Curs: Hegel - Fenomenologia Spiritului - 8: Stoicism, scepticism și conștiința nefericită.

1. O conștiință există doar pentru o altă conștiință. Conștiința de sine este abstrasă din intersubiectivitatea originară (ecouri la Husserl, Freud, Richir); 2. Stoicismul ca retractare în sine și indiferență în fața lumii; 3. Scepticismul: ieșire activă și negativă din indiferență ca distrugere teoretică a lumii; 4. Conștiința nefericită: o primă imagine imperfectă a creștinismului dă problema (sciziunea conștiinței față de Esența absolută) dar și soluția (reconcilierea). 5. Eforturi incomplete ale depășirii transcendenței dintre conștiință și Esență prin sacrificiu: a) evlavia, b) pietatea, c) mortificarea. 6. Eșecul transcenderii ca nefericire - Hegel și exigența a unui creștinism conceptual; 7. Schematismul sacerdotal ca tentativă de mediere de ultimă instanță între Esență și conștiință (confesiunea ca soluție la autoînșelarea narcisiacă de sine); (Scurt rezumat al înregistrării pierdute din cursul anterior)