Ereticul Ecumenist Longhin Jar CONTRAZICE SCRIPTURA Facere 1, 30 si TAINA CASATORIEI, pe 30.04.2022

Dovada din SV. SCRIPTURA si SV. CANOANE ca ERETICUL ECUMENIST LONGHIN JAR (POMENITORUL Ereticul Ecumenist Kiril al Moscowei) face parte DIN SECTA CARE IA AMINTE LA duhurile DE INSELACIUNE SI LA dascalii ale dracilor care OPRESC A SE INSURA adica ESTE MANIHEU ERETIC UCENIC AL SPURCATULUI EUSTATIE!, CONTRAZICE SCRIPTURA Facere 1, 30 si TAINA CASATORIEI si isi BORASTE EREZIA, pe 30 aprilie 2022

■■ nebunia=erezia ce și-o borăște "ca acum nu e vreme nici de insurat nici de maritat"

●1688 (pag. 2) Facerea 1, 30

Şi blagoslovi Dumnezău pre dînşii, zicînd: "Creaşteţi-vă şi vă înmulţiţ şi umpleți pămîntul şi domniţ pre dînsul; şi stăpîniţ peştilor mării, şi pasărilor ceriului, şi tuturor dobitoacelor, şi tot pămîn-tul, şi tuturor tîrîtoarelor ce să tîrăsc asupra 31 pămîntului".

Pag. 102

Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind cuvintele: Iar Adam a cunoscut pre Eva, femeia sa, şi zămislind ea... (Fac. 4, 1) - lucru ce a avut loc după cădere - zice:
"După călcarea poruncii, după izgonirea din Rai, atunci a început împreunarea căsătoriei...s-a
pus în lucrare legea vieţuirii întru căsătorie."(² Sf. Ioan Gură de Aur, Opt omilii la Facere 8, 4.)

Iar Sfântul Ioan Damaschinul scrie:

"În Rai domnea fecioria. [...] După călcare poruncii... când a intrat
moartea în lume... a fost înfiinţată căsătoria, ca să nu se nimicească şi să se desfiinţeze, din pricina morţii, neamul omenesc, pentru că prin naşterea de copii avea să dăinuiască neamul omenesc...a făcut bărbatul şi femeia şi a poruncit să crească şi să se înmulţească."(¹Sf. Ioan Darnaschin, Dogmatica, Cartea a IV-a, cap. 24, ed. cit., pp. 196-197.)

Dar să nu se creadă că vreunul dintre Sfinţii Părinţi a privit căsătoria ca pe "un rău necesar" sau a tăgăduit că ar fi o stare blagoslovită de Dumnezeu. Ei au socotit-o ca pe un lucru bun în prezenta noastră stare de păcat, dar un lucru bun... Sfântul Grigorie al Nyssei, acelaşi Părinte care învaţă aşa de limpede despre obârşia căsătoriei în înrudirea noastră cu dobitoacele, apără totuşi aşezământul căsătoriei în chipul cel mai limpede. Astfel, în tratatul său Despre Feciorie, el scrie:

"Să nu creadă cineva că defăimăm aşezământul căsătoriei. Căci ştim prea bine că nu este străin de blagoslovenia lui Dumnezeu... Ci iată cum privim noi căsătoria: deşi căutarea celor cereşti trebuie să fie întâia grijă a omului totuşi dacă poate a se folosi de cele ale căsătoriei cu înfrânare şi cumpătare, nu trebuie să dispreţuiască această cale de a slujii stării aceleia...este oarecum primul loc de pornire în drumul nostru către Hristos."(²Sf. Grigorie al Nyssei, Despre feciorie 8, 12.)

●●Pag. 145

4, 1-2 Iar Adam a cunoscut pre Eva femeia sa, şi zămislind ea a născut

pre Cain şi a zis: Dobândit-am om prin Dumnezeu. Şi a mai născut pre Abel, fratele lui.

