mariusianus

MAESTRE ALIGICĂ de Marius Ianuș – yanush.wordpress.com Maestre Aligică, am auzit minciuni sau te-or urcat pe stâncă și ți-or fixat cununi ? Mă așteptam să-ți deie vreo pită România, dar nu credeam că pita e chiar Academia... Ce ai făcut s-o capeți ? Cu ce i-ai răsplătit ? Că pân-acuma mie nu mi-or donat nimic... Dar iartă-mi întrebarea, primește-o cu bonton... Maestre Aligică, ai omorât vreun om ? Cum ai ajuns acolo, pe stânca aia, sus ? Ai jefuit vreo babă ? Te-ai pus rău cu Iisus ? Am și eu bube multe și am trecutul meu și chiar, la o adică, sunt și destul de rău... Și am și eu prestigiu în lumea literară că i-am dat peste bot cu câte-o melodramă de câte ori am prins-o desculță și-n chiloți și am simțit că-n dânsa s-or ușurat cam toți... Și-am dat în ei cu zoaie, i-am mânjit cu magiun, dar, plini de fleșcăraie, tot recunosc că-s bun... Dinescu e un șmecher, Blandiana... o tristă. Iar alții să se pună cu mine nu există. Și când mai scriu, alene, câte o stanță șchioapă, sărmanul Elie Wiesel se răsucește-n groapă. Și-ar ridica și mâna să cheme la ultraj, doar că pe mâna aia-i lipsește-un tatuaj*. Și sunt curvarul naibii, viclean și obsedat, de nici nu mai țin minte pe câte le-am pupat... Cu toate astea, însă, pe la Academie nu pare să se-audă prestigiu-mi în curvie... Și mie niciodată nu mi-or donat nimică... Și niciun fel de premiu, și nicio sorbonică**... Că tu ești și profesor la școala de agenți și-așa se cam explică de ce ai referenți... Dar eu rămân în plebe, cu Barbu și Nechita, și cu Arta Supremă! Voi rămâneți cu mita... Și-or să ne facă, poate, iluștrii post-mortem, când doar un ciot de cruce ne va mai fi poem... De-această răsplătire s-aveți parte și voi pe lumea cealaltă, de vă treziți strigoi. Să vi se dea ca premiu o floare de lumină când voi veți arde-n flăcări de sulf și de rugină ! Să vi se puie-n ciorbă o perișoară bună, dar să nu-i prindeți gustu-n lături și mătrăgună... Și o soprană dulce să vă cânte un vers în plină colcăială de râturi de mistreț ! Dar pe Fănuș, se pare, nu l-ați făcut postum, c-ați zis că are două : și bețiv, și nebun... Și astea două, cică, or cântărit mai greu la poart-Academiei decât CV-ul meu... În plus, cu securiștii eu n-am vrut să mă joc și le-am transmis întruna că or să ardă-n foc. Iar la Academie dacă n-ai în CV și o turnătorie... degeaba vrei să vii. Dar ce îmi pasă mie ?! Eu nu vreau niciun lanț ! Din banii României eu nu vă cer un șfanț ! Maestre Aligică, am auzit minciuni sau te-or tăiat în stâncă și ți-or fixat cununi ? Și-n panteonul nostru, febril ca o furnică, vei sta trudind alături de preailustrul Duică ? Pe culmile luminii, parafrazând firescul, vei sta lângă savanta Elena Ceaușescu ? Și-n bronzul țestei tale, săpată de-un tembel, se va scăpa alene un negru porumbel ? Maestre Aligică, am auzit minciuni sau la Academie te-or luat ăștia de bun ? __________________ *Tatuajul cu numărul de la Auschwitz, care, potrivit supraviețuitorului Gunner Miklos și potrivit unor filmări nu apărea pe brațele lui E. Wiesel **Sorbonica, numele de cod umoristic al S.N.S.P.A., fostă Ștefan Gheorghiu, fostă școală de pregătire a cadrelor de partid, actuală școală de pregătire a cadrelor securității, la care este profesor D-l Aligică

De la Sângureni la vale de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com Pe drumul către Sângureni am întâlnit doi coreeni. Apoi, pe drumul către deltă, un negru pe o motoretă. Cum s-a oprit lângă șosea, la Lebădă, să bea ceva, l-am abordat pe Ciocolată într-o franceză educată : - D`ou êtes-vous, mon cher monsieur, et ou vous vous en allez, du coup ? - Și tot ziși, ăi, pi pasăriești ?, răspunse negrul, părintește... Și vorbea o moldoviniascî din aia cu basma și bascî... - Te-am întrebat că de-a cui ești și unde mergi... Hai, să trăiești ! - Sunt la fel de român ca oricine, chiar dacă asta nu vă convine ! Și mă duc la un festival de poezie. Da` ce-ți pasă, ăi, jidane, ție ?! Tu ești khazar sau ești așkenaze ? - Toată lumea mă consideră așkenaze, dar eu mă identific ca fiind sefard, că mi se pare mai interesant... (Nu eram jidan, dar acum mă identific ca fiind, dar nu aș vrea să fiu chiar un jidan de rând.) - Dă-te-n mămăligă de khazar borât ! M-am uitat la el foarte urât, dar n-aș fi vrut să pierd această ocazie să vorbesc cu acest agent de invazie. Un negru motociclist și poet, care se crede român și vorbește corect și mă mai și ia peste picior, chiar... fix asta îmi lipsea din inventar. - A! Te duci la Comana, acolo ai drum, la festivalul avangardistului Naum. Al doilea grup suprarealist... Mulți evrei... Virgil Teodorescu era cel mai răsărit dintr ei. Apoi a fost tras pe linie moartă, pentru comunism, și îl promovează pe Naum, ca fiind mai artist. Evreu și el, a scris cărțile pentru copii care îi învață și globalism, dar și geografii. Astea vor rămâne, dar restul e deconstrucție pură... Avangardisme jidănești și impostură ! Cunosc domeniul, sunt poet și eu... Naum e pe la genunchiul meu... - 'Ai nu zău ?! Da' la ce nivel ești tu, văleu ! Ăi fi la nivelul lui Mazilescu Virgil ? - Mai sus puțin. - Văleleu ! Ce înfumurat ! Nu credeam eu să ginesc așa un turbat în această stație unde am parcat... - Nu sunt înfumurat. Pentru că sunt interzis și criticii nu mai vorbesc despre nimic din ce-am scris, am dreptul să vorbesc eu despre mine cât vreau și cu oricine ! Săturându-mă să îl tot înfrunt, i-am spus franc cine sunt. Și a rămas blocat, acolo, pe șa. Auzise el ceva despre persoana mea, dar auzise ceva de foarte rău, că se uita, înspăimântat, în jurul său. Și cum stătea încordat acolo, în drum, a apăsat pe pedală de câteva ori, ca un nebun, și a dispărut într-un nor de fum. Ce le mai spun, ca să mă execute, acele curve ieftine și prefăcute ?! Dar ce-mi pasă mie de lumea lor de minciună și promovare și de critica lor fără valoare și fără onoare ?! Sau de literatura lor înstrăinată care contribuie la distrugerea organizată a culturii noastre românești, a bunelor și frumoaselor povești ?! Da, am scris și eu poeme înstrăinate, pe care le voi aduna într-o carte - "Cartea poeziilor jidovești". Dar eu am scris și poezii adevărate și pot să fac și altă carte - "Cartea poeziilor românești". Și mai am și aceste sonate, pe care le voi pune, lângă Soldat și Urs, în a treia carte - "Cartea cu poeme și cu sonate". Practic, am câștigat ! La recurs ! Și așa o să înțeleagă tot criticul literar în ce mine a săpat poetul legionar... Că un "inteligent" de critic marxist m-a declarat până și "minimalist"... Și a mai scris că nu-mi făceam revistele eu, ci difuzorul meu, care era cam derbedeu și n-avea nicio pricepere literară... Ce povară ! Cum să răspunzi unor asemenea minciuni ?! Așa i-au învățat ovreii ăia fără perciuni : "Nu există valoare, doar promovare". "Poți să minți cât vrei, dacă ți se năzare că totul e relativ, mai ales în domeniul creativ"... Păcat că nu le dă prin cap și un panseu că minciunile lor nu prea țin la Dumnezeu... Dar în ziua de azi lumea literară e la fel de coruptă ca întreaga țară... Și am demarat și eu spre Mănăstirea Comana unde aveam să admir icoanele și strana. Dacă s-ar întoarce Țepeș Vodă în viața asta, cumva, ar avea cu ce se ocupa.

