Intrebari: Provocari Contemporane? * Raspunsuri: constantinalecse@gmail.com

Ancient Aliens - Documentaries where mythology meets history https://watchdocumentaries.com/ancient-aliens/ Ancient Aliens is a documeries where mythology meets history. It explores a number of historical mysteries through ancient texts, legends, and archaeological artifacts, proposing that they are evidence that mankind has had interactions with extra-terrestrials. The show welcomes a number of experts in a wide array of fields ranging from priests who believe that angels were ancient aliens to paranormal talk show hosts. While a number of topics, conspiracies, and mythologies are tackled, each episode is based around what the “ancient astronaut theorists” theorise actually happened in history. The base assumption around each episode is that extra-terrestrials gave ancient mankind the knowledge to accomplish major feats in architecture and technology. Ancient Aliens has been criticised for being pseudo-scientific, but that certainly does not mean it cannot make viewers question the world around them. Video-source - https://rumble.com/v2gpiq8-the-truth-about-aliens-alien-attack-in-2024.html

Extraterestrii de la Montauk, Al Bielek si Proiectul Philadelphia Sursa video - https://rumble.com/v2b0uoi-february-26-2023.html

Experimentul Philadelphia - Poveste Sau Adevar Sinistru? În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în ambele tabere inamice au avut loc experiente secrete pentru punerea la punct a unor noi arme „definitive“. Cel mai cunoscut şi de „succes”, dacă putem afirma asta, este proiectul Manhattan în urma căruia a fost creată prima bombă atomică. Folosirea ei la Hiroshima şi Nagasaki, după cum susţin numeroşi istorici, a dus la „soluţionarea” celui de-al Doilea Război Mondial, prin capitularea necondiţionată a Japoniei şi evitarea unei iminente invazii americane pe teritoriul nipon. Totuşi cel mai bizar experiment despre care se crede că a avut loc vreodată este cunoscut ca proiectul Rainbow sau Experimentul Philadelphia. Pe marginea acestui misterios proiect au curs râuri de cerneală timp de aproape şapte decenii, fără ca vreun singur cercetător să poate oferi un răspuns mulţumitor legat de ceea ce se presupune că s-ar fi întâmplat cu distrugătorul USS Eldridge în 1943. Dacă pentru unii, totul nu este decât o farsă a unor minţi prea înfierbântate, realitatea unor cazuri, multă vreme secrete (vezi Proiectul Manhattan sau Proiectul Habbakuk prin care se construia un portavion de gheaţă), nu a făcut decât să dea apa la moară celor care cred că bizara teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Război Mondial, este şi acum o realitate bine ascunsă de autorităţile de la Washington. Totuşi povestea a început să capete contur abia prin anii ‘50, când Carl Allen, un fost capitan de nave de război, i-a transmis mai multe scrisori doctorului Morris K. Jessup, în care îi descria cu lux de amănunte un anume experiment intitulat:Philadelphia. Lăsând deoparte pentru moment relatările celor doi, există o serie de date concrete cu privire la un proiect de asemenea anvergură încă din perioada interbelică. Ideea şi începutul unui experiment bizar Există un personaj misterios care apare în filmul “The Prestige” (2006, regiszat de Christopher Nolan), Nikola Tesla. Acesta îi pune la dispoziţie unuia dintre personaje o maşinărie care prin intermediul electricităţii multiplică un obiect sau o fiinţă vie. Povestea este în parte legată de acestuia din anii ’30, de la Universitatea din Chicago, când încerca posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricităţii. Nouă ani mai târziu, proiectul era mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat în echipa de cercetători şi germanul Albert Einstein. Rezultatele studiilor nu au fost date niciodată publicităţii, sporind aura de mister a acestora, deşi legendele urbane ţesute în jurul lor spun că invizibilitatea obiectelor fusese atinsă, chiar dacă reuşita nu implică decât obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare al celui ce avea să devină unul dintre cele mai bizare şi mai controversate proiecte din istorie, Experimentul Philadelphia. În 1940 a fost realizată prima încercarea de invizibilitate, reuşindu-se dispariţia unei nave fără personal la bord. Tesla a avertizat imediat despre gravele probleme care ar fi putut surveni dacă pe navă s-ar află personal în momentul activării bobinelor lui Gauss. Marina militară americană, dornică de noi experienţe, nu a vrut însă să accepte nici o amânare, fapt ce l-a făcut pe Tesla, care nu dorea distrugerea de vieţi omeneşti, să părăsească definitiv proiectul în 1942. Există o serie de poveşti care afirmă că înainte să plece Tesla ar fi aprobat o încercare şi cu nişte animale domestice la bord. Efectele ar fi fost dezastruoase şi de aceea Tesla nu ar fi vrut să încerce cu oameni, însă presiunea era deja mult prea mare din cauza luptelor din Atlantic şi din Pacific. În 1943, conducerea proiectului a fost încredinţată doctorului von Neumann, aflat în fruntea unei echipe formate din doctorii Gustoff, Clarkson, David Hilbert şi Henry Levinson. Obiectivul era continuarea investigaţiilor în problema invizibilităţii fiinţelor omeneşti, după cea a navelor. Se pare că în data de 28 octombrie 1943, în portul oraşului Philadelphia, oficialii armatei americane puseseră la dispoziţia cercetătorilor distrugătorul USS Eldridge pentru a testa efectele invizibilităţii asupra navelor de luptă. Ceea ce a urmat, se va dovedi un scenariu demn de filmele de groază. Conform legendelor ţesute în jurul acestui experiment, la scurt timp de la pornirea puternicelor generatoare electrice instalate pe nava, USS Eldrige a fost acoperită de o ceaţă alb-verzuie care în câteva minute părea să devină materială. La scurt timp după aceasta, nava dispărea din câmpul vizual şi de pe ecranele radarelor pentru aproximativ 5 minute pentru ca, în momentul reapariţiei să prezinte martorilor o imagine de coşmar. Mulţi dintre membrii echipajului erau carbonizaţi total sau parţial, unii prezentau simptome de nebunie sau dispăruseră fără urmă, în timp ce alţii era integraţi în structura metalică a navei. Martorii declarau că USS Eldridge apăruse brusc la bază năvală din Norfolk, la aproximativ 600 de kilometri depărtare, pentru ca apoi, să dispară în numai câteva minute, la fel de misterios precum apăruse. Oficialii armatei opreau, în regim de urgenţă, experimentul, trecând totul sub tăcere ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Începutul poveştii Lucrurile vor reveni în actualitate abia prin 1955, când începe să se contureze povestea pe care azi o vedem drept cel mai mistersios experiment cunoscut vreodată. La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de matematică şi fizică, astronom amator şi autor al cărţii intitulate „Cazuistica OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasă de la un anume Carlos Allende, în care erau redate, în detaliu, amănunte legate de dispariţia ditrugatorului USS Eldridge, precum şi simptomele ciudate ale puţinilor supravietutori ai echipajului. Jessup avea să fie şocat de cele aflate. Din scrisoare reieşea că marinarii de pe nava americană fuseseră lăsaţi la vatră din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare ale teleportării deveneau din ce în ce mai evidente. Allende descria cazul unui supravieţuitor al experimentului care, aflându-se la masă împreună cu familia, s-a ridicat brusc, şi-a luat pălăria şi a ieşit prin perete fără ca cineva să îi mai dea de urmă vreodată. Un alt caz menţionat în scrisoare era cel al unui alt membru al echipajului care, în timpul unui conflict iscat într-un local public, dispărea fără urmă în timp ce lovea mai mulţi oponenţi. Allende ataşase scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole ce apăruseră în presă vremii, fără a da însă prea multe date concludente. Reticent în faţa unor asemenea informaţii, Jessup îi va scrie misteriosului sau corespondent, folosind adresă de pe plic, cerând mai multe detalii legate de respectivul experiment şi de persoanele implicate în acesta. Răspunsul nu va veni decât câteva luni mai târziu, de data această semnat cu numele Carl Allen, în care ciudatul martor declară că nu poate oferi datele cerute dar că este gata să se supună unei şedinţe de hipnoză. Convins că este victimă unei farse de prost gust, Jessup va întrerupe corespondenţa. După trei ani Jessup era chemat la sediul Biroului de Investigaţii al Marinei Militare din Washington(Office Naval Research – ONR) pentru a da declaraţii legate de cartea pe care o publicase cu ani în urma. Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriză, i se cere să dea explicaţii în legatură cu notele scrise de mâna pe un exemplar din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeaşi adresa ca şi scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise în urma cu doi ani. Notele păreau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B şi Jemi), cu stilouri de culoare diferită şi cu semne de punctuaţie înşirate fără nicio logică aparentă. Jessup recunoaşte scrisul Domnului A că fiind cel al lui Carlos Allende/ Carl Allen, şi rămâne surprins de cunoştinţele avansate ale acestuia, precum şi ale celorlalte două personaje, în domeniul aviaţiei, al principiilor de funcţionare ale OZN-urilor precum şi de relatările halucinante legate de Experimentul Philadelphia şi diferite râse de extratereştri aflate pe Terra. Deşi este convins că totul nu este decât o continuare a farsei din 1957, Jessup este surprins de interesul arătat de oficialii ONR pentru scrisorile primite de la Allende dar şi de, paradoxal, informaţia conform căreia adresa de la care fuseseră expediate acestea nu este decât adresă unei ferme părăsite şi de insistenţă cu care oficialii încercau să îl determine să creadă că autorul scrisorilor este un psihopat. Matematicianul nu a reuşit să mai găsească un răspuns la informaţiile mai mult decât bizare cu care era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era găsit mort, în propriul garaj, asfixiat cu gaze de eşapament. Dacă totul părea o sinucidere datorată unei depresii, bine cunoscută, de altfel, de membrii familiei, nu puţini au fost aceia care au crezut că moartea să nu era una întâmplătoare ci se datora, mai degrabă, datelor pe care le obţinuse în legătură cu Experimentul Philadelphia. Povestea pe care Carlos Allende/ Carl Allen o afirma era se pare mărturia unui martor incomod pe care Jessup a susţinut-o ulterior realizând chiar şi câteva documentare de televiziune despre Experiment, dar a fost ironizat ţi contrazis de US Navy. Povestea lui Carl Allen În octombrie 1943, Carl Allen era secund pe crucişătorul SS Andrew Furuseth, care, alături de USS Eldridge, făcea parte din convoiul de nave de război USG-23. Conform spuselor lui Allen şi ale altor marinari chestionaţi ulterior de către Jessup, în iunie 1943, armata americană instalase pe USS Eldridge mai multe utilaje şi tehnologii militare experimentale, majoritatea echipamente electronice. Printre acestea, două generatoare ce distribuiau energia prin intermediul a patru puternici magneţi montaţi pe punte, tuburi de amplificare a puterii şi circuite modulatorii. Potrivit martorilor, tot acest arsenal ar fi avut menirea de a genera câmpuri electromagnetice masive, capabile să oculteze întregul crucişător în faţa undelor radio şi luminoase, făcându-l astfel invizibil pentru navele inamice. O parte dintre marinarii prezenţi pe diverse nave din convoiul USG-23 i-au mărturisit lui Jessup că, la 28 octombrie 1943, pe USS Eldridge s-au efectuat teste ale echipamentelor dedicate Experimentului şi că în aceeaşi zi, în jurul orei 17.00, crucişătorul a pornit generatoarele de câmpuri electromagnetice. Se pare că tehnologia de invizibilitate a funcţionat, deoarece, conform declaraţiilor, nava a fost învăluită într-o ceaţă verzuie şi apoi s-a făcut nevăzută. După 10 minute, celelalte crucişătoare din convoi au observat că USS Eldridge nu dispăruse numai de pe radare şi din câmpul vizual, ci dispăruse fizic, cu totul, din locul în care staţionase. Carl Allen, care fusese detaşat din convoiul USG-23 cu SS Andrew Furuseth în portul Philadelphia, afirma că, pe 28 octombrie la oră 17.15, peste port s-a lăsat subit o ceaţă verzuie şi, că din neant, a apărut USS Eldridge. Crucişătorul ar fi staţionat în Philadelphia până a două zi dimineaţă, când ar fi pornit în direcţia Norfolk. Pe parcursul nopţii, mai mulţi militari şi echipe medicale ar fi urcat la bordul navei. Allen crede că, în acea noapte, o mare parte a echipajului USS Eldridge a fost înlocuită. Cercetările lui Jessup conduc la concluzia că, pe parcursul Experimentului, o parte dintre marinarii din echipajul iniţial ar fi sfârşit în ospicii, în timp ce alţii pur şi simplu ar fi dispărut. Cei care au putut fi chestionaţi au mărturisit că suferă de amnezie şi că nu-şi aduc aminte să fi fost vreodată cu USS Eldridge în Philadelphia, acesta fiind şi punctul de vedere al US Navy. Marina americană a adus martori de pe SS Andrew Furuseth, care au afirmat că noaptea de 28 octombrie 1943 a fost una cât se poate de obişnuită. Mai mult, cinci veterani de pe Eldridge, care trăiesc şi astăzi, declară că habar nu au cum a început legendă despre Experimentul Philadelphia, dar că s-au distrat copios pe seama ei. Un argument în plus pentru sceptici îl reprezintă faptul că în nici o arhivă (a armatei, a guvernului sau a serviciilor secrete americane) nu există măcar cea mai mică menţiune despre Experiment sau despre vreun incident deosebit în care să fi fost implicat USS Eldridge (în timp ce alte incidente, Roswell de exemplu, sunt consemnate în dosarele US Army sau CIA). Argumente de ambele părţi Pentagonul a negat în repetate rânduri orice implicare în presupusul proiect de teleportare/invizibilitate al navei USS Eldrige din 1943. Cu toate acestea, chiar dacă argumentele aduse de oficialii armatei americane par pertinente la o prima vedere, pentru adepţii teoriei conspiraţioniste, şi nu numai pentru ei, Experimentul Philadelphia nu este altceva decât unul dintre sutele de cazuri reale, ascunse cu grijă de privirile curioase ale opiniei publice. Pare greu de crezut, aşa cum susţine Pentagonul, că un proiect de o asemenea amploare să fie realizat ziua în amiază mare, într-un port în care oricine putea să vadă presupusa teleportare. De altfel, mărturiile veteranilor de pe distrugătorul american, precum şi jurnalul de bord din acea perioadă, arătau clar că USS Eldrige nu numai că se află în misiune în Bahamas, dar nici măcar nu a acostat în portul Philadelphia în decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negăsit. Totuşi ziarele timpului fac referire la un experiment şi negau implicarea vreunei nave americane. Se făcea atunci referire la o metodă prin care să se facă posibil ca minele marine să dispară. Moartea lui Jessup a fost una din surse care au alimentat iniţial toate suspiciunile, ulterior lucrurile au devenit mai extinse. Nu a fost trecută cu vederea nici moartea bizară a lui Nikola Tesla, cel care se retrăsese oficial din proiect înainte de presupusul Experiment Philadelphia, susţinând că descoperirile sale vor fi folosite în detrimentul umanităţii şi nu în folosul acesteia, aşa cum intenţionase. După acest episod, Tesla este scos din sfera oamenilor de ştiinţă, fiind catalogat drept un savant nebun. La numai două luni după evenimentul în discuţie, Tesla este găsit mort în camera hotelului în care locuia, în timp ce toată arhivă, cuprinzând studii, note şi schiţe ale experimentelor sale, a fost sustrasă de către FBI şi catalogată, până în prezent, drept una secretă. Nu mai puţin important în această ecuaţie este şi misteriosul proiect iniţiat de Tesla, despre care savantul sârb susţinuse, în repetate rânduri, că va oferi lumii o armă care să pună capăt tuturor războaielor. La fel de ciudată pare şi declaraţia lui Albert Einstein, savantul care într-un interviu acordat unei publicaţii americane susţinea:„Daca aş fi ştiut la ce va duce descoperirea mea, m-aş fi făcut ceasornicar”. De altfel, se pare că genialul fizician şi-ar fi distrus, cu bună ştiinţă, o parte dintre documente, declarând celor apropiaţi că omenirea nu este încă pregătită să facă faţă descoperirilor sale. Mai târziu, anumite teste s-au repetat in cadrul proiectului Montauk. Sursa articolului: https://historia.ro/sectiune/general/experimentul-philadelphia-intre-mit-si-adevar-585191.html *********** Filmul in 5 parti: Partea # 1: https://youtu.be/ChjyCR8V2Bg Partea # 2: https://youtu.be/MtQBT15DX34 Partea # 3: https://youtu.be/UMHzu3RsEkA Partea # 4: https://youtu.be/bU4WS8i2R-8 Partea # 5: https://youtu.be/8kodQm2K3YM *********** Film (in 3 parti, pe www.rumble.com): * The Philadelphia Experiment: Part 1 Of 3 - A True Story Of Invisibilitytime Travel And Mind Control (https://rumble.com/v2741la-the-philadelphia-experiment-part-13-a-true-story-of-invisibility-time-trave.html) ** The Philadelphia Experiment: Part 2/3 (https://rumble.com/v2750b4-the-philadelphia-experiment-part-23-a-true-story-of-invisibility-time-trave.html) *** The Philadelphia Experiment - Part 3/3 (https://rumble.com/v2753g2-the-philadelphia-experiment-part-33-a-true-story-of-invisibility-time-trave.html) *********** Alte documentare interesante pe tematica TELEPORTARE: * Nikolas Tesla - The Time Machine (https://rumble.com/v1ovez5-the-time-machine-nikolas-tesla.html) ** Nikola Tesla 3,6,9 The Fractal Code Which Creats Dimensions (https://rumble.com/v23ee24-nikola-tesla-369-the-fractal-code-which-creats-dimensions.html)