Cum am văzut, Părinţii sunt categorici când susţin că înainte de cădere Eva a fost fecioară. Iată ce scrie Sfântul Ioan Gură de Aur:
"După călcarea poruncii, după scoaterea din Rai, atunci a luat început unirea trupească dintre Adam şi Eva. Înainte de călcarea poruncii duceau viaţă îngerească şi nu a fost vorba deloc de unire trupească."(¹ Ibid., 18,4, p. 213) Fără îndoială, aceasta nu lipseşte aşezământul căsniciei de cinstea şi binecuvântarea de la Dumnezeu

●●●1688 1 Thimotei 4 , 1-3
Iară Duhul aiave zice că în ceale de apoi vremi să vor depărta oarecarii de cătră credință, luînd aminte la duhuri de înşălăciune şi dăscălii ale dracilor, Întru fățărnicia celor mincinoşi la cuvinte, arşi fiind cu a lor ştiință, Oprind a să însura

●●●●Sv. Teofilact

CAPITOLUL IV
1. Iar Duhul zice anume

Adică: Duhul cel Sfînt dinainte spune luminat și arătat, iar nu întunecat
și umbrit, precum Legea și Proorocii.(¹Iar Teodorit tîlcuiește așa: „Căci Duhul zice aceleași lucruri ca și Domnul și Dumnezeul Puterilor, cu dumnezeiască cuviință, deci și Duhul cel Sfînt este Dumnezeu.” Dar ar întreba cineva: Prin cine vorbește mai înainte Duhul cel Sfînt? Răspundem că poate prin însuși
Pavel, căci din lăuntru proorocea, locuind în inima lui, cele ce aveau să fie. (n. aut.))

că, în vremile cele mai de pe urmă, unii se vor depărta de la credință,

Fiindcă a zis mai sus că unii s-au primejduit sufletește întru cele ale credinței și au pierit, Apostolul zice aici așa: O,Timotei! - să nu te miri că se
află unii Creștini care păzesc și acum obiceiurile iudaice și vor să țină cele ale Legii Vechi, căci va veni vremea cînd cei ce par Creștini vor face mai rele decît acestea. Și Pavel nu zice acestea pentru Iudei, căci aceștia erau și atunci, în vremile vechi, ci pentru ereticii care s-au făcut pe urmă, precum marchioniții, engratiștii și toți ceilalți pogorîtori din moștenirea cea rea a acestora. Vezi însă, iubitule, cum Pavel a zis că ereticii vor borî socotelile lor cele rele după ce se vor depărta de la credință, pentru a arăta că credința este ca o ancoră și, dacă o va pierde cineva, se răstoarnă cu corabia și se
afundă în pieire - după dumnezeiescul Hrisostom.

luînd aminte la duhurile rătăcirii și la învățăturile demonilor,

Zice: Mișcați de demoni, ereticii aceștia au să defaime mîncările și nunta, zicînd că sînt rele. Cu aceste cuvinte, Apostolul arată umbrit și toate celelalte eresuri, fiindcă toate s-au făcut din rătăcirea și din învățătura demonilor. Dar nu le arată descoperit, și anume, ca să nu le semene în sufletul celor ce vor citi sau vor auzi epistola aceasta. Din parte, a arătat doar eresul marchioniților și al engratiștilor (adică al „înfrînaților”, cum se numeau singuri) și al maniheilor(² Maniheii, ucenici ai lui Mani (216-276), urau lumea și trupul, pe care le socoteau rele, și pe Dumnezeu, și El socotit a fi rău. Pentru ei, Satan era „dumnezeul cel bun” și singurul care putea să libereze de suferință neamul omenesc. (n. aut.)), care defăimau mîncările și nunta, eres ce începuse de curînd sau era să înceapă.

2. întru fățărnicia unor cuvinte mincinoase,

Adică zice: Ereticii aceștia nu mint din neștiință, ci, cunoscînd că sînt
minciuni, se fățărnicesc că învață lucruri adevărate și credincioase.

