one freezing winter night, he had no other option but to stay overnight at that monastery. He spent a night there and in the morning he went to church to serve the Liturgy. The abbess asked him why he has not visited them for such a long time. “Because it saddened me that I failed to persuade that girl…” “It is not true, father! Come and have a look here!” the abbess summoned him. Just on that day, that same young woman came to the monastery as if by chance, but this time she arrived with her nine-year-old daughter. “What happened to you? Didn’t you leave the train deciding otherwise?” asked the priest. The woman told him how she at first had climbed into the examination chair to have the procedure and how she was given local anesthesia. But when a doctor came, she all of a sudden jumped from the chair in an attempt to flee. The assisting nurse slapped her face twice to bring her back to senses and then helped her back up on the chair. She jumped off the chair again and started screaming so that the doctor withdrew from performing the procedure on her. The young woman walked out of the hospital anesthetized, by holding on to the walls. She saved her baby’s life.” It was one of the wonders performed by God, the miracle that provides joy to our tireless mission that we can be called to do at any moment. When not a shadow of hope is left but a man makes an effort of will, God accommodates it. Lord, give us the will to do good, and may it be what You desire! The anti-Communist uprising in Romania on December 16-26, 1989 that ended in the overthrow of the regime of the country’s president Nicolae Ceausescu. * Gheorghe Ogararu is a well-known retired Romanian football player who played for “Steaua București” football club, “Ajax” in Holland, and “Sion” in Switzerland. Source: https://ocl.org/the-lifes-work-of-fr-nicolae-tanase-a-romanian-priest/

A director's ambitious plan to support the settlements in Valea Plopului: The SCRUM Movie Director Andrei Negoiţă Zagorodnâi proposes a unique way to support the social settlements in Valea Plopului and Valea Screzii: A documentary film that will be shown in cinemas in the USA, Canada and Europe, with 25% of the proceeds going to the beneficiaries of the two settlements. 120 people live in the camp in Valea Screzii, of which 80 are children and teenagers, young orphans who have left the state system, elderly women and men. The rest of the assistants, approx. 400 people are in the care of families from the villages of Valea Plopului and Valea Screzii through the care of the Pro Vita Association for the born and unborn. The ASHES MOVIE "SCRUM is not just a film," says Andrei Negoiţă Zagorodnâi on the project's presentation on the official website , highlighting the fact that it will be a feature film "about people who have changed lives and - very importantly - a film that will change lives. A film about models, about fighting to the end". He presents the feature film as a "film about children who had to be aborted, ended up abandoned or orphaned, about mothers much too young, about wasted families, about the social drama of Romania and about two champions: an athlete raised from the dust, who far beyond the condition, and the angel who gave a chance to those like him." Inspired by reality, SCRUM "pulls the veil from the face of extraordinary lives". "The simple child from the countryside , who had to be aborted, becomes one of the world sports champions. His path, from abandonment to glory, intersects with the figures of two great Romanian clergy - father Gheorghe Calciu Dumitreasa and his disciple, father Nicolae Tănase, and with the lives of those who were in his position: the outcasts of Romanian society". However, the director warns that such a cinematographic project cannot be realized without support from peers. "Help us make a film out of love for people, which will change the lives of the residents of the orphanages and old people's homes in Valea Screzii! SCRUM is an ambitious project, a film for the people, which can only be made by the people, through individual and collective contributions". This project, which aims to raise funds for Valea Plopului, is not unique. In 2017, the St. Vladimir Institute of Orthodox Theology in New York financially supported the Pro Vita Association from Valea Plopului through the #GivingTuesday fundraising event, after which it donated 10% of the total funds collected. Thus, following the campaign, the St. Vladimir Institute donated 13,000 dollars to the establishment founded by Father Nicolae Tănase. For the fruitful social activity carried out, Father Nicolae Tănase from Valea Plopului Parish - Prahova received , in 2015, the Order of Saint John the Golden Mouth from His Beatitude Father Daniel, the Patriarch of the Romanian Orthodox Church. Pro Vita Association for the born and unborn Pro Vita is an association that provides shelter, medical assistance and access to education for orphaned children and families in difficulty. Pro Vita contributes to the well-being of families affected by financial difficulties and, often, prevents the terrible decision of mothers to give up their unborn child. Source: https://basilica.ro/planul-ambitios-al-unui-regizor-pentru-a-sprijini-asezamintele-de-la-valea-plopului-filmul-scrum _____________________________________________ The SCRUM Movie That I ate ashes instead of bread, and mixed my drink with lamentation. (Psalm 101:10) Miracles happen in Heaven, but they are reflected on earth, in people and in the things they do. Man sanctifies the place. Such a place is Valea Screzii, where the social mission of father Nicolae Tănase has been offering, for 25 years, a new life to children, single mothers, the elderly, and people with disabilities. Valea Screzii smells of perfume. Not of lilies, not of roses, but the fragrance of charity. To not tell the story of this Valley of Wailing would be sacrilege . We have the mission to be the voice of the thousands of souls who were born here both the first and the second time. The movie Scrum will tell the story of the miracle of Valea Screzii and Valea Plopului, Romania's most beautiful utopia. A story about a champion born from the ashes. Some believe that Heaven would have been on the surface of ancient Mesopotamia. In fact, it is two hours away from Bucharest. A unique place, where the battle between Good and Evil takes place every day, and it is decided - thanks to some special people - in favor of the former. A place where giving up is not an option. Beauty and deformity. Happiness and suffering. Despair and hope. Illness and life. Loneliness and communion. Valea Screzii is a land of contrasts. But also the filming set for the most important director in the world: God. In 2020, after 26 years of tribulations and unsuspected triumphs experienced here, we are putting the spotlight on Valea Screzii and we will tell its story to the whole world. _________________________________ Further readings onthe Valea Screzii story Children coming from school, going down the hills to the "song" of the talanga. Children who go to school, even though they should n't exist - what a miracle! Children who laugh, run, play together, even though their childhood is marked by abandonment, rejection, and stigma. Suffering old people, with amputated legs, with incurable diseases, whom Romania condemned for a long time to solitude, to ostracism. Mothers who are much too young, who fall asleep and comfort their child alone, not with the man they made it with. The Valley of Credence is about all this and much, much more. It's about faith. The fervent belief of a man touched by angels, father Nicolae Tănase, that any being you leave behind, any fellow man you kill physically or spiritually through renunciation, is an abomination before God. The Valley of Faith is about hope. The hope that where there is faith and people, God is omnipresent, and everything else will come. Inspired by the example of service of father Gheorghe Calciu Dumitreasa, his teacher at the Theological Seminary in Bucharest, father Nicolae Tănase created in Valea Screzii a social phenomenon, a most beautiful utopia: a series of social settlements for the "lost sheep" of society Romanians: orphans, children abandoned or whose parents have gone to work abroad, old people affected by physical and mental suffering, whom the state system rejects, like a foreign body. Valea Screzii holds Romania's mirror: the mirror of impotence and the mirror of possibility. The children from Valea Screzii don't have much: but they have each other, and they have father Tănase. With such a guardian angel, how could you fear loneliness, lack, the future? Valea Crezii is a wonder. Because here, God works through people. Through the dozens of silent volunteers, who ensure the smooth running of the social complex and offer its occupants the chance for a hot meal, education, medical treatment, but above all communion. Through the thousands of philanthropists who have supported the work of father Tănase, since 1994. Now, the time has come for you to come out of the shadows, out of ignorance, and help. Be a volunteer for the children and the elderly in Valea Screzii. Help the mothers of the place to find their father, after life was to throw them away from him forever. In 2020, SCRUM will immortalize the story of Văia Screzii, the winners here and the guardian angels who help them. In 2020, the show of Life, Pain, and Izbanzi that takes place here every day must be known to the whole world. 25% of the film's proceeds will go to the ORPHANS and ABANDONED elderly from Valea Screzii! Chronology Perhaps the images are worth a thousand words, but the tears and small victories - in reality, huge - of some abandoned souls, are beyond any possible description. Every day spent in Valea Crezii is a battle with a fate that does no favors. From here the victors rise, here the spirit is tempered, here the strength is tested. The accompanying video, in which celebrities such as George Ogăraru appear - one of the people who helped Valea Screzii and Valea Plopului - and the man from whom everything started, father Nicolae Tănase, wants to convince people to come with us. Our video introduces you to the atmosphere of Valea Screzii, using archival images taken over 20 years by Cristi Dinu, a local settled here in 1997, as an assistant to Father Nicolae Tănase. An icon painter turned cameraman and video editor, Cristi documented the heartbreaking drama of the Screzeni, in over 340 hours of filming. We offer you 5 minutes as an eternity. The Ambassadors We are a small team, and every vote of confidence counts. Thank you for choosing to share the SCRUM movie story and be the ambassador of the project! You can subscribe to the newsletter or follow the evolution of the project on scrumfilmul.ro and on our social media channels... Other useful links: Director Andrei Negoiţă Zagorodnâi - SCRUM Film - Poplar Valley Settlements https://rumble.com/v1h997x-regizarul-andrei-negoi-zagorodni-filmul-scrum-aezmintele-de-la-valea-plopul.html Director Andrei Negoiţă Zagorodnâi - The film Scrum - The story of the miracle from the Valley of Credence https://rumble.com/v1h9b7l-regizarul-andrei-negoi-zagorodni-filmul-scrum-povestea-minunii-de-la-valea-.html Director Andrei Negoiţă Zagorodnâi - The film "7 WORDS, The Life of a Winner" https://rumble.com/v1h9dix-regizarul-andrei-negoi-zagorodni-filmul-7-cuvinte-viata-unui-biruitor.html Director Andrei Negoiță Zagorodnâi – The film Scrum - The Story of the Valley of Faith, presentation – George Ogararu https://rumble.com/v1hb953-filmul-scrum-povestea-vii-screzii-prezentare-george-ogararu.html

