DOVADA ca, Calin Georgescu NU e impotriva pacatului Sodomiei, L.G.B.T., 28 octombrie 2022

DOVADA ca, Calin Georgescu NU e impotriva pacatului Sodomiei, L.G.B.T., 28 octombrie 2022

"Eu nu sint apropo, impotriva sau anti... ăăă situatiei acesteia cu L.G.B.T. cu gay(sodomiti), da sint anti propagandei care se face in a te obliga pe tine sa te supui unei ultra minoritati existente. Pentru asta sint anti sa intelegem bine"

Cu SODOMITII=HOMOSEXUALII ca au fost ARSI cu FOC
●●●■1688 Pag. 84 Leviticon/Preoţia 18, 22 și 29

Şi cu bărbat să nu dormi culcare fămeiască, pentru că urîciune iaste.

Că tot carele va face den toate urîciunile aceastea, vor peri sufletele care fac den mijlocul noroadelor lor.

●●●■Pag. 12 Facerea 19, 5

Şi chema afară pre Lot şi zicea cătră el: „Unde sînt Ceia ce-au întrat la tine noaptea? Scoate-I pre Dînşii la noi ca să ne facem împreună cu Ei“.

●●●■Pag. 13 19, 24-25
Şi Domnul au plouat pre Sodom şi pre Gomor iarbă pucioasă şi foc de la Domnul den ceriu. Şi au surpat cetățile aceastea, şi tot împrejurul, şi pre toți cîți lăcuia în cetăţi, şi toate cîte răsar den pămînt.

●●●■28
Şi căută spre faţa Sodomului şi a Gomorului şi spre faţa pămîntului, de împrejurul locului, şi văzu: Şi iată, să suia pară de foc den pămînt, ca o văpaie de cuptoriu. Şi fu dupre ce sfărîmă Domnul toate cetățile de pe împrejur,

●●●Pag. 867 1 Corintheani 6, 9-10

Au nu ştiţ că nedirepții împărăţia lui Dumnezău nu o vor moșteni? Nu vă înşălați: nice curvari, nice închinători de idoli, nice preacurvari, nice cei ce să îmbală cu mădulariul, nici cei ce să culcă cu bărbaţi, Nice furii, nice lacomii, nice beţivii, nice suduitorii, nice hrăpitorii împărăţia lui Dumnezău nu o vor moşteni.
Sv. Teofilact Cor. 6 pag. 75-76 10 nici cei ce se culcă cu bărbați, nici lacomii de averi, nici bețivii, nici ocărîtorii, nici răpitorii nu vor moșteni împărăția cerurilor! De vreme ce, mai sus, a vorbit despre cei ce pătimesc patimile cele mai de rușine de la alții, acum zice aici și despre cei ce se culcă cu bărbați. Mulți însă se întreabă de ce Apostolul i-a numărat pe ocărîtori și pe bețivi, adică pe cei ce grăiesc cuvinte de rîs, împreună cu slujitorii la idoli și cu cei ce se culcă cu bărbați; cu alte cuvinte, de ce i-a numărat pe cei ce fac păcate mai ușoare împreună cu cei care le au pe cele mai grele? La aceasta, răspundem că și Domnul l-a numit vinovat de munca gheenei pe acela care „zice fratelui său: Nebunule!” (Matei 5:22). Cît despre bețivi, ei se fac și culcători cu bărbați, și slujitori la idoli, și mai toate răutățile le fac. Așa și Evreii, după ce au băut și s-au îmbătat, au slujit idolilor în pustiu, închinîndu-se vițelului, precum zice Sfînta Scriptură·. „A șezut norodul ca să mănînce și să bea, și s-a sculat să joace” (Ieșirea 32:6). Pentru aceasta a zis marele Vasilie: „Pedeapsa lor a fost slujirea la idol” (în cuvînt asupra bețivilor),¹⁰³ Pe de altă parte, Apostolul nu spune aici că toți aceștia vor primi una și aceeași muncă, ci cuvîntul lui e despre pierderea împărăției cerurilor, zicînd că, dacă nu se vor pocăi, aceștia nu vor intra întru împărăția cerurilor. Iar dacă - zice - ei vor avea și osebire în muncă, precum vor avea cu adevărat, nu e vreme acum să cercetăm. ___ ¹⁰³ Ca să știi cît de mare rău este beția, vezi la subînsemnarea zicerii; „Și nu vă îmbătați de vin, întru care este desfrînarea!” (Efeseni 5:18). (n. aut.)
●●●■Pag. 544 Iezechiil 16, 48-49

Însă aceasta e fărădeleagea Sodomului, surorii tale: mîndria; întru săturare de pîine şi întru ieftinătate de vin să răsfăța ea şi featele ei; aceasta covîrşiia pre ea şi pre featele ei; şi mîna săracului şi measerului nu o sprijiniia. Şi să făliia şi au făcut fărădelegi înaintea Mea, şi le-am rădicat pre eale precum am văzut.