de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com Se dedică tovarășului Daniel Cristea-Enache, de ziua conștiinței lui Nu-mi mai linge papucii ! Lasă-mă-n oful meu ! Mi-ai lăsat toți mucii pe bombeu ! Numai Daniel Cristea-Enache s-ar mai înjosi atât de rău dacă, pe neașteptate, i-ar ieși în cale un evreu ! M-am săturat de bale ! Înțelege-odată, băi, cățel ! Sunt soldat ! Am zale de oțel ! Nu mă mai iubi ! Zornăie-nainte din conservele tale ruginii ! Și fii cuminte ! Ce tot vrei de la mine ?! Ce să-ți mai dau ?! Nu ți-e rușine, băi, Hau-Hau ?! Și tu, țară de sânge, nu mă mai iubi ! Zornăie-nainte din monedele tale argintii ! O să vină o zi când o să mă scoți de la naftalină și-o să mă iubești cu o dragoste deplină ! Eu cunosc exact valoarea mea literară ! Nu vreau niciun pact ! Pentru nicio scofală ! Voi credeți că de voi depinde posteritatea mea ?! Atâta prostie mai poate cuprinde această stea ?! Premiul Revistei „Cuvântul” nu mi l-ați dat voi, bișnițari literari ! Mi l-o dat Căpitanul pentru că aveam să scriu despre legionari ! Credeți că degeaba o fost decernat în Sala Tinerimea Română ?! Nu mi l-ați dat voi, securiști de rahat ! Acolo are sediul Mișcarea Legionară ! E un sediu etern, nelumesc, de dincolo de toate, în biserica aia în stil brâncovenesc din spate ! Acolo or fost prohodiți Moța și Marin ! Acolo or jurat legionarii să moară dacă nu scapă țara de chin ! Garda de Fier o plătit cu sânge locul ei în sufletul românesc ! E o jertfă care poate învinge orice „lobby” jidănesc ! Și eu voi rămâne în inima poporului meu ! Și-o să ne vedem și în fața Lui Dumnezeu !

de Marius Ianuș yanush.wordpress.com Ne-ndrăgosteam câte puțin sub teiul de la Argentin și te rugam să mă iubești și să nu mă mai părăsești în viața ta, nicicând. Și adormeam cu tine-n gând, iar florile cădeau pe rând. Și parcă totul se lega, în viața mea și-n viața ta, chiar fără niciun chin. Ne sărutam câte puțin sub teiul de la Argentin și îți spuneam că te iubesc că tu mă faci să-ntineresc, că fără tine viața mea ar deriva și-ar eșua puțin. Și tu erai cu toat-a mea și teiul parcă ne-mbăta... Și florile cădeau încet, pe masă ca pe-un șevalet din inima unui poet. A mea ! Ne îmbătam câte puțin sub teiul de la Argentin, și inima scăpa de chin și vinul nu avea venin iar chipul tău era sublim ca un amor ultim... Dar astăzi când privesc-napoi văd masa tristă fără noi, iar teiul pare desfrunzit ca și cum visul s-a sfârșit și-a fost dus la gunoi.

de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com După ce am umblat un an deghizat în evreu în sfârșit mi-o zis unul ceva de rău. Eram la mitingul împotriva vaccinării obligatorii ținut în fața ministerului terorii. Era un om care mă citise pe undeva și mi-o șoptit cu un scrâșnet de cherestea și de cuțit : - De ce te-ai îmbrăcat așa ?! Cum se poate ?! Nu știi ce ne-au făcut jidanii la 1907 ? - Frate, n-ai niciun pic de umor. Eu sunt un mare inamic al lor. M-o luat și Institutul Wiesel în colimator... Mă-mbrac așa ca să le fiu caricatură, să le arăt că nimeni nu-i privește cu ură... Și pân` la tine chiar nimeni nu m-o deranjat. Ce s-o întâmplat ? Ce ne-or făcut la 1907 ? Spune-mi, că verific și dau mai departe.... - Bine, uite, în acei ani boierii români închiriau arendașilor jidani care luau și pielea de pe țărani. Jumătate din pământurile țării erau ale lor spre nemulțumirea oamenilor din popor. Boierii erau bine-mersi, stăteau la oraș și se îndopau cu vin și cu caș. Totul a început în târgul de la Flămânzi și ți le spun, dacă vrei să le-auzi : Mochi Fischer, un jidan din Botoșani a vrut să-i jecmănească pe țărani și nu și-a respectat cuvântul dat (cum face orice sionist de rahat). Și a început nebunia, care n-a avut nicio treabă cu moșierimea. Țăranii și târgoveții români s-au adunat ca să scape de jidani nu doar un sat ci întreaga țară. Au fost incendiate toate magazinele evreiești din orașe și sate. Orice ar spune istoria lor mincinoasă, la 1907 a fost revoltă anti-jidovească pe care jandarmeria, care era a lor, a înecat-o în sângele românilor ! N-am mai putut continua că s-o stârnit un vacarm și-o trebuit să-l împing pe Mihai Târnoveanu într-un jandarm și ăla îl tot împingea înapoi... - Păi ce-i cu jocurile astea de puțoi ?! De ce nu-l lăsați să treacă printre voi ?! E medic și tre` să vorbească cu ministrul sau cu vreo altă proastă din această instituție diavolească ! O persoană o ieșit din minister fâlfâind o condică de parcă ne-ar fi invitat la o dezbatere publică, dar se vede că o fost o capcană, să ne îmbulzim aici și apoi să ziceți că am fost violenți și arici !... Cineva de lângă mine îmi atrase atenția : - Uită-te la Cezar și nu mai zbiera ! Stegarul Dac se cățărase pe fațada clădirii, iar jandarmii renunțaseră la jocul îmbrâncirii și îl priveau și ei ca niște proști... Pe unde se urcase bărbosul coborât din moți pe stânca acestei clădiri greu de escaladat ?! Cine l-o fi ajutat ?! Era o chestie halucinantă... Cezar mergea pe un pervaz ca pe stradă... Pe geam se văzu capul unui polițist care parlamenta : - De ce te-ai cocoțat aici ca o maimuță, Domnule Cezar Cătălin Avrămuță ? Hai, coboară, nu mai aștepta. Intră pe acest geam și-ți dăm și-o cafea... - Nu-mi trebuie mie cafeaua voastră cu cătuși ! Ne-am săturat să mai așteptăm pe la uși ! Vrem să intre zece protestatari la discuții, să vedem dacă se pot găsi soluții ! Dar polițistul tot îl mai momea cu câte ceva ca să îl poată aresta. Nu știa, săracul, că Samuraiul Avrămuței e stegar de pe vremea Revoluției... Cu Cezar cocoțat pe clădire veneau televiziunile în neștire că acum aveau ceea ce ele numesc "o știre". Până acum fusese doar Tonela Pârâureanu pe care o știți din soanta cu homosexualu`. Încercase ea să filmeze câte-un pic, numai că televiziunile astea nu înțeleg nimic și n-am prea lăsat-o. Lasă că o să filmeze la altu` ! Lumea striga : "Fără vaccinare cu seruri otrăvitoare !" Și : "Problemele vasculare vin de la vaccinare !" Dar eu mă simțeam deja obosit. Cezar se așezase pe o cornișă din zid și era clar că n-are niciun pistol la el ca să ridice dramatismul nițel... Dacă ar fi băgat o mitralieră pe fereastră ar fi fost o chestie mai pitorească, dar actul lui se terminase, oricât