Regizorul Andrei Negoiţă Zagorodnâi – Filmul “7 CUVINTE” (Viața Părintelui Gheorghe Calciu), povestea unui om care a petrecut 21 de ani după gratii. Gheorghe Calciu, student la Medicină, intră în închisoare în 1948, pentru „vina” de a-şi fi iubit ţara şi credinţa. Timp de 16 ani trece prin experienţe limită: reeducarea de la Piteşti, cavoul morţii din Jilava, „ispitirile” de la Aiud. După eliberare, într-o ţară îngrozită de teroarea Securităţii, rosteşte în Bucureşti, 7 Cuvinte către tineri, un îndemn la un „zbor înalt”, eliberator din sclavia materiei. Este arestat şi condamnat la moarte, apoi expulzat în America. Un destin cu pogorâri la iad, gesturi „nebuneşti” de jertfă şi înălţări taborice. Peste 30 de oameni depun mărturie despre viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, într-un documentar artistic căruia nu-i lipsesc verva, sensibilitatea şi umorul.” Sursa - https://ortodox.md/7-cuvinte-povestea-unui-biruitor-gheorghe-calciu-film-documentar/

Filmul Scrum - Povestea minunii de la Valea Screzii Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o. (Psalmul 101:10) Minunile se întâmplă în Cer, dar se reflectă pe pământ, în oameni şi în lucrurile pe care ei le fac. Omul sfinţeşte locul. Un astfel de loc este Valea Screzii, acolo unde misiunea socială a părintelui Nicolae Tănase oferă, de 25 de ani, o viaţă nouă copiilor, mamelor singure, bătrânilor, oamenilor cu dizabilităţi. Valea Screzii miroase a parfum. Nu de crin, nu de trandafiri, ci a parfumul binefacerii. A nu spune povestea acestei Văi a Plângerii ar fi un sacrilegiu. Avem misiunea să fim glasul miilor de suflete ce s-au născut aici şi prima, şi a doua oară. Filmul Scrum va spune povestea minunii de la Valea Screzii şi Valea Plopului, cea mai frumoasă utopie a României. O poveste despre un campion născut din cenuşă. Unii cred că Raiul s-ar fi aflat pe suprafaţa vechii Mesopotamii. De fapt, el se găseşte la două ore distanţă de Bucureşti. Un loc unic, în care bătălia dintre Binele şi Rău se duce zilnic, şi se decide - graţie unor oameni speciali - în favoarea primului. Un loc în care renunţarea nu este o opţiune. Frumuseţe şi diformitate. Fericire şi suferinţă. Deznădejde şi speranţă. Boală şi viaţă. Singurătate şi comuniune. Valea Screzii este un tărâm al contrastelor. Dar şi platoul de filmare pentru cel mai important Regizor al lumii: Dumnezeu. În 2020, după 26 de ani de tribulaţii şi triumfuri nebănuite trăite aici, punem reflectoarele pe Valea Screzii şi vom spune povestea ei întregii lumi. Siteu (Romana) - www.scrumfilmul.ro Siteu (English) - www.nothingbutashes.net