arși fiind în conștiința lor. Ei opresc nunta

Ereticii aceștia - zice - sînt oameni cu viață rea și stricată și, cunoscînd
că au multe necurății, conștiința lor poartă ca pe niște înfierări neșterse chipurile și pecețile vieții lor celei necurate (căci înfierarea este atunci cînd cineva pecetluiește și însemnează cu un fier înfocat vreun dobitoc sau vreun mădular al omului).(¹Fiindcă „arsură” este și aceea pe care o fac doctorii [cînd] ard cu foc și deschid [o infecție]. Pentru aceasta, putem înțelege că și ereticii de care e vorba erau arși întru conștiință, fiind necurați și spurcați. Iar Teodorit zice că „arși întru conștiință” arată necurăția lor cea mai de pe urmă, căci locul arsurii moare și pierde simțirea pe care o avea mai
înainte. (n. aut.)) De aceea, ei defaimă și osîndesc nunta, zicînd că este
rea; căci, de ar fi avut viață curată, negreșit urma să fie curată și conștiința lor, și nu ar fi defăimat nunta, pe care Dumnezeu a blagoslovit-o. Căci cel cu stomacul sănătos și bun lauda mîncările, zicînd că sînt bune și nevătămătoare; iar acela al cărui stomac e vătămat și stricat defaimă mîncările, zicînd că sînt vătămătoare, în loc să-și învinovățească stomacul plin de
umori stricate și vătămătoare. Dar ce, nu-i oprim și noi pe unii să se căsătorească? Să nu fie a-i opri! Ci îi sfătuim să petreacă întru feciorie și în chipul monahal pe aceia care nu vor a se căsători. Căci, deși fecioria este mai cinstită și mai bună, totuși nici nunta nu este necinstită și rea, precum nici argintul nu este necinstit și rău din pricină că aurul e mai bun și mai cinstit decît el. Fiindcă un lucru e mai cinstit decît alt lucru cinstit, nu decît unul necinstit; și este mai bun decît alt lucru bun, nu decît unul rău. Deci cel ce poate (adică voiește), să aibă aurul - care e mai cinstit și mai bun, anume fecioria - și să se facă monah, căci zice Domnul: „Cel ce poate (adică cel ce voiește în chip lucrător) a încăpea, să încapă” (Matei 19:12). Iar dacă nu poate (adică nu voiește), să aibă argintul cel cinstit și bun, anume nunta, și să se căsătorească, fiindcă zice: „Cinstită este nunta întru toate și patul nespurcat” (Evrei 13:4).

¹...Și însemnează că - după Teodorit - ereticii aceștia ziceau că nunta și cele mai multe din mîncări sînt spurcate ca să-L ocărască pe Făcătorul lor, Unii
ca aceștia au fost mai întîi maniheii, iar apoi evstațienii. Și vezi Canonul 1 al soborului din Gangra. Și dumnezeiescul Epifanie zice (Ia Eresul 23) că Satornil a defăimat nunta

zicînd că este de la satana, ceea ce zice și Irineu (cartea întîi, capitolul 23, împotriva eresului lui Satornil). (n. aut.)

_____

●●●●●Sin. Gangra

CANONUL 1
Dacă cineva prihăneşte nunta, şi pe ceea ce se culcă cu bărbatul său, credincioasă fiind şi evlavistă, o ar urî, sau o ar prihăni, ca şi cum n-ar putea intra întru împărăţie, anatema fie.
[Apostoleşti 5, 51; Sinod 6, 13; Gangra 1, 4, 9, 14]

TÂLCUIRE
Precum Maniheii mai întâi, şi alţi eretici, legiuita nuntă o prihăneau, aşa şi ucenicii spurcatului Eustatie în urmă. Despre care cu chip proorocesc a zis Dumnezeiescul Apostol: „Că în vremurile cele de apoi se vor depărta unii de la credinţă, întru făţărnicie grăind minciuni, fiind atraşi la a lor ştiinţă, oprind de a se însura” [I Timotei 4, 1-3]. Pentru aceasta şi Canonul acesta anatematiseşte pe unii ca aceştia ce prihănesc nunta, şi se îngreţăluesc de creştina şi evlavioasa femeie ca de un lucru necurat, care se culcă cu creştinul său bărbat, zicând ei că pentru trupeasca aceasta împreunare, ea nu poate intra în Împărăţia cerurilor. Vezi şi pe cel 5 şi 51 Apostolesc.

>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/09/24/pidalion-1844-pag-398/

>https://ayeaye20.wordpress.com/2021/09/24/pidalion-1844-pag-399/