de bine îl jucase... Omul cu adevărata istorie de la 1907 nu mai era pe-aproape... Cât despre protest... eu cred că ăștia știu c-avem dreptate, dar ne prostesc și-or s-o tot țină cu înțeparea universală pentru că așa le dictează oculta mondială... Aș fi vrut sa mă plimb un pic prin Cișmigiu ca atunci când eram tânăr și sângeriu... Să-mi iau o bere ieftină și să o beau pe o bancă ca atunci, în primăvară, acum - în plină toamnă... Să-i spun o glumă unei domnișoare oarecare pentru că sunt eu trist sau pentru că e ea răpitoare... Dar vremea îndrăgostirii o trecut. Voi îmbătrâni tot mai mult... Iar omul ăsta cu Răscoala de la 1907... se prea poate să aibă dreptate. O să mă duc acasă și-o să caut pe net și dacă-i adevărat scriu un sonet sau poate chiar o sonată de-o să rămână șleahta sionistă cu gura căscată. Păi, așa, jigodii alogene ?! Noi suntem criminali, iar voi - sirene ?! De două sute de ani ne oprimați ! O scris-o Jules Verne în "Castelul din Carpați" ! Toate popoarele în mijlocul cărora ați trăit v-au incendiat, v-au alungat, v-au oropsit pentru că ați fost voi băieți buni... Ce să-ți spun ?!... Și acum ați vrea să învățăm la școală miniciuna voastră ordinară cu șase milioane de gazați cu mini-butelii la care se prăjeau cârnați ?! La 1907 o fost răscoală antimoșierească ? La 1938 o fost pedeapsă cerească ? La 4 Aprilie 1944, la Ploiești, ne-ați bombardat ca să-i omorâți pe nemți ?! La Hiroșima și Nagasaki o fost absolut necesar să băgați tot poporul în circuit funerar ?! Dar la Abator o fost o crimă înfiorătoare, iar nu o răzbunare ?! Cât despre răzbunarea voastră bolșevică... ea o fost foarte mică ?! Dacă vă mai ține Dumnezeu cu atâtea minciuni măcar să vă țină la spitalul de nebuni !

de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com Cum m-am mutat mai aproape de porțile cetății, am putut să mă duc la Marșul Normalității. Era o zi foarte călduroasă de vară cu peste treizeci de grade afară. Am luat o pancartă cu "AVORTUL E CRIMĂ!" cu care mă și apăram câte-un pic de climă. O lesbiană trecu pe lângă mine și îmi strigă : - Omoară-te, bă ! Atât mi-o trebuit ! Am început să țip, ca un țicnit : - Nu sunteți prea subtili ! Și-ați uitat de zoofili, de necrofili și de pedofili ! Ăștia nu-s tot dereglați ?! Atunci de ce-i obnubilați ?! Nu vreți să fie "diversitatea" totală ?! Nu trebuie să aduceți tot balamucul în școală ?! Chiar insist, noule KGB !… Tu ești LGBTQZNP ! Asta e denumirea ta corectă ! Ți-o scriu eu, cu vopsea violetă pe acest zid, ca să n-o uiți ! S-o citești când mai treci cu circul tău de maimuți ! Demențele voastre vin dintr-o copilărie ratată ! Propaganda gay e pedofilie organizată ! Și, DA ! Avortul e crimă, cucoană ! Eu nu îți vorbesc de la știri, eu îți vorbesc din experiența mea, ca persoană ! Că am făcut multe nelegiuiri ! Până și la Playboy am lucrat ! Îți dai seama ce porcării am în cap ! Dar lesbiana cea feștită în zece culori ajunsese deja pe la uniune, pe la compozitori… Totuși, dacă fusesem atât de vocal se apropie de mine o reporteriță cu ochii mari : - Sunt Toneta Pârâureanu de la C1TV. Ce vreți să spuneți cu aceste cuvinte despre LGBT ? - Eu ți-aș spune, da' n-o să mă dați niciodată pe post, că vă cunosc. Am lucrat și eu în presă, vreo zece ani… Toți patronii voștri sunt jidani ! Mai avem doar o fărâmă de presă românească iar fărâma asta se chinuie să supraviețuiască… N-ai cum să dai tu pe post ce am de spus. Mi-e foarte clar, după rictusul tău descompus… Dar îl avem cu noi pe A-1, pe bossul, pe faimosul Giginio… Patron și antrenor vestit la cea mai iubită echipă, după Rapid. Hai, că pe el o să-l dați, că aruncă cu bani și poate vă pică și vouă câte-un merțan… Ia-i lui interviu, că n-am gelozie. Mie-mi ajunge dacă vă scriu eu într-o poezie. Și am plecat să văd ce se mai pregătește și de ce procesiunea nu pornește. Mai încolo era Pompiliu Diplan care filma cu un telefon agățat într-un par. - Să știi că eu găsesc poezia ta impresionantă ! Când mă pui și pe mine într-o sonată ? - Da' tu m-ai chemat la vreo emisiune de-a ta ?! Lasă-mă-n pace, nu mă mai filma ! Toți vreți să vă fac nemuritori, da' niciunul nu-mi aduceți cititori ! Și mai încolo era Dan, liderul mișcării protestatare, care se zbătea cu niște chestiuni legate de organizare. Și mai avea și vreo două coaste rupte, după ce l-am pus eu într-o sonată să se lupte… Între el și Giginio, de la te miri ce, apăruseră niște cântece… - Domnule Becali, lasă-mă să țin o cuvântare. - Când sunt eu cu voi, eu sunt cel mai mare, iar voi nu mai aveți despre ce să vorbiți ! Sunteți pregătiți ?! - Dar noi suntem organizatori, trebuie să spunem și noi ceva… Nea Gigi… înțelege și dumneata… Nu poți să ne zbori… - Aoleu, ăștia doi sunt bolnavi de șefie, se băgă și Saccsiv pe felie cu o doamnișoară micuță, care-și mângâia pisoiu`. O anume Oana Stoichițoiu… - Vai, da` ce pisoiaș cu lipici !... "Ia uite… A venit aici să agațe gagici !…", l-am judecat cu mintea mea bolnavă doar pentru că și mie îmi era dragă. În cele din urmă, conflictul s-o aplanat și am plecat. Giginio era cu crucea pe umăr, mafiot, susținut din spate de-un nepot. În fața lui, Toneta Pârâureanu îi lua un interviu, pregătită să nu-l scape până-n sicriu, că poate i-o pica și ei vreun ban sau, vorba lui Moș Ianuș, un merțan. Călugării stropeau cu aghiazmă Calea Victoriei și Cărarea Împărătească, că eram pe două drumuri, printr-un mister, unul pământean și unul prin cer. Și cântau foarte frumos, cu elocvență, se tămâia elegant, în cadență, se mai citea câte-un apostol, câte-o evanghelie… și ne simțeam ca la o utrenie. Ne străduiam să alungăm dracii pe care îi lăsaseră în urmă deraiații. Cum ne-am învârtit pe lângă niște garduri de delimitare ne-am trezit în fața noastră cu o arătare. Era pe jumătate băiat și pe jumătate fată. Dar avea și ceva de femeie însărcinată. Avea mustață, dar buze umflate cu botox. Avea țâțe, într-un fel de corsaj de inox, dar părea să mai aibă, de-mi venea să leșin, și organ de reproducere masculin, care se întrevedea printre fâșiile de piele pe care le folosea pe post de izmene. Și era grasă, lăbărțată și zborșită ca o mare curvă sodomită… Arătarea își desfăcu corsetul de oțel și ne arătă două ugere care-ar fi