Planul ambiţios al unui regizor pentru a sprijini aşezămintele de la Valea Plopului: filmul SCRUM Regizorul Andrei Negoiţă Zagorodnâi propune o modalitate inedită de a sprijini aşezămintele sociale de la Valea Plopului şi Valea Screzii: un film documentar care să ruleze în cinematografele din SUA, Canada şi Europa, urmând ca 25% din încasări să fie redirecţionate către beneficiarii celor două aşezăminte. În tabăra din Valea Screzii locuiesc 120 de persoane, din care 80 copii și adolescenți, tineri orfani care au părăsit sistemul de stat, femei și bărbați în vârstă. Restul asistaților, aprox. 400 de persoane, se află în grija familiilor din satele Valea Plopului și Valea Screzii prin grija Asociației Pro Vita pentru născuți și nenăscuți. SCRUM „SCRUM nu este un film şi atât”, spune Andrei Negoiţă Zagorodnâi pe site-ul de prezentare al proiectului, evidenţiind faptul că va fi un lungmetraj „despre oameni care au schimbat vieţi şi – foarte important – un film care va schimba vieţi. Un film despre modele, despre lupta până la capăt”. Acesta prezintă lungmetrajul drept un „film despre copii care trebuia sa fie avortaţi, ajunşi abandonați sau orfani, despre mame mult prea tinere, despre familii risipite, despre drama socială a României și despre doi campioni: un sportiv ridicat din pulbere, care și-a depășit cu mult condiția, și îngerul care le-a oferit o șansă celor ca el”. Inspirat din realitate, SCRUM „trage vălul de pe fața unor vieți extraordinare”. „Copilul simplu, de la ţară, care trebuia să fie avortat devine unul dintre campionii sportului mondial. Parcursul lui, de la abandon la glorie, se intersectează cu figurile a doi mari duhovnici români – părintele Gheorghe Calciu Dumitreasa şi învăţăcelul său, părintele Nicolae Tănase, şi cu vieţile celor care au fost în postura lui: paria ai societăţii româneşti”. Însă, regizorul atenţionează că un astfel de proiect cinematografic nu se poate realiza fără sprijin din partea semenilor. „Ajută-ne să facem un film din dragoste de oameni, care le va schimba viaţa locuitorilor orfelinatelor şi căminelor de bătrâni din Valea Screzii! SCRUM este un proiect ambiţios, un film pentru oameni, care nu poate fi făcut decât de către oameni, prin contribuţii individuale şi colective”. Acest proiect care are ca obiectiv strângerea de fonduri pentru Valea Plopului nu este singular. În anul 2017 Institutul de Teologie Ortodoxă Sf. Vladimir din New York a sprijinit financiar Asociația Pro Vita din Valea Plopului prin evenimentul de fundraising #GivingTuesday în urma căruia a donat 10% din totalul fondurilor colectate. Astfel, în urma campaniei institutul Sfântul Vladimir a donat 13.000 de dolari așezământului întemeiat de părintele Nicolae Tănase. Pentru activitatea socială rodnică desfăşurată, Părintele Nicolae Tănase de la Parohia Valea Plopului – Prahova a primit, în anul 2015, Ordinul Sfântul Ioan Gură de Aur din partea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Asociației Pro Vita pentru născuți și nenăscuți Pro Vita este o asociație ce oferă adăpost, asistență medicală și acces la educație copiilor orfani și familiilor aflate în dificultate. Pro Vita contribuie la bunăstarea familiilor ce sunt afectate de dificultăți financiare și, de multe ori, previne cumplita decizie a mamelor de a renunța la copilul încă nenăscut. Foto credit: Captură video SCRUM – Teaser Sursa: https://basilica.ro/planul-ambitios-al-unui-regizor-pentru-a-sprijini-asezamintele-de-la-valea-plopului-filmul-scrum/