Pr. Conf. Univ. Radu Petre Mureșan - „Vrăjitoria, ghicitoria și alte practici oculte” Sursa video - https://youtu.be/QVAYkmA4KZE

Sfârșitul Creștinătății? – Un dialog intre Chantal Delsol si Teodor Baconschi, în cadrul emisiunii “Reziliența prin cultură” „Aşa cum sugerează titlul cărţii redate acum cititorilor exigenți din România, filosofii creştini (cel puţin cei din aria catolicismului) îşi mai extrag optimismul doar din critica (aparent surprinzătoare) a noţiunii de civilizaţie creştină, echivalentă cu lunga perioadă post-constantiniană în care „Evanghelia a guvernat Statele”: dacă religia creştină are un viitor, el nu mai trebuie căutat, prin urmare, în resuscitarea „creştinătăţii” (în stilul medievalei Europa christiana), ci în reasumarea existențială şi liberă a mesajului evanghelic, dincolo de orice vanitate politică. Era creştină – ca supunere unanimă, prin voinţa Prinţului şi a monarhiei pontificale – s-a încheiat, dar acest exitus nu este neapărat o catastrofă, dacă ne gândim că Iisus Hristos însuşi le-a cerut ucenicilor săi să dea Cezarului ce e al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Teodor Baconschi Într-o suită de reflecții articulate în jurul marilor curente filosofice, istorico-religioase și socioculturale care au modelat civilizația creștină, începând din secolul al IV-lea și până în zilele noastre, Chantal Delsol cercetează, cu o remarcabilă luciditate, cauzele destrămării Creștinătății, precum și consecințele acestui fenomen asupra celor două domenii fondatoare ale existenței umane: morala și ontologia. Sub asaltul modernității, al ideilor raționaliste din Epoca Luminilor și al mișcării nihiliste din a doua jumătate a secolului trecut, Creștinătatea devine simbolul cetății asediate, manifestând, deopotrivă, încercări de reconciliere cu societatea actuală, dar și atitudini retractile, în spiritul conservării propriilor principii fundamentale. Răsturnarea vechilor ierarhii morale, criza profundă a conștiinței, mutațiile ireversibile ale paradigmei de gândire, metamorfoza valorilor și a normelor ce jalonau relația dintre Biserică și Stat – toate acestea constituie, neîndoios, semnele inversiunii normative a noului timp. Deși umanitatea se înclină adesea în fața cântecului de sirenă al utopiilor și al falselor speranțe, conștiința sacrului se reanimă necontenit, sub forma unei noi spiritualități. Sursa - https://youtu.be/32K0zjLgn7Q

Religia ar putea sa dispara in noua tari arata un studiu citat de BBC; Actorul american Chris Pratt atacat în mass-media pentru convingerile sale creștine; Bisericile catolice din statul Bavaria din sudul Germaniei sunt programate să țină slujbe pentru a binecuvânta cuplurile de același sex Sursa video - https://youtu.be/Y2t4QfsKqNI

Religia si Europa Sursa video - https://www.youtube.com/@ReligiaSiEuropa/videos Creștinismul este religia cea mai răspândită în Europa. În prezent peste 76% dintre europeni se consideră creștini. Catolicii sunt cel mai mare grup creștin de pe continent (reprezentând mai mult de 46% din creștinii europeni), al doilea grup ca mărime sunt ortodocșii, care înglobează 35% din creștinii Europei. După Reforma Protestantă începută în secolul al XVI-lea, 18% din creștinii europeni sunt parte a confesiunilor protestante. Confesiunile creștine neoprotestante (baptiști, adventiști, penticostali etc.) reprezintă 1% din populația creștină a continentului. După populație, Rusia este cea mai mare țară creștină din Europa, urmată de Germania și Italia. În mare parte a istoriei sale, Europa a fost echivalentă cu cultura creștină, ea a fost forța dominantă în civilizația occidentală, motorul dezvoltării economiei, filozofiei, artei și științei. Istorie Antichitate Primele comunități creștine s-au răspândit în bazinul mediteran, în sec. I, creștinismul primar a avut, la început, o fizionomie predominant urbană: centrele mai importante erau: Antiohia, Corint, Efes, Alexandria și Roma în Europa. Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în cea latină. În primele trei secole ale erei creștine, în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în Imperiul Roman, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani, motivate de refuzul creștinilor de a recunoaște divinizarea împăratului, deși proclamau fidelitatea lor față de legile civile (una din primele relatări în acest sens este cuprinsă în Martiriul Sfântului Policarp). Începând cu „Edictul de la Milano” (313) al împăratului Constantin cel Mare (306-337), urmat de „Edictul de la Salonic” (380) al împăratului Teodosie (346-395), creștinismul a devenit o religie, mai întâi, tolerată, iar, mai apoi, constitutivă a Imperiului Roman. Evul Mediu Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe, în Occident, odată cu invaziile popoarelor barbare, însă a supraviețuit în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau tendințele unei sacralizări crescânde a figurii împăratului, deținător al puterii politice și religioase. Chiar și popoarele „barbare”, care au invadat Occidentul, erau deja creștine, dar în formă ariană. De aici efortul intens al Bisericii romane – care, în lipsa puterii provocată de căderea imperiului, progresa căpătând o crescută relevanță și civilă – pentru convertirea acestor popoare la ortodoxia trinitară. În aceste împrejurări, creștinismul a luat în regatele romano-barbare, importanța politică. A sprijinit constituirea unor monarhii cu care a păstrat pentru foarte mult timp o strânsă legătură și, deci, un nou pol al dezvoltării creștinismului. Pe fondul prelungitei căderi economice și politice produse de invaziile barbare, în Evul Mediu târziu, mănăstirile au devenit singurele centre de iradiere nu doar spirituală, dar și a tradiției culturale a Occidentului; au oferit structura economiei medievale încadrând populațiile în ferme agricole stabile și au contribuit la opera progresivă a defrișării și, apoi, a cultivării terenurilor agricole. Mai importantă, însă, a fost schimbarea intervenită în secolul al VII-lea, în bazinul mediteranean, odată cu cucerirea arabă și cu islamizarea definitivă a nordului Africii. Astfel, cealaltă jumătate a Imperiului roman, deși va supraviețui încă o vreme, își va diminua și ea,substanțial,suprafața, populația și puterea economică, fapt care nu va face decât să faciliteze viitoarele pierderi produse de către creștinătatea orientală în fața islamului, pierderi care vor culmina, în 1453, cu desființarea Imperiului Bizantin, leagănul și protectorul ortodoxiei . Diferitele dezvoltări istorice ale Imperiului Oriental (bizantin) și-ale celui Occidental (romano-barbar), cu trecerea timpului, au accelerat un proces de diferențiere tot mai mare între cele două comunități creștine. Aceste diferențieri atingeau atât aspecte doctrinare, cât mai ales formule liturgice și criterii disciplinare interne. O atare tensiune se manifestase deja în criza iconoclastă din secolul al VIII-lea, provocată de refuzul cultului imaginilor sacre (icoanelor) din partea iconoclaștilor, și apoi în schisma survenită între papa Nicolae I și patriarhul Constantinopolului, Fotie (secolul al IX-lea). Ruptura definitivă s-a produs în 1054, cu reciproca excomunicare a capilor celor două biserici: Roma și Constantinopol. Din acest moment creștinismul bizantin (cunoscut cu numele de ortodox) se va dezvolta accentuând caracterul său organizatoric conciliar și „autocefal” (autonomia deplină a fiecărei biserici naționale, etnice), însă într-un cadru doctrinar și liturgic comun (de exemplu: Biserica Ortodoxă Rusă etc). Epoca Modernă Începând din secolul al XVI-lea, diviziunile creștinismului occidental s-au încrucișat cu confruntările politico-militare între statele naționale și imperiu, dând, astfel, o conotație aparte întregii istorii europene: „războaiele religioase” sau „Războiul de 30 de ani”. Aceste sângeroase confruntări s-au încheiat cu Pacea Westfalică (1648). Revoluția franceză a combătut creștinismul, perceput drept fundament al Vechiului Regim. Bisericile și mănăstirile din Franța au fost naționalizate, numeroși credincioși, laici, clerici și călugărițe, fiind executați în contextul descreștinării. Secolul XX La sfârșitul sec. al XIX-lea și în sec. al XX-lea creștinismul a trebuit să se confrunte, în primul rând, cu fenomenele provocate de marile schimbări ale revoluției industriale, cărora li s-au adăugat problemele anexe ale urbanizării și apariția societății de masă, ca și a introducerii noilor tehnologii de comunicare socială și de informare. Relațiile diferitelor biserici locale cu statele declarate „laice” au devenit din ce în ce tot mai delicate și mai dificile. Dificil a fost și procesul de adaptare la democrațiile moderne. Sistemele totalitare ale secolului al XX-lea, național-socialismul și comunismul sovietic, au combătut credința creștină prin toate mijloacele, inclusiv prin forță. În această confruntare s-au făcut remarcați reprezentanți ai creștinilor, care au fost ulterior beatificați sau canonizați ca sfinți martiri: Tihon al Moscovei, Titus Brandsma, Sára Salkaházi, Dietrich Bonhoeffer, Alexander Schmorell, Teodor Romja, Jerzy Popiełuszko etc. Sursa Wikipedia, enciclopedia liberă - https://ro.wikipedia.org/wiki/Cre%C8%99tinismul_%C3%AEn_Europa Sursa video - https://www.youtube.com/@ReligiaSiEuropa/videos