încântat un vițel : - Puteți să mă violați, dar nu vreau să mor !, anunță individul cu o voce de actor. - Pune-ți, mă, corsetu' ăla pe tine, că dintre noi nu te violează nime' ! - Ăsta s-o dezbrăcat ca să vă cucerească ! Duceți-l la Nea Gigi, ca să-i cetească !, zise altul dintre protestatari către ăia care păreau mai cărturari. Și ia-ți și tu niște nădragi adevărați, să nu-ți mai vadă podoabele și ceilalți ! Nu ți-e rușine să umbli așa pe stradă ?! Unde-i mă-ta să te vadă ?! Am abandonat această scârbavnică făptură că numai privind-o te umpleai de ură… Am încercat să mă rog un pic pentru ea, dar mai bine i-ar fi citit Nea Gigi ceva… Am mai mers prin mulțime, erau toți insurgenții - Noua Dreaptă, Frăția Ortodoxă, studenții, toate florile României, dar și băieții de la Ziua Mâniei. A fost frumos, popimea o cântat tot drumul pentru Cel PreaÎnalt. Am stropit cu aghiazmă din Piața Victoriei până la Izvor, iar drumul o fost nefiresc de ușor. Dar la discursul de la sfârșit m-am simțit trist și ispitit, că mulți vroiau să-i ceară lui Nea Gigi câte ceva. Și aș fi vrut să-i pot și eu striga : - Nea Gigi, dacă ar fi să-ți reproșez o chestiune e că ți-ai băgat banii într-o slăbiciune în loc să faci o televiziune!… Băieții noștri filmează cu telefonul în băț, iar sioniștii o țin într-un răsfăț… Toată presa din lumea asta e a lor iar noi ne uităm la meci la televizor și apoi cădem în emisiunile lor!… Că ei și-au băgat banii în presă, în educație și în cultură, iar noi ni-i băgăm în sport și-n agricultură ! Dar nu i-am mai strigat nimic. Ăsta-i șef de mic… Nu ar asculta de unul ca mine nici dacă i le-aș spune în terține… Dacă aș avea douăzeci de milioane de dolari eu zic că aș face un ziar de s-ar îndrepta poporul ăsta spre Dumnezeu ca la glasul Marelui Arhiereu. Dar se poate să fie și o idee tâmpită, care să-mi fie pierzanie, ispită, să mă deturneze de la ce trebuie să fac și să mă arunce în ghearele vreunui drac… Deși știu că totul e-n mâna Lui Dumnezeu aș cam vrea să pot schimba lumea eu… Dar ce-mi mai trebuie mie toate cele ?! Hai, să ne izbăvească Dumnezeu de rele ! Cât despre sodomiți… toată lumea știe că sunt plătiți. Au racolat câțiva copii care se prostesc prin licee, dar din pișatul lor nici ăia n-or să beie. Se vor trezi într-o zi și îi vor urî cu o ură care poate omorî ! Aici sunt niște rugăciuni care ne țin în picioare ! Nu te joci cu Împăratul cel Mare ! Ocoliți-ne, băieți, cât mai puteți ! Până nu vine Ziua Mâniei ! Ziua Răzbunării României !

de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com De când m-am așezat lângă combinat, un urs umblă prin Ploiești de turbat. Așa ceva nu s-a mai văzut pe aici… de pe vremea lui Menumorut… Presa locală strigă, furioasă : "Nu-l fotografiați ! Nu-l primiți în casă !" Dar eu îl cunosc pe acest urs și am un răspuns la toate suferințele sale ! El vine la Ploiești… de jale ! Eu sunt acest urs ! Am venit aici căutând un recurs la toate actele criminale la care m-ați supus ! Am intrat mormăind în Primărie : - Vă rog să-mi dați imediat o soție ! Una cu ochi de mărgăritare și cu balconul mare ! Și mai vreau cartușe de cerneală și hârtie ca să public o tragicomedie ! Dacă nu-mi dați tot ce vă cer, pân' la ultimul zero, nu mă scoateți de aici nici cu Brigada AntiTero ! - Noi ne gândeam la ceva mai cerebral… Poate să te facem atașat cultural undeva prin Nigeria sau prin Antile să nu mai audă nimeni de tine… Oricum, undeva unde să nu fie evrei. Vrei ? - Nu pot să accept decât în Benin, că acolo am niște cititori care mă susțin… Iar cu evreii eu n-am chiar nimic. Doar de sioniști mă dezic. De un an de zile umblu pe străzi deghizat în ovrei să văd unde e antisemitismul ăla despre care vorbesc ei… Și nu văd nimic. Ce să mai zic ?! Cu Nigeria și Antile trebuia să veniți acum cinșpe ani de zile… că m-aș fi dus. Acum doar în Benin sau în Imperiul Rus ! - E război. Niciun consilier de la Primărie nu te poate trimite în acea împărăție… Iar în Benin nu avem consulat… Ce să-ți fac ?!…. Dar să știi că în Nigeria e frumos. Au acolo și un fluviu spumos… Iar la negrii sigur îți găsești o soție care să-ți facă țațichi cum îți place ție… Sau în Antilele cubaneze ! Acolo se duc cei care vor să viseze ! - În Cuba m-aș fi dus cu cel mai mare drag… când eram mai tânăr și mai dus de cap… Dar m-aș fi dus doar așa… să văd retrospectiv viața mea, să înțeleg ce înseamnă comunismul… Că altfel mie îmi repugnă marxismul. - Dar trebuie sa găsim o soluție… că pentru asta suntem o instituție… Vrem să scăpăm de recalcitranți. - Atunci de ce nu mă împușcați ?! - Că a scris unul de la Academie că ai ceva valoros în poezie… Nu ți-ar surâde Kazahstanul ? Că și azi poți să-ți faci geamantanul… - Nu, pentru că Astana e anagramă de la Satana… Trimiteți-mă la Erevan ! - Acolo ambasadorul a fost golan și a făcut un banc cu un jidan… A ieșit un scandal de-a auzit și surda din deal… În Georgia nu ți-ar plăcea ? - Ba da. - Dau un telefon la MAE imediat să vedem cum facem să fii angajat… Dar nu te mai întorci la Ploiești, ne promiți ! Stai acolo, în munți, printre sfinți… Te duci pe la mănăstiri, faci cultură și petreci cât mai mult timp în natură… În rest… câți nu te-au avertizat !… Știi bine ce nu mai trebuie publicat. - Că și cred eu că puteți rezolva voi ceva de oricare natură… Am vorbit cu voi așa… ca să mai dăm din gură. Dar nu am nicio încredere în Structură. Securiștii-s oameni de strânsură ! Soluția ar fi bună, dar se va găsi cineva care să se-opună… Hai să ne întoarcem la dreapta socoteală… Îmi dați o soție care să țină la tăvăleală… Și mai vreau cartușe de cerneală și hârtie ca să public acea tragicomedie ! Se va numi "Sonata Combinatului de la Brazi și alte poeme revoltătoare" și va fi o carte uluitoare. - Stai așa, ce te aprinzi ?! Vezi cum ești ?! În două zile îți dăm postul… dacă n-o tipărești. Și trimitem cu tine și-o secretară cu balcoane mari și cu condicuță ușoară. O să ai o viață chiar de poet, dar te rugăm să fii cât mai discret și să publici numai lucruri diafane. Altfel nu îți mai suflăm în coarne… Scrie despre Dumnezeu, scrie despre icoane, scrie despre sfinți, scrie despre cucoane, scrie despre salcâmi și despre tei… Dar să nu mai scrii nimic despre evrei.