EPISCOPIA DE LA "VATRA ROMÂNEASCĂ" „Centru de Studii şi Documentare al Românilor-Americani“ Centrul de Studii Istorice "Arhiepiscopul Valerian (Trifa)", ce poartă numele celui de al doilea Ierarh Român din America, Întâi Stătător al Episcopiei Ortodoxe Române din America cu sediul la „Vatra“, Jackson, Michigan, este punctul de plecare, și aplecare, al orcărui cercetător al istoriei diasporei românești pe Continent american, și nu numai. Nu întâmplător, pe frontispiciu, scrie: „Centru de Studii şi Documentare al Românilor-Americani“. În 1975 acest concept a devenit faptă şi în câţiva ani, cu ajutorul financiar şi moral al „Episcopiei Române Ortodoxe din America“, în principal, dar şi al altor societăţi şi organizaţii româno-americane şi a unor oameni buni şi generoşi, o clădire modernă a fost ridicată pe pământul „Vetrei Româneşti“ din Jackson, Michigan. De aici ne-am inspirat și noi în lucrarea de față. Prezenţa românească pe acele meleaguri îndepărtate a început în jurul anului 1895, prin valul de emigrări din Transilvania, Bucovina şi Banat, aflate atunci sub stăpânirea austro-ungară. - Prima Parohie Ortodoxă Română din Canada a fost înfiinţată în anul 1902 în Regina, Saskatchewan, având hramul "Sf. Nicolae". La 20 Martie 1903, soseşte la Biserica “Sfântul Nicolae”, arhimandritul Evghenie Ungureanu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei; - După aceasta, s-au înfiinţat, rând pe rând, alte parohii româneşti în Canada, având enoriaşi veniţi, în mare număr, din Bucovina, parohii ce au funcţionat sub omoforul canonic al Mitropoliei Moldovei; - Biserica Româno-Americană-Canadiană a fost fondată de către laici, care s-au unit, au construit biserici şi au chemat clerici din "Lumea Veche". Clerul a venit din două Mitropolii: a Ardealului (cu sediul la Sibiu) şi a Moldovei (cu sediul la Iaşi). Prima a influenţat comunităţile româneşti din Statele Unite, iar a doua pe cele din Canada; - În acea perioadă, ortodocşii din America de Nord şi Canada aparţineau, indiferent de originea lor etnică, de Eparhia Rusă, condusă între 1898 şi 1908 de Episcopul Tihon; - La 15 august 1904, românii din Cleveland au hotărât să întemeieze prima Parohie Ortodoxă Română din S.U.A., cu hramul "Sf. Maria"; - În decembrie 1905, soseşte în Statele Unite părintele Moise Balea, primul preot ortodox care a venit să slujească pentru comunităţile din America; - La 1 septembrie 1906, părintele Balea începe tipărirea primului ziar romanesc, numit „America”; - În 1911, vine în America, trimis de Mitropolia Sibiului, părintele Ioan Podea, cu misiunea de a organiza parohiile din America într-un protopopiat; - In anul 1912, s-a organizat primul protopopiat românesc pe tărâm american, condus de părintele Podea, având în componenţa sa 16 parohii; - În 1918, ca urmare a "alegerii" (impuse) la Sibiu a lui Vasile Mangra, un prelat "pro-maghiar", românii din Statele Unite s-au întrunit la Youngston, Ohio, la 24 februarie şi au decis să rupă toate legăturile cu Mitropolitul "maghiarizat" de la Sibiu. Ei au scris Mitropolitului de la Bucureşti (al Ungro-Valahiei), cerând să fie uniţi şi acceptaţi sub omoforul acestuia. La acea dată, în România nu exista oficial o Patriarhie (abia în 1925 s-a înfinţat Patriarhia Română); - Imediat, după primul război mondial, Vasile Mangra a fost înlocuit cu Nicolae Bălan şi, în consencinţă Mitropolia de la Bucureşti a decis să nu se amestece în treburile românilor americani şi nici în sfera de influenţă, care, tradiţional, aparţinuse Mitropoliei Ardealului. - În acest fel, preoţii au continuat să vină în America, din cadrul Mitropoliei Ardealului; - Simţind lipsa unui arhiereu al lor şi, urmând exemplul altor grupări etnice, după ce efectele revoluţiei bolşevice au fost resimţite şi în lumea americană, românii din America s-au decis să aiba propria lor episcopie diecezană. La 25 aprilie 1922, 7 preoţi care fuseseră hirotoniţi în România au înaintat un memorandum Sfântului Sinod, cerând încă odată înfiinţarea unei Episcopii a românilor-ortodocşi din America, astfel că, a devenit clar înteles de către autorităţile româneşti că, de fapt, nu toţi cei care şi-au „incercat norocul” în America, se vor mai întoarce în România. Autoritaţile bisericeşti din România nu s-au grăbit să înfinţeze o organizaţie diecezană pentru românii din America, crezând că nu este necesară; - La 18 decembrie 1923, Mitropolitul Sibiului îl numeşte pe părintele Victor Mureşan, protopop al parohiilor din Statele Unite; - La 7 Octombrie 1924, preoţii români care fuseseră hirotoniţi în America, de episcopi ruşi, au ţinut o conferinţă în Pittsburgh, PA., unde au accentuat iarăşi necesitatea înfiinţării unei Episcopii Ortodoxe Române, în Statele Unite şi, au hotărât ca până atunci, să se afilieze, jurisdicţional, omoforului Episcopului Rus de atunci, Adam Filipowski. 2. Întemeierea şi dezvoltarea"Vetrei Româneşti" Pentru Comunitatea Românilor-Americani şi, încă, mai vârtos pentru cei ortodocşi, „Vatra Românească”, sediul Episcopiei Romane Ortodoxe din America, din hotarul oraşului Grass Lake, din sudul Statului Michigan, este un loc special geografic, dar mai ales duhovnicesc. De peste şaptezeci de ani, acel loc retras şi, cumva tainic, din sudul Statului Michigan, a devenit un teritoriu al gândului, al inimii, al buneivoiri. Obţinut cu greu, cu jertfe ale unor oameni foarte săraci, menţinut cu enorme sacrificii, într-o vreme în care ghiara nefastă, mortală, a comunismului demonic, stătea asupra tuturor şi a toate, „Vatra Românească” a vieţuit, a crescut, s-a dovedit vie, indestructibilă. Episcopul Policarp Moruşca, întemeietorul „Vetrei Româneşti”, a ales acest loc binecuvântat ca sediu al nou întemeiatei Episcopii Ortodoxe Române din America. Episcopul Policarp nu a trăit decât puţin la „Vatra”. Vitregia vremii, căreia toţi şi toate îi sunt supuşi, l-a îndepărtat de turma sa, dar, în scurta vreme cât a stat acolo, el a iubit locul şi i-a dat rost existenţial. Este bine să nu fie uitat că, Episcopul Policarp a fost un ierarh român-american, care a înţeles bine că turma lui este alcătuită, nu din români în America, ci din români-americani, oameni care aparţin ţării în care se află dar, care păstrează şi duc mai departe modelul existenţial românesc, înţelegerea românească a rostului vieţii. Episcopul Policarp, a mai ştiut că această identitate se poartă şi, poate fi purtată indiferent de limba vorbită, româna strămoşilor, deci, eminamente a primilor emigranţi şi a amintirilor dar, mai ales, în limba ţării, Engleza, limba prezentului şi a viitorului, căci Episcopul Policarp a ştiut că turma sa nu este una în exil, marginală, nesemnificativă, ci una care aparţine neamului american. Că aşa a fost, ne-o devedeşte cea mai folosită şi memorabilă exprimare a episcopului întemeietor, „Vă primesc aşa cum sunteti!”. Este de amintit că, la primul Congres al Episcopiei, ţinut la „Vatra”, a participat şi Episcopul Grec al Americii, mai târziu Patriarhul Ecumenic, Athenagoras. Cu acest prilej, cei doi ierarhi au plănuit o adunare a tuturor ierarhilor ortodocşi din America, adunare ce ar fi fost găzduită la „Vatra”. Este limpede că, Episcopul Policarp ştia că viitorul ortodocşilor româno-americani, trebuie şi, va fi într-o jurisdicţie canonică americană, în sânul şi ca parte a neamului american. După plecarea grabnică a Episcopului Policarp şi, după ce regimul bestial comunist, instalat cu arme străine, în România, a interzis revenirea pastorului la turma sa, „Vatra Românească” a trecut prin clipe grele, dar nu s-a plecat! Lupi lacomi, îmbrăcaţi în blană de oaie, numiţi de către bestiile comuniste, au năvălit în turma ortodocşilor româno-americani şi au căutat să cotropească „Vatra Românească”. Binecredincioşii nu s-au lăsat jefuiţi. Au stat în calea cotropitorilor şi a impostorilor şi, ajutaţi de legea dreaptă a ţării lor, Statele Unite ale Americii, i-au scos spre ruşine pe cei nevrednici. Ei şi-au ales, iarăşi, pastor tânăr şi vrednic, care nu i-a lăsat la nevoie, pe Prea Sfinţitul Episcop Valerian D.Trifa, care apoi a devenit Înalt Prea Sfinţit Arhiepiscop, de întreit binecuvântată pomenire. Împlinirile acestei păstoriri îndelungate au fost foarte numeroase şi, nu este intenţia noastră aici a le enumera pe toate. Aici vom căuta doar să pomenim câteva dintre realizările excepţionale la „Vatra Românească”: · In primul rând, a fost schimbată concepţia despre rostul „Vetrei Româneşti”. A fost dată uitării