●●●■Pag. 734 3 Macavei 1
Tu pre sodomleanii cei ce au făcut mîndria, dovediți cu răutățile făcîndu-să, cu foc și cu iarba pucioasă i-ai arsu, pildă puind celor den urmă.

●●●Pag. 805 Luca 17, 29
Iară în ce zi ieși Lot den Sodom, ploo foc şi piatră pucioasă den ceriu şi pierdu pre toți.
Sv. Teofilact pag. 246 Şi prin acestea se arată Venirea Lui cea de năprasnă [cea năpraznică] şi nenădăjduită; căci "precum în zilele lui Noe" fără veste a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi şi Venirea Lui. Şi arată prin pildele acestea - prin a oamenilor celor din vremea potopului şi prin a sodomitenilor - că atunci când va veni Antihrist, se vor înmulţi între oameni dezmierdările cele necuviincioase şi vor fi desfrânaţi şi dedaţi la desfrânările cele fărădelege. [Lucru] pe care, cu adevărat, şi Apostolul Pavel l-a zis: anume că,., vor fi oameni "iubitori de dezmierdări mai mult decât iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3,4).
●●●pag. 895-896 1 Thimoteiu 1, 9-10
Ştiind aceasta, că la cel dirept leage nu iaste, cela ce-i fără de leage, şi la cei nesupuşi, la cei păgîni şi la păcătoși, la cei necuraţi şi pîngăriți, ucigătorilor de tată și ucigătorilor de mumă, ucigaşilor de oameni, Curvarilor, celor ce să culcă cu bărbaţi, furilor de oameni, mincinoşilor, călcătorilor de jurămînt și orice altă stă împotriva învăţăturii cei ce însănătoșază,

●●●Pag. 915 Petăr/Petr 2, 6-10
Şi cetăţile Sodomului şi Gomorului, făcîndu-le cenuşă, cu prăpădire le-au osîndit, pildă puind celora ce vor să facă necurăție, Şi pre direptul Lot, necăjîndu-să de cea cu necurăție viață a celor fără de leage, l-au izbăvit Pentru că, cu vedearea şi cu auzul direptul acela lăcuind întru ei, den zi în zi suflet dirept munciia cu ceale fără de leage lucruri, Ştie Domnul pre cei buni credincioşi den bîntuială a-i mîntui, iară pre cei nedirepți la ziua judecăţii căzniţ să-i păzască: Şi mai vîrtos pre cei ce denapoia trupului umblă, în pohta pîngăriciunii, şi de dumnezăire nebăgînd sama.

●●●Pag. 920 Iuda 1, 7
Ca Sodomul şi Gomorul şi cetățile demprejur, aseamenea acestui chip, curvind şi îmblând denapoia altui trup, zacu înainte-arătare, certare de foc veacinic luînd.
Sv Teofilact pag. 192 încă și sodomitenii - care sunt semn al [o dovadă a] focului celui fără de sfârșit care va să-i primească - sunt puși [spre pildă] înaintea lor. și au mers în urma altui trup, sunt puse înainte spre pildă, sub osânda focului celui veșnic supunându-se. Iar acest "au mers în urma altui trup", și "au curvit" (v. 7), adică s-au abătut, pe curvie o arată. Iar "altui trup" arată firea cea bărbătească, ca ceea ce nu ajută⁶ către împreunarea nașterii. Căci trupul cel făcut către împreunare este al părții femeiești, după cuvântul cel zis de strămoșul: "Os din oasele mele, și trup din trupul meu" (Facerea 2, 23)⁷. Iar pe trupul părții bărbătești îl zice că este altul, al împreunării. Totuși, și la cel al femeii, unul este [trupul] cel după legi, unuia [unui singur bărbat], propriu și al său. Iar cel înainte pus și arătat în afară [public], altul și străin este⁸, și cu puțin este rămas mai jos⁹ decât cel bărbătesc în necurăție¹⁰. ____ ⁶ "ajută" traduce pe suntele,w (a lucra ceva, a împlini ceva conform așteptărilor, a desăvârși etc.) în trad. lat. s-a redat prin inepta est. Mai liber s-ar traduce prin "cea nepotrivită/improprie împreunării întru naștere". ⁷ Cu alte cuvinte, trupul femeii se împreunează cu trupul bărbatului și nu invers (cf. Facerea 3,16: atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni), căci nu bărbatul e din femeie, ci femeia din bărbat, femeia fiind firește atrasă de cel din care a fost luată. ⁸ Aici pare că zice aceea că, după lege, trupul femeii este, pe de-o parte, și trup al bărbatului, în vârtutea unirii lor binecuvântată de Dumnezeu, dar are și o parte sau o ipostază față de lume, cu care se arată în public. ⁹ Trad. lit. a lui λειπομένη, mai liber ar fi: "este mai lipsit/inferior/deficitar", în vârtutea suferințelor ei cele către naștere și cele lunare, care, asumate cu smerenie, pot fi mântuitoare (cf 2 Timotei 2, 15). ¹⁰ Întinăciunea (μίασμά) de care zice aici se referă la necurăția lunară a femeii, care, prin natura ei, întinează femeia mai mult decât o face cea a bărbatului.
_____