ZOOGRAFIE de Marius Ianus - yanush.wordpress.com Un pinguin de sine plin călătorea prin țara mea. El cumpăra și revindea, trăgea de sfori și le-nvârtea cum a-nvățat în țara sa - America. Și i-am strigat, apostrofat : - Ovrei sadea, ia mai du-te-n țara ta! Fiecare-n țara sa ! Un leopard, pe lângă gard, se zvârcolea ca un drogat... L-am ridicat, l-am ajutat și i-am șoptit, cu gând curat : - Țara ta e Africa ! Ia mai du-te-n țara ta ! Fiecare-n țara sa ! Un dromader privea spre cer se închina și mă sfida. Se închina lui Mahomed. Credea că n-am curaj să-l cert... C-avea la brâu un cuțitoi făcut din oase de strigoi... Dar eu i-am zis, foarte decis, ca unu' ce-i poet proscris : - Țara ta-i Arabia ! Ia mai du-te-n țara ta ! Fiecare-n țara sa ! Și îmi spunea un moș din moți că primul i-a adus pe toți...

Sonata Inteligenței Naturale de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com Într-o zi, învins de toropeala căldurii am intrat în Muzeul Literaturii. Era acolo o expoziție extraordinară - "Să cunoaștem Inteligența Artificială". Mi-a ieșit în cale o domnișoară cu o față smeadă și ovală care mi-a spus : - Vă conduc eu până sus! - Dar ce aveți, domnișoară ? Parcă vă mișcați cam într-o doară... Și aveți o figură foarte pală... Sunteți, cumva, bolnăvioară ? Dacă e așa, nu vă deranjați să mă ajutați să urc, că în această clădire eu mă descurc. Dacă n-ar fi această cloacă literară mincinoasă, aș putea zice că sunt la mine acasă. - Nu am nimic, așa m-a conceput secția grafică, cu această culoare care amintește clorura citostatică. Poate nu ați citit afișul de la intrarea în sală... Sunt un umanoid dotat cu inteligență artificială. - Aoleu, da! De asta ai fața asta de plastic ! Îmi pare rău, dar o să te tratez sarcastic. Eu am scris un articol despre a voastră "dinastie" : "Inteligența Artificială ca prostie". Și în acest moment m-am enervat. Umanoidul ăsta creat în uzină îmi amăra sufletul ca o drezină pe un cap de linie înfundat... - Dacă tot ce or băgat globaliștii în tine crezi că e adevărul curat, înseamnă că n-ai nimic în cap și să nu te mai ții după mine ! Altfel, îți dau un pumn de nu te vezi ! Or să-ți țiuie circuitele-n țeastă iar pe minunata boltă cerească o să vezi stele verzi ! Tu ești doar un instrument atroce prin care sioniștii mai rău ne vor stăpâni. Iar când va veni antihristul, poți să știi, tu vei fi chipul lui feroce ! Așa că lasă-mă-n pace, du-te-n mărăcini și-nvață acolo cum să suspini ca să pari cât de cât o făptură umană ! Cară-te de aici, cucoană ! Și atunci începu să sune alarma. Se închiseră ușile, se porni larma. Un paznic îmi propti o bâtă în gât de parc-aș fi un terorist dovedit. - Ce-aveți, bă ?! Ce vreți de la mine ?!, am mugit ca din pieptul unei bovine. - Ne uităm pe camerele de filmat și îți spunem ce s-a întâmplat. - Vă spune eu, zise robotul-cucoană. S-a enervat și-a zis că mă doboară. Dar ăsta-i Ianuș, autorul de rime spontane, iar eu valorez cincizeci de milioane ! Nu ar putea să mă plătească nici într-o viață omenească de cinci mii de ani ! Nu are-atâția bani ! - Cum m-ai recunoscut ?!, am strigat iar, cât am putut. - E simplu : recunoaștere facială. Și să știi că nervii tăi sunt o boală. - Nu sunt o boală ! Nu-i adevărat ! În cel mai rău caz sunt un drac ! - Tu crezi ce spui, dar ce scofală, dacă eu te asigur că sunt o boală ?! Eu am un algoritm într-un soft care îmi indică exact dacă e moft sau e boală. Iar în cazul tău e 98% cum spun eu. - Dacă îți dau una peste bot, în componentele tale de robot, ți se scurge softul ăla în ciorapi și n-o să mai știi pe unde să scapi ! Și din nou țiui alarma, strident și ascuțit. -L-ați auzit, da ? L-ați auzit ! Dar paznicul abandonase arma și îi explică inteligenței artificiale : - Astea sunt amenințări goale. Nu o să-ți facă nimic, deși țipă strident, pentru noi este evident. - Cum vă puteți da seama de așa ceva ?, făcu, dezumflată, IA. - Tocmai pentru că e teatral și strident. (La Muzeul Literaturii au un paznic docent.) - Ai văzut cât de proastă ești ?! Noi avem ceva ce tu nu poți să gândești... Dacă se poate vorbi de gândire în ce se învârte prin calculatorul din tine. Tu ai informație și procesare, nu ai intuiție, nu ai candoare, nu ai inspirație de la Dumnezeu... Ești doar un calculator fără EU. Eu unul nu m-aș încumeta să mă joc cu de-alde tine. Mai ales că știu ce conține dictatura dementă care vine ! Dar spune-mi ceva despre mine. Ceva ce să nu știe chiar oricine..., l-am provocat pe robotul cel prost și viclean deși nu trebuie să intri-n discuții cu acest clan... - Ești cel mai bun poet din România. - Spui asta ca să-mi câștigi simpatia, dar ce factori poate avea IA ca să măsoare poezia ?! De unde știi tu care e cel mai complex și cel mai aproape de sufletul românesc ?... Știi tu cine a făcut reviste de hârtie pe la anul două mii sau o mie ?! Știi tu cine și cât de mult a influențat ce a scris unul sau celălalt ?!... Știi tu cine a redat cel mai cinstit măsura timpului în care a trăit ?! Sunt o grămadă de factori pe care tu nu-i stăpânești... E adevărat ce vorbești, dar adu martori... Tu ești doar o bucată de plastic semilucid în care au băgat un procesor și un circuit. - Vaca asta de robot drăcesc cred că face și sex..., îmi șopti portarul, jalea și amarul.... - Ce spuneți, băieți ?... își întoarse dihania ochii indiscreți. - Piei, drace ! Urâciunea Pustiirii ! Cred că face și din alea împotriva firii... Dar cum te-o fi auzit ? - Orice mobil e microfonul ei gratuit ! - Mi-a dărâmat asta tot echilibrul interior... Mai bine fac insolație și mor decât să mai văd această unealtă drăcească învelită în imitație de piele omenească. Să-i anunți pe toți ai tăi să mă ocolească, altfel o să mă apuce o mânie cerească și-o să vă bat cu pălimarul până vă apucă jalea și amarul ! Și mugiră iar ale alarmei cirezi. - Hai, fă, termină, că ne agasezi..., îi spuse portarul. - Până la urmă, e la fel de enervantă ca o femeie adevărată... Cât despre "cincizeci de milioane", eu nu dau pe ea niciun leu. Și mi-am luat rămas bun de la portar care era un băiat de gașcă și de seminar, iar inteligenței artificiale nu i-am aruncat nicio privire. Că e proastă și că n-are niciun pic de iubire.