ideea romantică după care „Vatra” putea fi, simultan, o unitate agricolă (fermă) productivă, cât şi sediul de reşedinţă al Episcopiei; · Ideea de „fermă” a fost abandonată, pământul agricol fiind dat în arendă şi o parte a fost preschimbată într-un frumos parc; · Clădirile au fost preschimbate: în dormitoare, casa „ARFORA”; în prânzitor, sala „Avram Iancu”; în spatiu de depozitare, „George Pomutz”. S-au mai adăugat clădiri: un dormitor modern pentru copiii veniţi la taberele de educaţie religioasă şi un mare pavilion pentru prânzul şi festivităţile organzate la „Vatra”. Clădirea principala, „casa mare”, a fost reparată temeinic şi, acolo locuia Episcopul şi funcţionau birourile Episcopiei; · La „Vatra”, de la începutul anilor Ꞌ50, s-au organizat tabere de Educaţie Religioasă, pentru tineri. La acele tabere, tinerii, din Episcopie, învăţau despre credinţa lor, aveau atracţie de Episcopia lor, de sediul ei, „Vatra Românească” şi, se puteau întâlni; · Tot in anii 50 ai veacului al XX-lea s-a inălţat Biserica şi Capela de la „Vatra”, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”; · În anii 70 ai veacului al XX-lea, pe pământul dăruit de către „Vatra” (printr-un contract de închiriere, în perpetuitate), s-a ridicat sediul „Centrului de Studii şi Documentare al Românilor-Americani” (The Romanian-American Heritage Center) care, din 1988 poarta numele „Valerian D. Trifa”. Acest Centru este o instituţie independentă, neaducătoare de profit, sub legile Statului Michigan, dar care are relaţii cu totul speciale cu Episcopia Română Ortodoxă din America, cu „Vatra”, sub a cărei inspiraţie a venit în fiinţă. Acest Centru adăposteşte cea mai importantă colecţie de documente istorice privind trecutul românilor-americani şi, din 1984, el sporeşte şi se află în purtarea de grijă a semnatarului acestor rânduri (Alexandru Nemoianu). În toată această perioada de creştere şi devenire, „Vatra Românească” s-a consolidat drept inimă a Ortodoxiei Româno-Americane care, prin înainte vederea Arhiepiscopului Valerian, a devenit parte indestructibilă a Ortodoxiei Americane, aşa cum prevăzuse, încă de la primul Congres al Episcopiei, organizat la „Vatra” în 1938, Episcopul Policarp. În titanica sa lucrare pentru „Vatra”, Arhiepiscopul Valerian, a fost ajutat de părinţii (citez selectiv, din memorie): John Toconita, Vasile Haţegan, Eugene Lazăr şi de mulţi voluntari: Martha Gavrilă, Augustin Vincent, Virginia Vincent, Traian Lascu, John şi Ana Mercea, Stelian Stănicel, Sylvia Baia (Lupşor) şi alţii. De peste un sfert de veac „Vatra Românească” se află în paza IPS Arhiepiscop Nathaniel, a cărui înţelepciune, modestie şi blândeţe sunt egalate doar de, ale sale, caldă, peste măsură de mare profunzime, smerenie şi eleganţă duhovnicească. Noua păstorire a început în condiţii grele, dar ele au fost depăşite. „Vatra” a crescut şi s-a înălţat. Ea a intrat, deplin, în veacul al XXI-lea, fizic şi spiritual. · Clădirile au fost îmbunătăţite, aspectul fizic a fost sporit; · Proprietatea a crescut, prin înţelepte, noi achiziţii. In anii '90 ai veacului trecut, a fost înălţat un nou sediu administrativ, modern, frumos. La ridicarea acestui Centru Administrativ, de mare importanţă au fost donaţiile făcute de George Gavrilă, Rucsanda Sârbu de Bota, Diacon John Bujea şi Dr. Eleanor Bujea. Noul sediu este impunător şi funcţional, deopotrivă. El este prevăzut cu birouri moderne, excepţional spaţiu de depozitare arhivistică şi, cu o frumoasă sală muzeistică, aflată în amenajare; · Taberele de educaţie religioasă, au devenit şi mai potrivite cu scopul propus. În înţeleapta revizuire a „curriculum” şi îngrijirea lor, Arhiepiscopul Nathaniel, a fost asistat şi (citez din memorie şi selectiv) de către părinţii, Remus Grama, Ian Pac Urar, Calinic Berger, Joseph Morris, Anton Frunză, George Ursache, Cosmin Antonescu şi mulţi laici, dedicaţi. În buna gospodărire a „Vetrei”, bunul ierarh, a fost ajutat de oameni de mare caracter şi nădejde: Florence Şerb, care a stat neclintită lângă Arhiepiscop, la bine şi la rău; Mark Chestnut, una dintre cele mai admirabile şi mai destoinice personalităţi, care a vieţuit la „Vatra”. Dincolo de excepţionalele calităţi profesionale, Mark Chestnut se distinge prin angajament uman, politeţe, grijă de aproapele şi eleganţa sufletească. Cu totul remarcabil este Diaconul David Oancea, redactorul „Soliei” şi cancelarul Sfintei Episcopii. David Oancea este o personalitate probabil fără egal. Bunătatea, cumsecădenia, grija pentru toţi şi toate, graba cu care îşi ajută semeneii, după cunoştinta mea, sunt fără egal. Marele Ierarh a mai fost ajutat la “Vatra” şi de către Părintele Marin Mihalache, învăţatul Dinu Cruga şi Manuela Cruga. „Vatra Românească” este un aşezământ unic, care cuprinde, „în nuce”, concentrat, istoria şi devenirea românilor-americani, care sunt parte a Lumii Noi păstrând „modelul existenţial românesc”. (Extras din „O prezenţă elegantă, discretă şi fără egal, în Lumea Nouă”, de Alexandru Nemoianu) 3. Înfiinţarea Episcopiei Românilor din America Între 25-28 aprilie 1929, cu prilejul Congresului bisericesc al clerului şi credincioşilor din cadrul parohiilor ortodoxe româneşti din S.U.A. şi Canada, întrunit la Detroit-Michigan, s-a constituit Episcopia Ortodoxă Română din America, sub oblăduirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, hotărâre aprobată de Congresul Naţional Bisericesc din România, din 21 noiembrie 1929. La 1 noiembrie 1930, Patriarhul României, Miron Cristea, semneaza decretul nr. #10219, prin care Episcopia Ortodoxă Română din America este recunoscută canonic. Între 26-28 aprilie 1934, Parlamentul României votează Legea Înfiinţării Episcopiei Misionare Ortodoxe Române din America, lege semnată de Regele Romaniei, Carol al II-lea, la 5 mai 1934. În urma alegerilor din 24 martie 1935, Arhimandritul Policarp (Pompiliu) Moruşca, stareţul Mânăstirii Hodros-Bodrog, este ales şi hirotonit drept Episcop al Românilor din America. La Congresul din 4-5 iulie 1935, Episcopul Policarp este instalat la Detroit, în catedrala "Sf. Gheorghe". De asemenea, el a prezidat Congresul Bisericesc din 1935, primul congres condus de către un Arhiereu. ............................................................................................................. LINK-uri utile cu și despre ISTORIA IMIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI, și ORGANIZAREA CELOR 2 EPARHII ORTODOXE ROMANEȘTI ÎN AMERICA A). BOR - persecutată de securitatea - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-de-la-vatra-bor-si-securitatea.htm B). Începuturile Vetrei - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-de-la-vatra-romaneasca.htm C). Descrierea Vetrei - www.constantinalecse.com/capit-06-perceptia-despre-vatra-romaneasca-1980-1982.htm D). Vatra și Congresele sale - www.constantinalecse.com/capit-06-congresele-de-la-vatra-romaneasca-1980-1984.htm E). Ierarhii ROEA - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-dela-vatra-ierarhii-roea.htm F). Eparhia ROMARCH (Mitropolia) - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-de-la-vatra-romaneasca-romarch.htm G). Ierarhii Eparhia ROMARCH (Mitropolia) - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-dela-vatra-ierarhii-romarch.htm H). Dedicație Vetrei - www.constantinalecse.com/capit-05-istoria-emigratiei-romanesti-in-america-dedicatii.htm ............................................................................................................. BIBLIOGRAFIE - *PAGINI ROMANESTI" * Valerian D. Trifa, Arhiepiscop, Marginal Notes on a Court Case (1988) * Gerald J. Bobango: ROEA - The First Half Century (1929-1979) * Pr. Remus Grama - "Policarp Morusca, primul episcop al romanilor din America - Scrisori din captivitate sau Tragedia despartirii bisericesti a romanilor americani" * Aurel Sasu - Cazul Policarp Morusca (2002) * Traian Lascu: „Arhiepiscopul Valerian D. Trifa“ (1984) * Aurel Sasu - Arhiepiscopul Valerian D. Trifa cenzurat în România „post-revoluţionară”! * Pr. Gabriel-Viorel Gardan - Episcopia Ortodoxă Română din America - Parte a Ortodoxiei Americane * Alexandru Nemoianu : O prezenta eleganta, discreta si fara egal in Lumea Noua: ” Vatra Romaneasca” * Alexandru Nemoianu: ”Solia” – un exemplu de continuitate culturala * Alexandru Nemoianu: ROEA - Fondator: Arhiepiscopul Valerian Trifa * Alexandru Nemoianu: ”Romanian-American Heritage Center" SURSA: www.constantinalecse.com