●●●Hronograf, edit. Pelerinul Român Oradea 2005, pag. 226

Aici să se pomenească şi acest lucru de spaimă de care scrie fericitul Ieronim: „Cum că în Sfîntă noaptea aceea în care Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-a Născut din Prea Curata Fecioară, toţi cîţi prin toată lumea se aflară sodomiile făcînd, sau ucis în singur lucrul acela al păcatului şi s-au lovit cu foc şi fulgere. Pentru că Izvorul curăţiei Hristos, prin Preacurată
Naşterea Sa, intrînd în lume, n-a suferit ca în ea în ceasul Naşterii Sale să fie acel păcat. Pe care şi în cer locuind, n-a suferit să-l vadă de Sus făcîndu-se pe pămînt şi într-un ceas cinci cetăţi sodomeşti pentru el le-a pierdut.

Ascult-o aceasta şi ia aminte, o, prea nelegiuitule şi prea spurcate sodomitean! Te cutremură cu sufletul şi cu trupul, ca nu de năprasnă să te tune Dumnezeu de Sus cu tunet şi cu fulger, sau, să poruncească pămîntului să-şi deschidă gura sa sub tine şi să te pogoare în iad de viu.

___

Pidalion 1844 (2007), IOAN POSTNICUL

pag. 714

●CANONUL 18

Cel ce se turbează asupra părţii bărbăteşti, s-a socotit 3 ani a se opri de împărtăşire, plângând şi ajunând, şi către seară uscătură mâncând, şi 200 de metanii făcând. Iar de iubeşte mai mult lenevirea, să plinească cei 15 ani.

TÂLCUIRE

Canonul acesta pe cei ce se culcă cu bărbaţii (adică pe cei ce fac păcatul sodomiei) trei ani îi canoniseşte a nu se împărtăşi, şi a-şi plânge păcatul, şi până seara postind, să mănânce uscătură, şi să facă în fiecare zi 200 de metanii. Iar de nu va voi să păzească acestea pentru lenevire, să urmeze după Canonul 62 al marelui Vasilie.

Sv. VASILIE CEL MARE,

Pag. 605

●CANONUL 7

Stricătorii de parte bărbătească, şi stricătorii de vite, şi ucigaşii, şi fermecătorii, şi preacurvarii, şi idolatrii, sunt vrednici acesteia-şi osândiri. Drept aceea forma ce o ai la ceilalţi, păzeşte-o şi la aceştia. Iar pe cei ce în treizeci de ani s-au pocăit pentru necurăţia, pe care întru neştiinţă o au făcut, nici se potrivea a ne îndoi spre a-i primi. Că şi neştiinţa îi face pe ei vrednici iertării, şi primirea de voie a mărturisirii, şi prelungirea ce s-a făcut întru atâta timp, că mai un veac de om tot s-au dat satanei, ca să se pedepsească a nu face necurăţii. Drept aceea, porunceşte acum fără prelungire să se primească, mai ales dacă au şi lacrimi, care înduplecă pe milostivirea Ta. Şi de arată viaţă vrednică de îndurare.