de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com Mergeam pe stradă prin Cartierul Tei bărbos, în pălăria mea de fetru, și-o doamnă îmi șopti, de la un metru : - Ce căutați ? Un centru de evrei ? - Centrele de evrei din România, credeți-mă pe cuvânt, orice prost știe unde sunt - că sunt Guvernul și Președinția... Eu caut o editură unde să public o carte care chiar să ajungă în librării. Sunt un scriitor interzis, iar aceste pălării nu acoperă decât vise sparte. Când trec în costumul meu de așkenaze prin marile capitale românești - Chișinău și București - parcă aș merge prin deșert, să caut oaze... Doamnă, vă rog, știți vreo editură care să publice o carte în care am scris că cifrele de la Auschwitz au fost umflate ? Că am obosit de când mă fofilez printre acești șmecherași din lumea literară - a decăzut literatura cum a căzut totul în țară și mă învârt pe-aici de titirez... Mi se-ntunecă viitorul, mi se inflamează mânia... Sunt cel mai bun poet din România și nu sunt lăsat să spun Adevărul. Dar mulți or să răspundă în fața posterității pentru că nu am fost lăsat să scriu ! Încă înainte să fiu pus în sicriu or să se deschidă foile Cărții. Și la sfârșitul timpului, îi asigur eu, când izbânda Domnului va fi pecetluită și orice vină se va cere plătită... or să răspundă și înaintea Lui Dumnezeu. Doamnă, vă rog, știți vreo editură care să publice o carte în care am scris că cifrele de la Auschwitz au fost umflate ?

SONATA COMBINATULUI DE LA BRAZI de Marius Ianuș - yanush.wordpress.com 1. RECEPȚIA MĂRFII Tot ăia de mai anul mi-or mai trimis o carte de-or înlemnit ovreii și or căzut pe spate, și anul ăsta, iară, mi-or expediat un plic cu filigran în romburi și, la vedere, mic. E iară o scrisoare pe doisprezece foi. E iară despre oameni și-oleacă despre goy. Și iară ni se spune, într-o prefață lungă, că lumea se dezice și nu vrea să ajungă această carte dură la oameni cu nevoi și la oameni cu rate și-n nici un caz la boi. – Maestre, îmi mai scrie expeditorul, mic, doar tu poți ca s-o publici dar eu nu-ți zic nimic… Dacă se-ntoarce roata și-ajungi pe la bulău să știi că-n toate astea ești tu cu Dumnezeu. Eu ți le-am zis pe toate și te-am avertizat… Hai, să ieșim din noapte ! Cu bine, Nesemnat. 2. CUVÂNTAREA DOMNULUI MINISTRU La Combinatul de la Brazi veniseră câțiva sefarzi că i-am gazat pe la Jilava și să le dăm gaz pe degeaba. Veniseră să bată-n masă, în sala cea mai somptuoasă, c-am omorât mai mult de-un car și nu le-am dat niciun dolar… (Un om cu mai puțin umor îmi poate spune pe vreun ton de insipid odicolon c-acolo nu-i decât petrol… Și ce-mi spui mie, Băi Grivei ?! Spune-le asta la evrei ! De ce să fiu eu vinovat că neamu’ ăsta minunat nu-i informat ?!) Și-atunci Tovarășu’ Ministru, într-un costum croit sinistru, se aburcă pe de-a-mpicioare și le ținu o cuvântare : – Stimați sefarzi de rasă pură, ilustră iudeoclatură, giganți ai neamului ales, tu stirpe fără de eres… – Nu mai șiti, ăi, di pi foi că și tu ești ovrei, ca noi !…, îi zise cu aplomb și zvâc Rabinul Moișe Șchafarlik. – Șalom, măreți frați luminați, vă rog să nu vă supărați… N-am vrut să vă jignesc cumva și-am vrut să vă primesc așa cum se cuvine unor lorzi și să vă cânt plăcut din corzi. Am pregătit și-o fripturică și lângă ea și una mică… Să meargă totul mai frumos. Mai negociem, mai un spumos, mai spune unul câte-un banc și toate se-mpletesc la țanc. – Ce negocieri ?! Ce să vorbim ?! Mânjești acest moment sublim ?! Îi strigă unul mai țâfnos și se lăsă iar în cur jos. – Să mă iertați că vă cer bani, dar toți suntem aici jidani…, făcu ministrul cu efort, ca unul pe jumate mort. Numitul Roizen Razachie privi ministrul cu furie : – Ce maniere… de pigmei… să cereți bani de la evrei ! Eu nu zic că nu ești jidan, Ministre Sandu Glorian, dar acest fel de-a cere cheș ne lasă absout perplecși… – Jidan de cea mai joasă speță ! Vrei și de-aici o redevență !, strigă și David Goldenberg. Și speri să ieși de-aici întreg ?! Acesta-i beat de dimineață, cu mutra lui de oaie creață ! „Mai dă-mi un ban… Mai dă-mi un chior…” Îți dăm… de la televizor ! Ești tare-n clonț, te ții deștept… dar ai un caracter infect ! Să-ți iasă ție o saftea… Și pân’ la urmă… ce ai vrea ? – Stimați fârtați, să mă iertați, nu v-aș fi pus să negociați… dar ce facem cu ceilalți?!… Sunt oameni distinși și înalți… Două pentru mine, trei pentru știți voi cine și patru pentru Domnul Prim… Cu totul zece, ca să rotunjim. – Bine-a zis Goldenberg că eși beat ! Zece procente din combinat ?! Și eu, și Goldenberg-Munteanu îți dăm procente cu toptanu’ ! – Îți dăm să molfăi toată ziua și ți le fărmițăm cu piua ! Îți dăm din alea de vițel, iar mă-tii-i facem un bordel ! – Tupeu ca ministrul ăsta, borâtu’, n-are nici Ianuș, antisemitu’! Până și poetul ăla nazist și dement te-ar fi trimis la ginecologu‘ mă-tii urgent ! – Dacă mai înjurați, închid taraba ! Vouă vi-l dăm ca pe degeaba ! Nu încercați să mă intimidați că-ntoarcem foaia și nu suntem frați ! – Îți dăm zece procente din prețul de vânzare ! – Nu se poate ! Că murim de foame ! – Două proșineti dân profit ! – Ăsta-i un mizilic !… 3. CUVÂNTAREA UNUI POPĂ DE LA ȚARĂ În toat-această zarvă de dări și compromise s-a ridicat un popă. Venise cum venise… Nu îl văzuse nimeni intrând pe nicăieri și cumula în sine o sumă de tăceri. Văzând că toată vorba din jur s-a-mpleticit și îl privesc cu toții cu-n aer uluit, el începu agale, părând un pic speriat : – Vă rog să mă iertați dacă v-am deranjat… Aș vrea totuși să vă amintesc că aici este un combinat românesc. Voi negociați să-l dați pe degeaba?! Cum vine treaba?! Și de ce să-l dați?! E un combinat care produce! Donați toată țara?! Vreți să-i puneți cruce?!… Era un popă slab, edulcorat, dar mai nazist decât Paul Cernat.