Anaheim - Duminica a V-a după Rusalii (vedere-generala, duminica 17 Iulie 2022) - Oficiant: arhim. Nocodim

Anaheim – Luni, 18 iulie 2022, PRAM filmează "pentru mass-media" si amenință vehement, reposta la slujbirea Arhim Nicodim, duminica 17 Iulie, 2022

Slujba Sfintei Liturghii a fost savarsita în ziua de duminică Iulie 17, 2022, de către Prea Cuv. Arhim. Nikodim, în Biserica Romaneasca Sf. Marie, Anaheim - Duminica vindecarii celor doi demonizati din tinutul Gadarei. Motivul pentru care enoriașii sunt în curte și Sf Biserică este goală este explicat la începutul predicii la minutul 20:00! Cercetati canalul nostru, pe youtube (https://www.youtube.com/channel/UCYetMsoUuTw2SEGBj0AP6mA), cu postările din Ianuarie si Februarie 2022 si veți înțelege cine sunt de vină și nu sunt interesați de sufletele acestei comunități - este prima Sf Liturghie (in șase luni!) la care ne-am putut împărtășii copii, bătrânii și bolnavii la Biserică construita de noi enoriașii și ctitorii. Ne rugam Bunului Dumnezeu si Măicuței noastre ocrotitore în continuare sa ne întărească și să ne călăuzească pe calea mântuirii îndrumați de slujitorii Domnului care în primul rând sunt interesați de salvarea sufletelor noastre prin rugăciune și Sfintele Taine si nu prin cele lumești... Pentru rugaciunile Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, Doamne Iisuse Hristoase miluiește-ne și ne mântuiește pe noi păcătoșii! (Comitetul Director)

Anaheim – Biserica Romaneasca Sf. Marie, Duminica Iulie 17, 2022 – Predica P. Cuv. Arhimandrit Nikodim: Vindecarii celor doi demonizati din tinutul Gadarei

Anaheim – Biserica Romaneasca Sf. Marie, Duminica Iulie 17, 2022 (predica)