Presa internațională reacționează după avertismentele lui Elon Musk și ale unui grup de experți în tehnologie legate de riscurile pentru umanitate ale dezvoltării inteligenței artificiale (IA). Ei au cerut o pauză de șase luni pentru dezvoltarea sistemelor avansate de inteligență artificială și instituirea unor mecanisme de control. The Telegraph vorbește despre inteligența artificială "scăpată de sub control". Printre ceilalți semnatari ai scrisorii deschise online se numără cercetători de la rivalii lui Musk, precum OpenAI, Google Deepmind și președintele organizației care gestionează "ceasul" menit să semnifice "cât de aproape suntem de a ne distruge lumea cu tehnologii periculoase create de noi înșine". The Hill notează de asemenea că grupul a făcut apel la dezvoltatorii de inteligență artificială să colaboreze cu factorii de decizie politică pentru a accelera elaborarea de reglementări care să guverneze tehnologia. Este nevoie de "instituții bine dotate" pentru a face față perturbărilor economice și politice. Grupul a declarat că omenirea a întrerupt anterior dezvoltarea altor tehnologii cu posibile efecte "catastrofale" asupra societății, cum ar fi clonarea umană, cercetarea privind modificarea liniei germinale și eugenia, iar acum ar trebui să facă acest lucru din nou cu IA. The New York Times amintește că înainte ca GPT-4 să fie lansat, OpenAI a cerut cercetătorilor externi să testeze utilizările periculoase ale sistemului. Cercetătorii au arătat că sistemul ar putea fi convins să sugereze cum să cumpere arme de foc ilegale online, să descrie modalități de a fabrica substanțe periculoase din obiecte de uz casnic și să scrie mesaje pe Facebook pentru a convinge femeile că avortul este nesigur. De asemenea, au descoperit că sistemul a fost capabil să angajeze un om pe internet și să învingă un test Captcha, care este utilizat pe scară largă pentru a identifica roboții online. De ani de zile, mulți cercetători în domeniul inteligenței artificiale, cadre universitare și directori din domeniul tehnologiei, inclusiv domnul Musk, s-au îngrijorat că sistemele de inteligență artificială ar putea provoca daune și mai mari. Unii fac parte dintr-o vastă comunitate online numită raționaliști sau altruiști efectivi, care cred că IA ar putea distruge în cele din urmă omenirea. Risc existențial... Revista Forbes afirmă la rândul său că succesul extraordinar al ChatGPT a declanșat o grabă frenetică de a lansa pe piață noi produse de inteligență artificială. Cei mai mari jucători din domeniul tehnologiei și nenumărate startup-uri se luptă acum pentru a deține sau a revendica un spațiu pe această piață în plină dezvoltare. Pe termen scurt, experții avertizează că sistemele de inteligență artificială riscă să exacerbeze prejudecățile și inegalitățile existente, să promoveze dezinformarea, să perturbe politica și economia și ar putea ajuta hackerii. Pe termen lung, unii experți avertizează că IA ar putea reprezenta un risc existențial pentru umanitate și ne-ar putea extermina. Revista franceză Science & Vie se întreabă: unde se va sfârși puterea și utilizarea Chat GPT? Capabilă să scrie poezii, să dea examene școlare sau să piloteze roboți, IA se oferă acum să navigheze pe Internet pentru tine! Robotul își alege răspunsurile din miliardele de pagini de pe Google și apoi îl extrage pe cel mai relevant, sau îl rezumă... Sursa: https://www.rfi.ro/presa-internationala-154432-periculoasa-inteligenta-artificiala-omenire Alte materiale - Experimentul Philadelphia https://rumble.com/search/all?q=Experimentul%20philadelphia

Experimentul Philadelphia - Poveste Sau Adevar Sinistru * The Montauk Project - Time Travel https://rumble.com/v21ydnt-proiectul-montauk-calatoriile-in-timp.html