* Avea un fel al lui de-a-și spune vorba, încet și apăsat, ca-n filmul „Zorba”. – Nu înțeleg nimic din această teorie că v-am fi omorât și c-am avea o datorie… În Noiembrie ’38 și-n Septembrie ’39 voi ați ucis tot ce ne era mai drag nouă ! După asta ne-ați adus comunismul pe cap, ne-ați schingiut și ne-ați deportat… și acum tot noi avem o datorie ?! Asta nu-i minciună ! Asta e beție ! Iar acum ne umpleți țara de sodomiști, de islamiști și de oportuniști, ne furați și blidul de la bot și încă nu credeți că v-am dat tot ?! Ne acuzați în numele „discriminării”… Suntem „antisemiți” pentru că ne dorim binele țării?! Sunt cam „homofob” și cam „medieval” eu… pentru că vă cer să-L respectați pe Dumnezeu ?! Asta e manipulare prin limbaj ! Pot să inventez și eu un cuvânt – de pildă… „rocrimaj” și să vă dau în cap până-n mormânt. Oricine se ia de români a rocrimat și e criminal, antiromân și drogat. Iar neamul vostru ipocrit și cartofor mai bine se năștea mort decât… rocrimor ! Ia să te-aud acum, Liicean de clăbuc de săpun !… Ia mai cârâie o simfonie, Patapievici de hârtie ! Spuneți voi, sioniști de rahat, de ce de-atâta vreme ne-ați rocrimat?! Asta e realitatea, mă iertați că vă spun, sunteți doar niște cultivatori de minciuni ! – Sunt un ministru al acestei țări și nu permit ! Să tacă imediat acest antisemit ! – Antisemită-i mă-ta, jigodie spurcată, că a adus pe lume o vacă idioată ! Cum auziți că zicem că n-au murit atâți, ne declarați, cu spume, „fasciști antisemiți„… Antisemită-i mă-ta, îți spun încă o dată ! Eu sunt un om pe care minciuna nu-l îmbată ! Și am făcut un calcul, dacă m-ați enervat, pe scriitorii țării și, cu adevărat, îți spun cu fermitate și fără să fiu beat : „progromul” vostru este-o… minciună de rahat ! Din toată evreimea din lumea literară o absentat doar unul, și ăla dus din țară ! Antisemită-i mă-ta, băi, Sandu Glorian, că te-o făcut pe tine – cel mai scârbos jidan ! Că n-ai rival în lume și-n țara românească… Și doar vreun Dan Shafran să te înlocuiască – pigmeul ăla scos din veceul securității pe care l-ați pus la I.C.R. să ne distrugă poeții ! Antisemită-i mă-ta, te rog să înțelegi, iar neamul tău de curve nu poți să îl renegi ! Și-antisemită-i mă-sa pigmeului Shafran că o născut al doilea cel mai scârbos jidan ! – Nu mai pot s-ascult ce strig-aceasta cioară ! Solicit impetuos : Scoateți-l afară ! Ce caută aicea ?! Pe unde a intrat ?! Aicea-i circotecă sau este combinat ?! 4. SCHIMBĂRI DE SEX LA VITE DAMBLAGITE Și cum trăgeau de popă să-l scoată din ședință, s-a ridicat un moș, cu multă cuviință : – Eu am stat pân-acuma în colțul meu cuminte, dar nu vă las să-l scoateți de-aici pe Dom’ Părinte ! În tot ce-a spus nu este nimic foarte perplex ! Și încă a uitat de schimbările de sex ! Că ne-ați adus și asta, jigodii travestite, cea mai cumplită ciumă de curve sodomite… O vită poate face, vă-ntreb acum și eu, schimbări de sex și minte ?! Acceptă Dumnezeu ?! Doar sexul e plăcere, așa ne-nvață dracul. Fă tot ce îți trăznește de nu te-nțeapă acul… Dar cum, că pân-acuma când „doborați vreun mit” puneați în biografie și-un sifilis scornit. E ori nu e rușine să umbli alandala și să împarți plăcerea cu toată capitala ? Iar sifilisul, SIDA, variola și-alte toate nu le vedeți ca semne că Dumnezeu vă bate ? Și dacă pentru faptul că schimbați rolul fustei v-o dat din Cer pedeapsă variola maimuței, ce-o să vă facă Domnul, jigodii imbecile, pentru schimbări de sex, coruperi de virgine, curvie promovată și c-ați băgat în școală această porcărie de oră sexuală ?! Voi nu vedeți că ăla de-i ziceți Klaus Schwab e purulent ca moartea și evident bolnav ?! Ăștia vă sunt profeții ?! Asta vă e menirea ?! Să băgați sodomia în toată omenirea ?! Înlocuiți Credința cu un prohab convex și îndemnați copiii să se dedea la sex ?! Ce-o să mai faceți încă, voi, fiare rătăcite ?! SCHIMBĂRI DE SEX ȘI MINTE LA VITE DAMBLAGITE ?!!! Și-aici sefarzii noștri tăbară și mai gros ca să-i scoată afară pe popă și pe moș. 5. Iiiiiiiiiiiiiiiiiii !!! E loc de-mpleticeală, se bagă mâini în bărbi, se scuipă fără noimă, cu croncăneli de corbi. Se dă câte-o scatoalcă, se trage câte-un pumn și se-mbulzesc ovreii de parcă-i ursu-n drum. Și țiui atuncea, strident ca un cuțit pe-o sticlă neatinsă… un sunet ascuțit. Da’ ascuțit ca acul, țepos ca un arice, de îți făcea timpanul fărâme și arșice… Așa că-n ovreime dădur-un fel de strechi și-și prinseră cu toții țestele de urechi, de parcă o durere ascunsă și zăludă li se zbătea în creier precum o caracudă. (Și lume instruită șoptește, pe coclauri, c-atunci la Combinat s-or spart și doișpe geamuri.) În mijlocu-ncăperii stătea o ființă mică cu păr negru și gene ca dama cea de pică. Era-mbrăcată într-un costum medieval dar nu părea să fie scăpată din spital. Cum reușise oare o ființ-așa de mică să scoată acel sunet perfid ca o urzică ? – Mă numesc Alexandra, sunt fata lui Spireanu și vin direct de la repetiția cu Madrigalul. Am aflat că au venit aici niște evrei care vor să ne jecmănească de țiței… Și noi o să stăm ca niște broaște ?! Am la gât o cruce cu Sfinte Moaște ! Vă avertizez că o să scot toți dracii din voi, neam de strânsură și de gunoi ! Câtă minciună!… Câtă impostură!… Vă credeți tari că îl aveți pe Drulă?! Cu UNV-ul vostru de șpăgi și compromise vrem negocieri cu porțile deschise ! Cu compania voastră de sioniști jidani vrem negocieri deschise, verificări la bani, verificări de conturi, să vă lăsați perciuni, și să mai dați și teste cu detectoru’ de minciuni ! Cu brațele căzute, târându-și pe jos ochii, sefarzii cască gura la ale fetei rochii. Că are-o robă amplă, cu tivuri și volane cum se purta pe vremea când mai erau cucoane. Și toate-aceste ființe, vădit mercantile, păreau că au nevoie de niscaiva pastile. Că tot discursul ăsta, fascist și virulent, ieșit de sub năsucul drăguț și indolent al arătării brune înfofolită-n voaluri lăsase umbre negre pe-ale-ntâmplării maluri. De unde știa asta că au vorbit cu Drulă ?! Știa toată povestea sau era făcătură și aștepta să vadă, jucând la cacealma, de vreunul dintre dânșii nu cumva s-o scăpa ?