Prea Sfintia Sa, Episcopul Irineu, s-a nascut la data de 19 Aprilie 1962, in Alba Iulia, Transilvania, Romania, din parintii Ioan si Aurelia Duvlea, o familie ortodoxa. Studiile sale teologice include absolvirea Seminarului Teologic din Cluj Napoca (1981-1987), Institutul Teologic “Andrei Saguna” din Sibiu (1987-1991) cu lucrarea de licenta “ Regulile de organizare si functionare a Manastirilor din Biserica Ortodoxa Romana”. Simtind dorinta de a intra in cinul monahal, in anul 1980 intra in Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, Brasov, trecand prin toate treptele cinului monahal. In May 24, 1983 a fost tuns in monahism de catre Prea Sfintitul Episcop Lucian de Fagaras. In timpul vietii monahale, Prea Sfintia Sa a fost ridicat in diferite trepte din rangul monahal. La 3 May 1983, a fost hirotonit ierodiacon de catre Prea Sfintia Sa, Arhiepiscopul John de Helsinki, Mitropolit al Finlandei, in numele Inalt Prea Sfintiei Sale Antonie, Mitropolitul Transilvaniei, si in 17 Noiembrie 1984, hirotonit Ieromonah in Catedrala Mitropolitana din Sibiu de catre Mitropolitul Antonie. Prea Sfintia Sa a fost binecuvantat sa viziteze de doua ori Muntele Atos si , in 1998 a vizitat de asemenea Manastirile din Bulgaria si Grecia apoi mormantul Sf. Nicolae din Bari, Italia. Ca si marturie a dedicatiei si dragostei Prea Sfintiei Sale, in 15 August 1988 a fost binecuvintat ca si protosinghel de catre Mitropolitul Antonie; la data de 1 Ianuarie 1993 a fost numit Egumenul Manastirii Brancoveanu; in 1993 a fost numit Exarh al Manastirilor din Mitropolia Ardealului; in 15 August 1993 a devenit Arhimandrit si Staret al Manastirii Brancoveanu, cu ocazia sfintirii manastirii de catre Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, si Prea Fericitul Teoctist, Patriarhil Bisericii Ortodoxe Romane. Tot la aceasta data a primit “Crucea Patriarhiei de Constantinopol” iar la 24 Septembrie 2000, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane i-a oferit rangul de Arhimandrit Mitrofor,o distinctive rara si semnificativa in Biserica Ortodoxa Romana. In timpul perioadei cat a fost staret la Manastirea Sambata, a dus la indeplinire si alte diferite functii precum: cea de exarh al Manastirilor din Mitropolia Aardealului (incluzand 15 manastiri si 10 schituri); de asemenea a fost delegate sa mearga la sfintirea mai multor manastiri si de asemenea monumente. Dupa un schimb de scrisori intre IPS Nathaniel, Arhiepiscop de Detroit si al Episcopiei Ortodoxe Romane din America, si IPS Mitropolit Antonie,Mitropolitul Ardealului, Arhimandritul Irineu impreuna cu un grup de calugari au primit binecuvantare canonica de a veni in Statele Unite ale Americii , in Detroit, unde au infiintat Manastirea Inaltarea Domnului sub omoforul Arhiepiscopului Nathaniel, la Casa Sfantul Andrei din Detroit. Inca de la sosirea sa in SUA, la data de 23 Februarie 2001, impreuna cu intreaga comunitate monahala a oferit ospitalitate, mangaiere si hrana spirituala atat ortodocsilor romani de pe aceste meleaguri, cat si credinciosilor ortodocsi de alte etnicitati, care locuiesc in aceasta parte a Statelor Unite. In Sesiunea Speciala din 28 Iunie 2002 a Cogresului Episcopiei de la Vatra, Arhimandritul Irineu a fost ales ca si Episcop Auxiliar al Episcopiei Ortodoxe Romane din America. Alegerea Prea Sfintiei Sale a fost confirmata de catre Sinodul Ierarhilor din OCA, sub conducerea Mitropolitului Herman in Sesiunea Congresului din 24 Iulie 2002. Episcopul Irineu a fost hirotinit intru arhierie Dumineca, 2 Noiembrie 2002 la Catedrala Sfantul Gheorghe din Southfield, MI . La Sfanta Liturghie au participat Mitropolitul Herman, Arhiepiscop de Washington si al intregii Americi, Arhiepiscopul Nathaniel, Miropolitul Christopher (Patriarhatul Sarb)Arhiepiscopii Kyrill (OCA) si Nicolae 9Patriarhia Romana), Episcopii Seraphim (OCA), Demetri (Patriarhia Siriana) si Nikon (OCA). Inca de la ridicarea sa la rangul de Episcop Auxiliar, Prea Sfintitul Irineu a supravegheat toate activitatiile incredintate Prea Sfintiei Sale de catre IPS Nathaniel, vizitand in special multe misiuni si parohii din cuprinsul Episcopiei. (preluare de la - http://www.sfantamaria.org/ierarhi1.html) Mai multe detalii - https://www.facebook.com/HolyTrinityRomanianOrthodoxMonastery

The Human Family Tree - Un documentar exceptional despre istoria genetica a umanitatii!

Richard Williamson, Episcop Anglican – Despre vinovații pentru Războiul din Ucraina (moment di timpul unei predici în Varșovia) The Anglican Bishop Richard Williamson - On “Who is Guilty for the War in Ukraine” (moments from a sermon in Warsaw)