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în ambele tabere inamice au avut loc experiente secrete pentru punerea la punct a unor noi arme „definitive“. Cel mai cunoscut şi de „succes”, dacă putem afirma asta, este proiectul Manhattan în urma căruia a fost creată prima bombă atomică. Folosirea ei la Hiroshima şi Nagasaki, după cum susţin numeroşi istorici, a dus la „soluţionarea” celui de-al Doilea Război Mondial, prin capitularea necondiţionată a Japoniei şi evitarea unei iminente invazii americane pe teritoriul nipon. Totuşi cel mai bizar experiment despre care se crede că a avut loc vreodată este cunoscut ca proiectul Rainbow sau Experimentul Philadelphia. Pe marginea acestui misterios proiect au curs râuri de cerneală timp de aproape şapte decenii, fără ca vreun singur cercetător să poate oferi un răspuns mulţumitor legat de ceea ce se presupune că s-ar fi întâmplat cu distrugătorul USS Eldridge în 1943. Dacă pentru unii, totul nu este decât o farsă a unor minţi prea înfierbântate, realitatea unor cazuri, multă vreme secrete (vezi Proiectul Manhattan sau Proiectul Habbakuk prin care se construia un portavion de gheaţă), nu a făcut decât să dea apa la moară celor care cred că bizara teleportare a vasului american, din timpul celui de al doilea Război Mondial, este şi acum o realitate bine ascunsă de autorităţile de la Washington. Totuşi povestea a început să capete contur abia prin anii ‘50, când Carl Allen, un fost capitan de nave de război, i-a transmis mai multe scrisori doctorului Morris K. Jessup, în care îi descria cu lux de amănunte un anume experiment intitulat:Philadelphia. Lăsând deoparte pentru moment relatările celor doi, există o serie de date concrete cu privire la un proiect de asemenea anvergură încă din perioada interbelică. Ideea şi începutul unui experiment bizar Există un personaj misterios care apare în filmul “The Prestige” (2006, regiszat de Christopher Nolan), Nikola Tesla. Acesta îi pune la dispoziţie unuia dintre personaje o maşinărie care prin intermediul electricităţii multiplică un obiect sau o fiinţă vie. Povestea este în parte legată de acestuia din anii ’30, de la Universitatea din Chicago, când încerca posibilitatea de a face un corp invizibil prin intermediul electricităţii. Nouă ani mai târziu, proiectul era mutat la Universitatea de Studii Aprofundate din Princetown, acolo unde era cooptat în echipa de cercetători şi germanul Albert Einstein. Rezultatele studiilor nu au fost date niciodată publicităţii, sporind aura de mister a acestora, deşi legendele urbane ţesute în jurul lor spun că invizibilitatea obiectelor fusese atinsă, chiar dacă reuşita nu implică decât obiecte de mici dimensiuni. Era punctul de plecare al celui ce avea să devină unul dintre cele mai bizare şi mai controversate proiecte din istorie, Experimentul Philadelphia. În 1940 a fost realizată prima încercarea de invizibilitate, reuşindu-se dispariţia unei nave fără personal la bord. Tesla a avertizat imediat despre gravele probleme care ar fi putut surveni dacă pe navă s-ar află personal în momentul activării bobinelor lui Gauss. Marina militară americană, dornică de noi experienţe, nu a vrut însă să accepte nici o amânare, fapt ce l-a făcut pe Tesla, care nu dorea distrugerea de vieţi omeneşti, să părăsească definitiv proiectul în 1942. Există o serie de poveşti care afirmă că înainte să plece Tesla ar fi aprobat o încercare şi cu nişte animale domestice la bord. Efectele ar fi fost dezastruoase şi de aceea Tesla nu ar fi vrut să încerce cu oameni, însă presiunea era deja mult prea mare din cauza luptelor din Atlantic şi din Pacific. În 1943, conducerea proiectului a fost încredinţată doctorului von Neumann, aflat în fruntea unei echipe formate din doctorii Gustoff, Clarkson, David Hilbert şi Henry Levinson. Obiectivul era continuarea investigaţiilor în problema invizibilităţii fiinţelor omeneşti, după cea a navelor. Se pare că în data de 28 octombrie 1943, în portul oraşului Philadelphia, oficialii armatei americane puseseră la dispoziţia cercetătorilor distrugătorul USS Eldridge pentru a testa efectele invizibilităţii asupra navelor de luptă. Ceea ce a urmat, se va dovedi un scenariu demn de filmele de groază. Conform legendelor ţesute în jurul acestui experiment, la scurt timp de la pornirea puternicelor generatoare electrice instalate pe nava, USS Eldrige a fost acoperită de o ceaţă alb-verzuie care în câteva minute părea să devină materială. La scurt timp după aceasta, nava dispărea din câmpul vizual şi de pe ecranele radarelor pentru aproximativ 5 minute pentru ca, în momentul reapariţiei să prezinte martorilor o imagine de coşmar. Mulţi dintre membrii echipajului erau carbonizaţi total sau parţial, unii prezentau simptome de nebunie sau dispăruseră fără urmă, în timp ce alţii era integraţi în structura metalică a navei. Martorii declarau că USS Eldridge apăruse brusc la bază năvală din Norfolk, la aproximativ 600 de kilometri depărtare, pentru ca apoi, să dispară în numai câteva minute, la fel de misterios precum apăruse. Oficialii armatei opreau, în regim de urgenţă, experimentul, trecând totul sub tăcere ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Începutul poveştii Lucrurile vor reveni în actualitate abia prin 1955, când începe să se contureze povestea pe care azi o vedem drept cel mai mistersios experiment cunoscut vreodată. La 12 ianuarie 1955, Morris K. Jessup, profesor de matematică şi fizică, astronom amator şi autor al cărţii intitulate „Cazuistica OZN-urilor” primea o scrisoare misterioasă de la un anume Carlos Allende, în care erau redate, în detaliu, amănunte legate de dispariţia ditrugatorului USS Eldridge, precum şi simptomele ciudate ale puţinilor supravietutori ai echipajului. Jessup avea să fie şocat de cele aflate. Din scrisoare reieşea că marinarii de pe nava americană fuseseră lăsaţi la vatră din motive neelucidate, acolo unde efectele secundare ale teleportării deveneau din ce în ce mai evidente. Allende descria cazul unui supravieţuitor al experimentului care, aflându-se la masă împreună cu familia, s-a ridicat brusc, şi-a luat pălăria şi a ieşit prin perete fără ca cineva să îi mai dea de urmă vreodată. Un alt caz menţionat în scrisoare era cel al unui alt membru al echipajului care, în timpul unui conflict iscat într-un local public, dispărea fără urmă în timp ce lovea mai mulţi oponenţi. Allende ataşase scrisorii, mai multe articole ambigue legate de presupusul experiment, articole ce apăruseră în presă vremii, fără a da însă prea multe date concludente. Reticent în faţa unor asemenea informaţii, Jessup îi va scrie misteriosului sau corespondent, folosind adresă de pe plic, cerând mai multe detalii legate de respectivul experiment şi de persoanele implicate în acesta. Răspunsul nu va veni decât câteva luni mai târziu, de data această semnat cu numele Carl Allen, în care ciudatul martor declară că nu poate oferi datele cerute dar că este gata să se supună unei şedinţe de hipnoză. Convins că este victimă unei farse de prost gust, Jessup va întrerupe corespondenţa. După trei ani Jessup era chemat la sediul Biroului de Investigaţii al Marinei Militare din Washington(Office Naval Research – ONR) pentru a da declaraţii legate de cartea pe care o publicase cu ani în urma. Intrigat, Jessup se prezinta la sediul ONR acolo unde, spre marea sa surpriză, i se cere să dea explicaţii în legatură cu notele scrise de mâna pe un exemplar din „Cazuistica OZN-urilor”, exemplar care sosise la ONR de la aceeaşi adresa ca şi scrisorile pe care Morris K. Jessup le primise în urma cu doi ani. Notele păreau scrise de trei personaje (Domnul A, Domnul B şi Jemi), cu stilouri de culoare diferită şi cu semne de punctuaţie înşirate fără nicio logică aparentă. Jessup recunoaşte scrisul Domnului A că fiind cel al lui Carlos Allende/ Carl Allen, şi rămâne surprins de cunoştinţele avansate ale acestuia, precum şi ale celorlalte două personaje, în domeniul aviaţiei, al principiilor de funcţionare ale OZN-urilor precum şi de relatările halucinante legate de Experimentul Philadelphia şi diferite râse de extratereştri aflate pe Terra. Deşi este convins că totul nu este decât o continuare a farsei din 1957, Jessup este surprins de interesul arătat de oficialii ONR pentru scrisorile primite de la Allende dar şi de, paradoxal, informaţia conform căreia adresa de la care fuseseră expediate acestea nu este decât adresă unei ferme părăsite şi de insistenţă cu care oficialii încercau să îl determine să creadă că autorul scrisorilor este un psihopat. Matematicianul nu a reuşit să mai găsească un răspuns la informaţiile mai mult decât bizare cu care era, practic, bombardat. La 20 aprilie 1959, el era găsit mort, în propriul garaj, asfixiat cu gaze de eşapament. Dacă totul părea o sinucidere datorată unei depresii, bine cunoscută, de altfel, de membrii familiei, nu puţini au fost aceia care au crezut că moartea să nu era una întâmplătoare ci se datora, mai degrabă, datelor pe care le obţinuse în legătură cu Experimentul Philadelphia. Povestea pe care Carlos Allende/ Carl Allen o afirma era se pare mărturia unui martor incomod pe care Jessup a susţinut-o ulterior realizând chiar şi câteva documentare de televiziune despre Experiment, dar a fost ironizat ţi contrazis de US Navy. Povestea lui Carl Allen În octombrie 1943, Carl Allen era secund pe crucişătorul SS Andrew Furuseth, care, alături de USS Eldridge, făcea parte din convoiul de nave de război USG-23. Conform spuselor lui Allen şi ale altor marinari chestionaţi ulterior de către Jessup, în iunie 1943, armata americană instalase pe USS Eldridge mai multe utilaje şi tehnologii militare experimentale, majoritatea echipamente electronice. Printre acestea, două generatoare ce distribuiau energia prin intermediul a patru puternici magneţi montaţi pe punte, tuburi de amplificare a puterii şi circuite modulatorii. Potrivit martorilor, tot acest arsenal ar fi avut menirea de a genera câmpuri electromagnetice masive, capabile să oculteze întregul crucişător în faţa undelor radio şi luminoase, făcându-l astfel invizibil pentru navele inamice. O parte dintre marinarii prezenţi pe diverse nave din convoiul USG-23 i-au mărturisit lui Jessup că, la 28 octombrie 1943, pe USS Eldridge s-au efectuat teste ale echipamentelor dedicate Experimentului şi că în aceeaşi zi, în jurul orei 17.00, crucişătorul a pornit generatoarele de câmpuri electromagnetice. Se pare că tehnologia de invizibilitate a funcţionat, deoarece, conform declaraţiilor, nava a fost învăluită într-o ceaţă verzuie şi apoi s-a făcut nevăzută. După 10 minute, celelalte crucişătoare din convoi au observat că USS Eldridge nu dispăruse numai de pe radare şi din câmpul vizual, ci dispăruse fizic, cu totul, din locul în care staţionase. Carl Allen, care fusese detaşat din convoiul USG-23 cu SS Andrew Furuseth în portul Philadelphia, afirma că, pe 28 octombrie la oră 17.15, peste port s-a lăsat subit o ceaţă verzuie şi, că din neant, a apărut USS Eldridge. Crucişătorul ar fi staţionat în Philadelphia până a două zi dimineaţă, când ar fi pornit în direcţia Norfolk. Pe parcursul nopţii, mai mulţi militari şi echipe medicale ar fi urcat la bordul navei. Allen crede că, în acea noapte, o mare parte a echipajului USS Eldridge a fost înlocuită. Cercetările lui Jessup conduc la concluzia că, pe parcursul Experimentului, o parte dintre marinarii din echipajul iniţial ar fi sfârşit în ospicii, în timp ce alţii pur şi simplu ar fi dispărut. Cei care au putut fi chestionaţi au mărturisit că suferă de amnezie şi că nu-şi aduc aminte să fi fost vreodată cu USS Eldridge în Philadelphia, acesta fiind şi punctul de vedere al US Navy. Marina americană a adus martori de pe SS Andrew Furuseth, care au afirmat că noaptea de 28 octombrie 1943 a fost una cât se poate de obişnuită. Mai mult, cinci veterani de pe Eldridge, care trăiesc şi astăzi, declară că habar nu au cum a început legendă despre Experimentul Philadelphia, dar că s-au distrat copios pe seama ei. Un argument în plus pentru sceptici îl reprezintă faptul că în nici o arhivă (a armatei, a guvernului sau a serviciilor secrete americane) nu există măcar cea mai mică menţiune despre Experiment sau despre vreun incident deosebit în care să fi fost implicat USS Eldridge (în timp ce alte incidente, Roswell de exemplu, sunt consemnate în dosarele US Army sau CIA). Argumente de ambele părţi Pentagonul a negat în repetate rânduri orice implicare în presupusul proiect de teleportare/invizibilitate al navei USS Eldrige din 1943. Cu toate acestea, chiar dacă argumentele aduse de oficialii armatei americane par pertinente la o prima vedere, pentru adepţii teoriei conspiraţioniste, şi nu numai pentru ei, Experimentul Philadelphia nu este altceva decât unul dintre sutele de cazuri reale, ascunse cu grijă de privirile curioase ale opiniei publice. Pare greu de crezut, aşa cum susţine Pentagonul, că un proiect de o asemenea amploare să fie realizat ziua în amiază mare, într-un port în care oricine putea să vadă presupusa teleportare. De altfel, mărturiile veteranilor de pe distrugătorul american, precum şi jurnalul de bord din acea perioadă, arătau clar că USS Eldrige nu numai că se află în misiune în Bahamas, dar nici măcar nu a acostat în portul Philadelphia în decursul anului 1943. Mai mult, singurul martor al acestui eveniment, misteriosul Carl Allen, era de negăsit. Totuşi ziarele timpului fac referire la un experiment şi negau implicarea vreunei nave americane. Se făcea atunci referire la o metodă prin care să se facă posibil ca minele marine să dispară. Moartea lui Jessup a fost una din surse care au alimentat iniţial toate suspiciunile, ulterior lucrurile au devenit mai extinse. Nu a fost trecută cu vederea nici moartea bizară a lui Nikola Tesla, cel care se retrăsese oficial din proiect înainte de presupusul Experiment Philadelphia, susţinând că descoperirile sale vor fi folosite în detrimentul umanităţii şi nu în folosul acesteia, aşa cum intenţionase. După acest episod, Tesla este scos din sfera oamenilor de ştiinţă, fiind catalogat drept un savant nebun. La numai două luni după evenimentul în discuţie, Tesla este găsit mort în camera hotelului în care locuia, în timp ce toată arhivă, cuprinzând studii, note şi schiţe ale experimentelor sale, a fost sustrasă de către FBI şi catalogată, până în prezent, drept una secretă. Nu mai puţin important în această ecuaţie este şi misteriosul proiect iniţiat de Tesla, despre care savantul sârb susţinuse, în repetate rânduri, că va oferi lumii o armă care să pună capăt tuturor războaielor. La fel de ciudată pare şi declaraţia lui Albert Einstein, savantul care într-un interviu acordat unei publicaţii americane susţinea:„Daca aş fi ştiut la ce va duce descoperirea mea, m-aş fi făcut ceasornicar”. De altfel, se pare că genialul fizician şi-ar fi distrus, cu bună ştiinţă, o parte dintre documente, declarând celor apropiaţi că omenirea nu este încă pregătită să facă faţă descoperirilor sale. Mai târziu, anumite teste s-au repetat in cadrul proiectului Montauk. * Sursa - https://rumble.com/search/all?q=Experimentul%20philadelphia * Filmul intreg [Engleza] Experimentul Philadelphia https://youtu.be/wTG-zhB4Q2k * Alte documentarii - https://historia.ro/sectiune/general/experimentul-philadelphia-intre-mit-si-adevar-585191.html