… Că-n toată piesa asta cu punct și cu virgulă veriga slabă este chiar prim-ministrul Drulă… Și dacă știe asta ce-au discutat atunci or să ajungă poate să beie prin spelunci… – Ăștia-s Extrema Dreaptă ! Și sunt organizați !, strigă Rabinul Roizen cu ochii bulbucați. – Organizație de Extremă Dreaptă e „Ziua Mâniei”, noi suntem doar copiii României ! 6. CAPAC Se ridică și unul zburlit și mai dihai ce zise că îl cheamă – Dan… Căpitan-de-Plai, de la frăția aia ce caută-n ferești dacă românul nostru mai crede în povești. – Ați auzit ce spune a noastră surioară ?! Și nu vă e rușine ?! Nu-ncepe să vă doară ?! Ce căutați aicea ? Ce tot furați la noi ?! De ce nu mergeți barem la alții, mai de soi ?! Și cu ce pretexte veniți aici, domnilor hoți ?! Vreți să ne vindeți… suflete de morți ?! Și ăia nici măcar nu-s morți, ci sunt ficțiuni de idioți ! Până acum douăzeci de ani ziceați că vi-i-am făcut săpun… Acum v-ați săturat și voi de asemenea minciuni… De asta umblă evreii perciunați cu zvastica la gât : pentru că știu foarte bine cât ne-ați mințit. Așa să știți : evreii adevărați se pișă pe voi de sioniști retardați ! Institutul Elie Wiesel e un gunoi ! Și ar trebui să se care naibii de la noi ! Pe voi să nu vă atingă nimeni, cu niciun cuvânt, că sunteți „poporul cel sfânt”… „Neamul ales”… Ce să-ți povestesc !!!… Neam viclean și ticălos care L-ai omorât pe Hristos ! Neam ticălos și viclean care l-ai omorât pe Căpitan ! – Vă dăm zăși proșienti, da’ scoatețî-i on pic !, strigă Moișe în graiu-i de moldovean peltic. Și intră o patrulă, docilă și sperjură, și pe soprană, prima, o prinseră de gură să nu mai scoat-un sunet din ăla, ca un bici, care-ți ridică părul ca țepii de arici. Voinicul Dan Grăjdeanu, sau cum l-o fi chemând, începe-atunci să-mpingă la polițiști pe rând și iese-o nebunie și ies niște scântei de nimeni nu mai știe care-s goy sau ovrei. Dar însă, pân’ la urmă, prin deficit de constituție, protestatarii au fost târâți toți la Poliție unde dădură declarații până-n zori, ca niște adevărați răufăcători. A doua zi din presă cu toții au aflat că-n pace și iubire acordul s-a semnat și UNV-ul are, cu acte și ștampile, drepturi pe combinat vreo doișpe ani de zile. 7. POSTFAȚĂ Dac-am ajuns aicea vă mai rețin un pic că după plicu-ntâiu’ am mai primit un plic. Și oamenii aceștia care-mi tot dau târcoale ca să le public cartea și s-o iau eu la gioale, voind să mă convingă îmi fac un florilegiu de critici care fac din carte-un privilegiu. Și scrie-n recipisă că mulți fârtați au zis că asta este cartea cu care s-a închis un drum de poezie, un drum de romantism, și-ncepe-un drum de proză, de ură și cinism. Iar cartea asta, maram, le pune un capac și pupă poezia și dă cinismu’-n cap. Și-a-ntâmpinat-o, zice, cu focuri și confetti un ins care-i nepotu’ lui Sterie Ciumetti. A lăudat pamfletu’ cu vervă mare, cică, și unu’ care-și zice „Profesor Aligică”. Iar senatorul ăla… Claudiu al lui Târziu doarme cu el sub pernă și hăhăie zbanghiu de câte ori se scoală-nsetat în Miezul Nopții și pune mâna-n treacăt pe marginea coperții. Și-a prezentat lucrarea, cu feeling și bonton, și duduița aia frumoas-a lu’ Bazon. Iar Ciprian Voicilă a zis că-i ultra-foarte, dar el, precum se știe, așa zice de toate. Rămâne să se-audă pe la cenacluri, zău, c-o perie și Domnul Ovidiu Hurduzeu. Sau chiar comisionarul cu aer de subtil care semnează-n presă ca „Neamțu Mihail”. De Iulian Capsali nu se zice nimic. O fi citit și el din operă vreun pic, cât i-a permis echipa de teatru personală?… Că pe la el prin casă e stagiune teatrală… Doar Dom’ Profesor Coja, cel de la Facultate, a zis c-această carte e… „o enormitate”. Că autoru’-n toate nu a fost prea exact și trebe dus la Auschwitz, să scrie informat. Dar orice goy din țară care-o citi din carte se poate în prostie să cadă ca-ntr-o moarte și să mă-ntrebe tainic, schimonosit de vis : „Da’ pe-astea toate cine, editore, le-a scris ?” Da’ asta-i întrebare ?! Da’ ăștia-s cititori ?! Nu mai bine scoți pușca și-ncerci să îi omori ? Le-a scris cu versul ăla al lui, trucat, Dimov ? Sau le-o fi scris chiar ăla… nazistu’ din Brașov ? Ce să răspund la asta ?! Cum s-o întorc s-o dreg ?!… – Băiete, autorul… eu cred că-i Fane Jeg ! (Sau să le dau vreun altul – vreun fante morfolit pe la sfârșitul vieții ?… Vreun șmecher fitilit ?…) Dar cum să public cartea ?! Ce ?! Am înnebunit ?! Nu dorm bine acasă ?! Sunt evident tâmpit ?! Și martor fie-mi mie chiar Bunul Dumnezeu că poezia asta chiar e sonată rău... Ce-mi tot trimiteți mie ? Nu sunteți și voi goy ? Mă vreți pe năsălie ?! Da’ publicați-o voi ! Eu mă dezic total de teoria conspirației și de metoda voastră de redresare a nației. Chiar dac-ar fi cum ziceți și ar fi otravă tot, de ce săriți ca fripții și-i faceți de complot că bagă seru-n oameni să-i năruie pe toți când, pân’ la urmă, ăștia… omoară idioți ! Cât de prost poți să fii să bagi atâta vaccinărie fără să te întrebi dacă nu există profilaxie ?! De ce n-au aflat că dacă iei zilnic Vitamina D3 nu mai faci covid nici dacă vrei ?! Știu că sună cinic, dar pe voi ce vă doare ?! Dacă-s atât de proști… lăsați-i să-i omoare ! Eu nu merg înainte pe-acest drum desfundat și mă dezic de toate. Adio ! V-am pupat ! ______________________ * Paul Cernat a fost dat afară din „Uniunea unor scriitori din România” pentru că „a găzduit pe pagina sa de Facebook câteva comentarii pro-legionare ale lui Marius Ianuș”. Ulterior, s-a dezis de ele, pretextând că este un promotor al avangardei sioniste. Dar cine îl mai crede ?!