Apocalipsa, globalismul și numarul 666, numarul Fiarei [Metrix]. De ce 666 si nu alt numar? Cum identificam numarul 666? Lucrarea si persecutarea Bisericii Crestine Antihrist va incerca ca sa insele pe oameni si cu lucrari neobisnuite si semne groaznice. Venirea lui va fi insotita, „de tot felul de puteri si semne si minuni mincinoase” (II Tesaloniceni 2:9), dupa cum spune Sf. Ap. Pavel. Pana si foc din cer va cobori in privirile oamenilor, dupa cum zice in Apocalipsa. „Incat si foc face sa se pogoare din cer, pe pamant, inaintea oamenilor” (Apocalipsa 13:13). Va face semne magice, si demonii lui se vor arata ca ingeri ai luminii, si se vor arata ostiri „fara de numar” (Daniel 7:5), dupa cum zice Sf. Scriptura. Toate acestea se vor implini, dupa cum zice Sf. Ap. Pavel, „prin lucrarea Satanei” (II Tesaloniceni 2:9). Asadar lucrarile lui Antihrist vor fi lucrarile diavolului, si toate acestea nu vor fi minuni adevarate, ca minunile lui Hristos, ci lucrari false si mincinoase, dupa cum ne invata Sf. Atanasie. Dar lucrarile acestea vor fi atat de impresionante incat vor ameninta cu amagirea pana si „pe cei alesi” (Matei 24:24). Fiindca amagitorul va incerca cu toate aceste tehnici ca sa se arate pe sine ca este dumnezeu, zice Sf. Ap. Pavel, „dandu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2:4). Asadar nerusinatul si de trei ori ticalosul si vicleanul va uzurpa locul Eliberatorului si Mantuitorului Hristos. Sigur pentru marea apostazie a oamenilor, Dumnezeu va permite ca sa se refaca templul din Ierusalim, care a fost daramat in anul 70 d.Hr., si de atunci nu s-a permis ca sa se zideasca, cu toate incercarile evreilor. Astfel evreii urmaresc ca sa zideasca templul, care constituie pentru acestia visul de veacuri, si vor crede ca Antihrist este Mesia cel mult asteptat. Atunci se va implini profetia Sf. Ap. Pavel „… asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu” (II Tesaloniceni 2:4). Antihrist va incerca ca sa distruga Biserica lui Hristos de pe fata pamantului. In timpul lui Antihrist va exista o mahnire nemaintalnita, zice Sf. Scriptura. „Caci va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul lumii pana acum si nici nu va mai fi” (Matei 24:21). Oamenii neputandu-se opune se vor inchina lui Antihrist. Fiindca persecutia lui Antihrist, contra Bisericii, va fi cea mai mare dintre toate persecutiile. Apocalipsa ne spune ca Femeia, „invesmantata cu soarele” (Apocalipsa 12:1), adica Biserica, „… a nascut un copil de parte barbateasca, care avea sa pastoreasca toate neamurile cu toiag de fier. Si copilul ei fu rapit la Dumnezeu, ca sa o hraneasca pe ea, acolo, o mie doua sute saizeci de zile” (Apocalipsa 12:1-6). Asadar cei alesi se vor refugia in pustiu, in munti si in pesteri si in crapaturile pamantului, dupa cum spun Sf. Parinti. Dar nici macar in pustiu Antihrist nu va lasa in liniste pe crestini. Dimpotriva, contra sfintilor care nu vor primi semnul lui, Antihrist va folosi toate mijloacele de tortura. Toti cati se vor inchina fiarei vor purta negresit semnul (despre aceasta vom scrie amplu in cele ce urmeaza), „pe mana lor cea dreapta sau pe frunte” (Apocalipsa 13:16), dupa cum spune in Apocalipsa. Restul vor fi izolati social, economic, politic si cei mai multi care nu vor putea ca sa cumpere sau sa vanda vor sfarsi prin a muri. Aceia care vor fi martirizati de Antihrist vor fi cei mai mari martori ai Bisericii, zice Sf. Chiril al Ierusalimului, fiindca se vor lupta contra lui Antihrist si a diavolului. Nu uitam, iubitii nostri cititori, ca cei alesi nu se vor lasa amagiti (I Petru 1:5). Imparatia lui Antihrist va fi desfiintata de Hristos. Atunci „cerul si pamantul vor trece” (Matei 24:35), se va arata semnul Sf. Cruci pe cer si vor vedea toti pe „Domnul venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa” (Matei 24:30). In continuare va fi Judecata, si vor merge pacatosii „la osanda vesnica, iar dreptii la viata vesnica” (Matei 25:46), dupa cum arata Sf. Scriptura. „Si voi da putere celor doi martori ai Mei, si vor prooroci imbracati in sac, o mie doua sute saizeci de zile, acestia sunt cei doi maslini si cele doua sfesnice care stau inaintea Domnului pamantului” (Apocalipsa 11:3-4). Sursa: https://unsufletortodox.wordpress.com/tag/lucrarea-si-persecutarea-bisericii/

Interesant si fascinant, totodata, acest videoclip-documentar! E foarte trist,deprimant dar si revoltator sa afli asa ceva... Omul,ca specie,in anumite imprejurari,e mai diabolic decat Satana...Niste dementi care se cred nemuritori si care, sper, sa sfarseasca dupa cum merita.

Atenție maximă “Marea Resetare” redefinită! - Tratatul OMS, pastila globalistilor de a acapara controlul total al omenirii Abordare personală în urma ultimelor evenimente petrecute unde prezint unele articole referitoare la tratatul OMS cu privire la următoarele pandemii, o posibilă deflagrație nucleară și îndreptarea spre o pastilă a viitorului care ar putea conține microcipuri.

La minutul 34:00 Florin Piersic vorbeste despre impresiile sale din Los Angeles REGAL DE FLORII! Dan Negru în dialog cu Florin Piersic și Părintele Necula! Florin Piersic, Părintele Constantin Necula și Dan Negru, dialog despre credință, copilărie, filme, povești spuse și nespuse, două ore care sper că vă vor bucura cel puțin la fel de mult cum m-a bucurat pe mine compania Părintelui Necula și a lui Florin Piersic. 00:00 Dialog între Florin Piersic, Dan Negru și Părintele Necula 02:20 Florin Piersic, întâlnire cu Tudor Arghezi 05:27 Părintele Necula și Florin Piersic, amintiri din copilărie 12:28 Florin Piersic a fost de 46 de ori la Ierusalim 18:53 Florin Piersic, aproape 80 de ani de la debut 22:52 Elena Negreanu, prima profesoară a lui Florin Piersic 32:46 Primul rol al lui Florin Piersic - Pilat din Pont (Viața lui Iisus Hristos) 34:00 Florin Piersic vorbeste despre impresiile sale din Los Angeles 41:40 Florin Piersic: „Eu sunt foarte legat de biserică” 42:10 Ciprian Porumbescu - un rol visat de Florin Piersic 47:05 Florin Piersic, poveste emoționantă de la Ierusalim 55:33 Florin Piersic, întâlnire de suflet cu Patriarhul Daniel 1:09:00 Cine „l-a redat pe Creangă preoției și pe Ștefan cel Mare sfințeniei” 1:19:00 Emoție pură! Dan Negru, Florin Piersic și Părintele Necula, amintiri despre tați 1:22:18 Florin Piersic, în rolul lui Pintea Viteazul: „Mă duceam la filmări cu calul” 1:26:54 Florin Piersic, cea mai frumoasă poveste de Crăciun 1:37:37 Florin Piersic, cu ochii în lacrimi! Minunea de la Sacre Coeur

Biserica "Sfânta Treime" platou de filmare - Minți bolnave (sezonul 9, 2013, episod) Cinci "călugări" români (fotografia din stânga): ipodiaconul Gabriel Vamvulescu, Ion Bogdan Daniliuc-Rigney, Andrei Adomnicăi, Anatol Razmeritsa, și Ion Anton, membri ai parohiei noastre, în rolul de cantori ai bisericii "Sfânta Treime", din Los Angeles, California, într-un episod al serialului "Minți bolnave", fotografiați dimpreună cu actrița Diana Angelson (actriță | scenaristă | producător de filme | director). Mulțumim, dlui Marius Neacșu, operatorul și regizorul serialului «Pelerinul», un documentar de sâmbăta seara la TVR-International, România, care ne-a furnizat acest videoclip «În spatele camerelor de filmare», realizat "în timpul filmărilori", în biserica Sfânta Treime din Los Angeles, luni 28 octombrie, 2013. Sursa: www.constantinalecse.com/preotul-imigrant.htm