Experimentul CERN - Un episod super interesant despre lucruri mai putin stiute despre acceleratorul de particule din Geneva, cel mai mare din lume, care are in plan sa isi extinda dimaetrul de la 27 de km la 100 de km.

Euro Educația - Revoluția AI Revoluţia digitală în clasă Care sunt principalele obstacole din calea extrapolării noilor abordări didactice? Toate studiile efectuate în domeniul educaţiei în ultimii ani arată că 80% din procesul de învăţare are loc în afara sălii de clasă. Ce-ar fi dacă am aduce mediul extern în sala de clasă? Motivul învăţării în afara sălii de clasă este interactivitatea. Oamenii învaţă făcând, nu pasiv. Cum poate contribui tehnologia la transformarea predării şi învăţării? Înainte de ascensiunea tehnologiei, înainte ca toată lumea să aibă telefon, nu existau decât două modalităţi de a învăţa ceva. Una era să mergi la şcoală şi să suferi în bancă: să asculţi, să memorezi şi să încerci să dai un sens celor auzite. A doua modalitate era să iei o carte de la bibliotecă. Oamenii învăţau prin aceste două metode. A venit însă revoluţia digitală, iar acum avem toţi acces la calculatoare, tablete şi telefoane. Astăzi, dacă vrei să înveţi ceva, cauţi informaţia pe telefon. Nu mai trebuie să mergi la bibliotecă şi nici nu mai trebuie să asculţi prelegeri. Însă modelul educaţional se bazează în continuare pe ascultarea prelegerilor, indiferent că eşti în clasa a II-a sau la facultate. Copiii adoră tehnologia. Pentru ei, este un fel de baghetă magică. Dacă le oferim ocazia să descopere cu ajutorul tehnologiei, entuziasmul explodează. Dacă folosiţi calculatorul, telefonul sau tableta ca mijloc de explorare, veţi fi foarte entuziasmat. De exemplu, dacă vreţi să învăţaţi ceva şi nu ştiţi cum, puteţi căuta un videoclip pe YouTube. Sunt videoclipuri pentru orice. Ce modificări trebuie făcute pentru a stimula învăţarea bazată pe proiecte? Pentru a încuraja învăţarea bazată pe proiecte, trebuie redusă importanţa rezultatelor la teste, trebuie eliminat accentul exclusiv pe rezultatele testelor. Nu zic să renunţăm la teste, pentru că nimeni nu doreşte asta. Însă poate că nu ar trebui să ne concentrăm pe ele, poate că ar trebui să folosim testele pentru a sonda felul în care elevii trebuie să aprofundeze anumite noţiuni şi nu pentru a evalua profesorii doar pe baza testelor. Poate că ar trebui să evaluăm profesorii pe baza celor patru „C”: Ştiu să comunice elevii dvs.? Sunt creativi? Au competenţe de gândire critică? Cum se descurcă la capitolul colaborare? Dau dovadă de empatie? Dar în privinţa competenţelor necesare la locul de muncă? Ce fel de competenţe formezi tu, ca profesor, în sala de clasă? Care ar fi principala inovaţie pe care i-aţi îndemna pe profesori să o implementeze la clasă? Nu se pune problema să renunţăm la prelegeri, ci doar să le reducem amploarea. Obiectivul urmărit este ca elevii să poată folosi ce află în timpul prelegerilor. Propunerea mea este ca 20% din timp să se petreacă în clasă, astfel încât elevii să aibă 20% din săptămână pentru a lucra la proiect şi a folosi lucrurile învăţate sau informaţiile aflate în restul de 80% din timp. Astfel învăţarea capătă relevanţă. Faceţi o încercare, să vedeţi dacă nu le place copiilor. Primele săptămâni vor semăna a haos şi vă veţi întreba ce fac copii. La sfârşitul lunii însă, veţi fi surprinşi cât de mult au învăţat. Sursa articolului - Sursa Video - https://youtu.be/rT6moeNizFY?list=PLUEVnR_IPKNfjTUXUnGQp9bGuAwRhLprs Alte videos privind Euro Educația - https://www.youtube.com/watch?v=Pi8flMOnfvo&list=PLUEVnR_IPKNfjTUXUnGQp9bGuAwRhLprs

ChatGPT, între temeri și provocări. Cum vor schimba aceste tehnologii metodele de învățare ChatGPT 4, lansat în noiembrie anul trecut, a stârnit curiozitatea tuturor - Abia a apărut ChatGPT 4 că a și fost anunțată versiunea numărul 5 pentru acest an. Sursa articol - https://www.euronews.ro/articole/chatgpt-intre-temeri-si-provocari-cum-vor-schimba-aceste-tehnologii-metodele Sursa Video - https://youtu.be/OLhCgkwxXiM?list=PLUEVnR_IPKNfjTUXUnGQp9bGuAwRhLprs Alte videos privind Euro Educația - https://www.youtube.com/watch?v=Pi8flMOnfvo&list=PLUEVnR_IPKNfjTUXUnGQp9bGuAwRhLprs

De peste 30 de ani, şcoala românească se află într-o continuă schimbare. În rău. Am avut, altfel spus, 25 de miniştri şi cel puțin 25 de reforme. Puţină lume ştie însă cine a făcut prima şi adevărata Reformă a Învăţământului. Se întâmpla la sfârșit de secol XIX, când 60 la sută dintre români erau analfabeţi. Videoclipul de mai sus este filmat in anul 2017 la Școala Nr.24 din București, una dintre cele mai vechi din țară. „Avem cataloage foarte multe din anii 1895-1896”, spune Claudia Matache, directoarea școlii. La Școala nr.24 au învățat elevi care acum lucrează la NASA, Google sau Universitatea Louis Pasteur din Strasbourg. Sportivii Larisa Iordache și Florin Segărceanu se numără și ei printre foștii elevi ai acestei școli. Dar Școala Nr. 24 din București a fost înființată în anul 1882 și se numea atunci „Școala primară de băieți, nr 5 de galben”. La început de secol XX se puneau bazele învățământului modern, iar educația era o prioritate. În 1864, Alexandru Ioan Cuza aproba prima Lege a Instrucțiunii Publice. În 1866 apare primul Regulament de ordine și disciplină pentru licee și gimnazii. Oamenii de cultură, sprijiniți de politicieni, se implicau în școlarizarea tuturor copiilor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, trei din patru români de la sate nu știau să scrie și să citească. „Eu cred că primele generații de elevi nu aveau ce avem în zilele de astăzi și învățau mai greu”, spune cu sinceritate un elev al zilelor noastre de la Școala nr. 24. „Erau evaluați cu foarte mare grijă, dar aș zice că și cu foarte mare bunătate. Pentru că este o relație relaxată între profesor și acești elevi. Se ține cont de spiritul lor iscoditor, curiozitatea lor, sănătatea lor”, explică Georgeta Filitti, istoric. „În timpul lui Alexandru Ioan Cuza, Legea Instrucțiunii este una dintre cele mai moderne legi pe educație din Europa”, explică Elena Mușat, de la Arhivele Naționale ale României. Profesorul Spiru Haret a fost cel care a revoluționat sistemul de educație, la sfârșitul secolului al XIX-lea. A prelungit durata învățământului secundar, de la 7 la 8 ani, și l-a împărțit în două cicluri: inferior, adică gimnaziu, și superior, echivalentul liceului de astăzi. Totodată, ministrul Instrucțiunii Publice de atunci a sprijinit dezvoltarea învățământului în mediul rural. A susținut educația fizică în școli și a înființat cantinele și internatele. „Statul a găsit bani să clădească 1.000 de școli. În primul rând în mediul sătesc”, subliniază Georgeta Filitti, istoric. Spiru Haret își dorea că elevii să învețe logic, fără să memoreze informațiile. „Peste tot se impune a se face aplicaţii şi a se dezbrăca învăţământul cât mai mult posibil de caracterul abstract şi pur teoretic”, sublinia ministrul educației de la sfârșitul secolului al-XIX-lea. „Se înființează mai multe școli normale. Se pune accent în primul rând pe formarea învățătorilor”, menționează Elena Mușat, de la Arhivele Naționale ale României. La Școala nr. 24 din București se mai păstrează câteva cataloage și fotografii din vremea lui Spiru Haret, pe când unitatea de învățământ era doar pentru băieți. Mai târziu, a devenit Școala de fete „Natalia Penozzi”. Astăzi, elevii își imaginează cum se învăța în urmă cu un secol: „Eu cred că această școală era făcută din lemn și copiii erau foarte ascultători”, spune o elevă. „Foarte mică și simplă. Mai mult ca sigur nu avea două etaje. Era făcută din pietre, probabil”, opinează o a doua. „Eu cred că școala era mult mai neevoluată, deoarece nu existau atâtea calculatoare sau videoproiectoare pe care copiii le puteau folosi pentru a învață”, conchide a treia elevă. „Mijloacele clasice, tablă și cretă, nu mai sunt suficiente în ziua de azi. Ca să poți capta atenția elevului, să simtă că ești alături de el și că poate comunica cu tine că profesor, clar trebuie să fii upgradat la mijloacele tehnologice din ziua de azi și să le introduci în procesul de învățare”, confirmă profesorul Claudia Matache. „Totuși cred că era mai frumos pentru ei la școală, deoarece nu existau telefoane și ei se jucau, nu ca noi, care stăm toată ziua închiși în casă, pe telefoane”, recunoaște un elev. „Mi-aș dori să aflu ce învățau la școală”, mărturisește un altul. „Învățau ceea ce învățăm și noi, dar nu era atât de explicit cum este în ziua de astăzi, pentru că tehnologia a evoluat și acum noi învățăm lucruri îndeaproape”, crede o elevă. Fie că vorbim de secolul al XIX-lea, marcat de reformele lui Cuza și Spiru Haret, de secolul al XX-lea, în care și-a pus amprenta regimul comunist, sau de secolul al XXI-lea, când predarea se face cu ajutorul tehnologiei, profesorul a fost mereu în centrul atenției. „Eu cred că cea mai bună calitate a unui profesor ar fi aceea să aibă o conexiune cu elevii și să nu vină la școală doar ca să spună ceea ce trebuie să predea și să vorbească frumos cu elevii, ca să înțeleagă cât mai bine”, spune un elev. „Personal mi-am dorit de mic copil să devin profesor, deci trebuie să îți dorești foarte mult lucrul acesta și îți pară că altă meserie nu ai putea să faci. Să îți placă mult copiii și să vii chiar și peste ani cu plăcere la școală”, mărturisește prof. Claudia Matache. În anul 1899, procentajul „știutorilor de carte” era de 22% . După 13 ani, datorită ideilor lui Spiru Haret, 40% din populația țării putea să scrie și să citească. În zilele noastre, reformele celor peste 20 de miniștri ai educației din ultimii 27 de ani nu numai că nu rezolvă probleme, ba chiar le agravează: 42% dintre elevi sunt analfabeți funcțional. Adică scriu, citesc, dar nu înțeleg ceea ce citesc și nu corelează informații. În plus, pică teste simple de logică (Sursa articolului - https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/educatie/cum-se-facea-scoala-in-urma-cu-100-de-ani-869598)

Virgiliu Gheorghe - Despre educatia copilului în era televizorului si a calculatorului (I) Sursa video - https://youtu.be/VOz7FnJX55Q

Virgiliu Gheorghe - Despre educatia copilului în era televizorului si a calculatorului (II) Sursa video - https://youtu.be/uPFR7uVg9Q0

Virgiliu Gheorghe: Demotivarea, primul pas către depresie Sursa video - https://youtu.be/lxZi0NYouLU

Despre învățare - Școala din Familie Invitat: Olimpia Meșa, Expert în proiectarea programelor de învățare Sursa video - https://youtu.be/kgmg0yp6Yc8

Părintele Dan Bădulescu: De la "muzica rock" la "preoție" Decizia radicală luată de o super vedetă din România! Anunțul la care nimeni nu s-ar fi așteptat vreodată: S-a produs un declic Dan Bădulescu, fostul chitarist de la trupele Sfinx sau Iris, a trecut printr-o schimbare profesională surprinzătoare. Artistul a lăsat muzica și s-a făcut preot în urmă cu mulți ani. Sursa video - https://youtu.be/nlN889HGhHA

De la hard rock la Liturghia din catacombele Parisului – interviu cu pr. Răzvan Ionescu https://youtu.be/DZQ_woGKF5Y

Virgiliu Gheorghe despre efectele internetului asupra minţii copiilor, Universul Credinţei, TVR 1 Sursa video - https://youtu.be/7htjagPq9iw

Școala din Familie - Dezvoltarea copiilor Cristina Teleanu în dialog cu Ana Daniela Antonescu, Psihopedagog, psihoterapeut integrativ „Dezvoltarea copiilor”. Sursa video - https://youtu.be/x3cD1Woa9fs

Profesorii consolidează și virtuți „Școala normează lucrurile”, spune academicianul, adică adaugă rigoare și specializare, dar trebuie să continue și consolidarea virtuților în elevi. „Meseria de profesor e una din cele mai delicate din această lume”, pentru că misiunea lui este „de a transmite valori și virtuți”. „Orice profesor care-și îndeplinește corect misiunea de profesor, indiferent că predă educație fizică sau matematică, face educație. Și educația înseamnă tocmai transmiterea acestor valori.” Istoricul a enumerat câteva astfel de atitudini și valori: „Dorința de a face bine și de a distinge binele de rău. Ideea solidarității între oameni. Ne-am obișnuit mai mult în ultima vreme cu lupta între oameni, cu critica exacerbată. Or, profesorii transmit acest simț de echilibru, și valorile morale pe care părinții și bunicii le-au sădit inițial trebuie continuate prin școală”. Biserica, o școală morală Componenta moral-atitudinală a educației a fost transmisă cel mai bine de Biserică. „În cadrul creștinismului, virtuțile se transmit de 2.000 de ani încoace și prin intermediul Bisericii. Dar ele trebuie transmise și prin intermediul Școlii”. Motivul: „Virtuțile și valorile sunt esențiale pentru ceea ce eu numesc speranța din suflete”. „Handicapul universal este că, de la Marea Revoluție Franceză încoace, laicizarea a încercat să despartă complet sau aproape complet Școala de Biserică”, a precizat academicianul, deși, spune el, „dacă ne uităm în trecut, nu există Școală fără Biserică”. „Credința creștină a fost un far pentru omenire în ultimele două milenii. Și nu avem nici un motiv să credem că societatea s-ar fi putut dezvolta la nivelul de astăzi fără existența acestei educații din familie care a fost continuată de Școală. Școala despărțită complet de Biserică este una fără reper”, a spus el. Fiindcă „Religia este o disciplină care te învață în primul rând valorile morale ale societății”, Președintele Academiei consideră că trebuie să rămână în trunchiul comun. Pentru o școală „mai umană” Istoricul a pledat și pentru menținerea altor discipline, considerate mai puțin importante: „De ce Muzica, Desenul, sau Dramaturgia pot fi puse deoparte pe motivul supraîncărcării? Când faci cu plăcere aceste lucruri, nu ai sentimentul supraîncărcării. Iar plăcerea vine din dăruire”. Ca și Istoria sau Geografia, aceste discipline mențin școala mai umană: „Școala umană se face, după cum am spus, prin Matematică, Fizică, Chimie, dar se face și prin Geografie și Istorie, fiindcă simțul timpului îl dobândești învățând istorie… Iar geografia conferă simțul spațiului”. „Dacă scădem importanța acestor discipline, ajungem treptat să formăm, în loc de oameni deplini, adaptați pentru viață, să formăm niște mecanisme. Iar filosofii ne-au spus că un popor lipsit de educație e foarte ușor de manipulat”, a menționat Ioan-Aurel Pop. Câteva soluții simple pentru îmbunătățirea educației copiilor: părinții să petreacă mai mult timp cu copiii, iar profesorii să fie mai mult valorizați în societate, așa cum erau cândva. O altă schimbare de atitudine ar viza copiii: „Dacă noi reușim să inoculăm în sufletul tinerilor cultul muncii și ideea că, fără școală, nu putem reuși în viață, atunci nu este nimic pierdut”. Și, nu în ultimul rând, a mai spus academicianul, „să nu ne temem să ne cunoaștem specificul și identitatea. Ca eu să pot înțelege omenirea, cred că trebuie să înțeleg mai întâi grupul din care m-am format și să-l iubesc. Și, iubind această patrie și acest popor, cu siguranță îmi voi putea revărsa dragostea asupra tuturor celorlalte popoare și asupra întregii omeniri”, a încheiat el. ________________________________________ Prodocens Media este o platformă de comunicare a valorilor creștine în mediul online fondată de Cătălin Vasile în 2014. Săptămâna aceasta, emisiunea „Realitatea la zi”, transmisă zilnic în direct pe Facebook, de la ora 20:00, a avut numai subiecte din domeniul educației. Acad. Ioan-Aurel Pop, autor a numeroase cărți, este doctor în istorie și profesor de Istoria Transilvaniei și Istoria medievală a României la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În 2018, a fost ales Președinte al Academiei Române. Sursa video - https://youtu.be/Bae6FeU_Vvs (Sursa articolului: https://basilica.ro/ioan-aurel-pop-scoala-despartita-complet-de-biserica-este-una-fara-reper)

Lumea întreagă, nu doar România, s-a schimbat din temelii după evenimentele astea recente. Căderea URSS a dus la sfârșitul Războiului Rece și la aproape trei decenii de globalizare. Marile economii ale lumii s-au tot legat între ele, comerțul a explodat, iar capitalismul, care învinsese balaurul comunist, s-a răspândit prin lume. Inclusiv cele două mari state care fuseseră comuniste, Rusia și China, intrau în jocul ăsta. Mcdonalds-urile americane se deschideau triumfătoare în cele mai importante orașe ale fostului imperiu sovietic, cauzând cozi kilometrice, de data asta voluntar-consumeriste și capitaliste. Părea că istoria, definită de conflictul între ideologii și puteri, se terminase cu totul. Pe lângă capitalism, părea că triumful era asigurat și pentru democrația liberală și valorile ei. Scriai simplu pe ea “Bun de export!” și o trimiteai prin toată lumea. Principalul exportator era SUA, liderul lumii vestice și singura putere globală de la acel moment. Nu a durat mult această stare de fapt. Atacurile de pe pământ american din septembrie 2001 au arătat că lumea nu e atât de simplă precum părea în anii 90. Sursa video - https://youtu.be/8AvKqGk0UhY

Dilemele originii. Cercetează și crede! - Stephen Hawking Sursa video - https://youtu.be/bEL9Qet7r_s