TÂLCUIRE

Întru asemenea pedeapsă, şi certare, osândeşte Sfântul prin Canonul acesta pe acei (bărbați) ce păcătuiesc cu parte bărbătească, şi pe acei ce cu dobitoace necuvântătoare (pentru care vezi Canonul 16 al Sinodului din Anchira), şi pe ucigaşi (vezi pe 66 Apostolesc), şi pe fermecători (vezi pe cel 61 al Sinodului 6), şi pe preacurvari (vezi pe cel 48 Apostolesc şi pe cel 87 al Sinodului 6), şi pe idolatri ori pe vrăjitori, după Valsamon şi Zonara, ca pe unii ce cheamă pe draci, ori după alţii, pe cei ce după oarecare întâmplare s-au lepădat de Hristos, şi au jertfit idolilor (vezi pe cel 11 al Sinodului 1). Însă nu după anii certărilor se pedepsesc deopotrivă, căci alții dintru aceştia în mai mulţi ani se canonisesc, iar alții în mai puţini, precum în osebitele locuri şi Canoane se văd. Ci că toţi aceştia se supun canonisirilor celor de mulţi ani, după Zonara, şi că toţi aceştia în locurile cele patru ale pocăinţei se puneau, după Valsamon. Iar câţi în treizeci de ani s-au pocăit pentru trupeasca necurăţie, ce întru neştiinţă au făcut (poate cu rudenie a lor împreunându-se, neştiind-o de rudenie, sau altă de acest fel), aceştia fără îndoială trebuie a se primi la împărtăşirea Dumnezeieştilor Taine, pentru multe pricini: pentru neştiinţa păcatului, pentru mărturisirea lor cea de voie, pentru lacrimi, pentru viața lor cea vrednică de milă ce o arată, şi pentru canonisirea cea de mulţi ani ce au suferit. Căci mai un veac întreg de om s-a dat satanei, despărţindu-se de împărtăşirea celor credincioşi, ca şi corinteanul acela ce de Dumnezeiescul Pavel s-a dat satanei, ca să se înveţe şi ei, ca şi acela, să nu facă acest fel de necurății.

Pag. 634

●CANONUL 62

Cel ce a făcut grozăvie în partea bărbătească, cu timpul celui ce nelegiuieşte întru preacurvie se va iconomisi.
[Vasilie 7; Nisis 4]

TÂLCUIRE

Canonul acesta pe sodomeanul întocmai cu preacurvarul îl canoniseşte, adică 15 ani.

GRIGORIE de NISSIS Pag. 663

●CANONUL 4

Iar împărţirea păcatelor celor făcute pentru poftă, şi îndulcire, este acest fel: unul adică se cheamă preacurvie, iar altul curvie. Unora însă din cei mai amărunţiţi le-au plăcut, şi păcatul curviei au socotit că este preacurvie. Căci una este însoțirea cea legiuită, şi a muierii către bărbat, şi a bărbatului către muiere. Deci tot ce nu-i după lege, negreşit este afară de lege. Şi cel ce nu are al său, arătat, că are străin. Că omului una i s-a dat de la Dumnezeu ajutătoare [Facere 2,20], şi muierii un cap i s-a împreunat. "Drept aceea, dacă cineva pe însuşi vasul său, precum îl numeşte Dumnezeiescul Pavel, şi-ar câştiga lui-şi, iartă legea firii pe dreapta întrebuinţare" [I Tesaloniceni 4, 4]. Iar dacă cineva afară de al său s-ar abate, negreşit cu cel străin va fi. Iar străin este fiecăruia tot ce nu-i al său, măcar şi de nu are mărturisit pe cel ce îl stăpâneşte. Deci dar, şi curvia nu departe de păcatul preacurviei s-a arătat celor ce cercetează pe socoteala cea mai scumpătăţită, fiindcă zice Dumnezeiasca Scriptură: "Nu fi mult cu cea străină" [Pilde 5, 20]. Dar însă fiindcă pentru cei mai neputincioşi s-a făcut de către Părinţi oarecare părtinire, s-a deosebit greşeala cu această obştească deosebire, ca curvie să se zică împlinirea poftei ceea ce se face de oarecine fără nedreptatea altuia. Iar preacurvie, vrăjmăşuirea şi nedreptatea celui străin. Iar întru aceasta se socoteşte a fi şi stricarea de vite, şi pederastia [stricarea de copii]. Căci şi acestea sunt preacurvii ale firii. Că în cel străin şi afară de fire se face nedreptatea. Deci această deosebire a păcatului făcându-se, şi în acest fel, este obştească [universală) şi vindecarea de a se face prin pocăinţă om curat de împătimitoarea turbare cea către acest fel de îndulciri. Fiindcă cei ce s-au spurcat în curvie nu au amestecat oarecare nedreptate cu păcatul acesta, pentru aceasta îndoit s-a rânduit timpul întoarcerii celor ce s-au spurcat în preacurvie, şi întru celelalte oprite răutăţi, adică cu stricarea de dobitoace şi cu turbarea cea asupra părţii bărbăteşti. Că se îndoieşte (dublează), precum am zis, la unii ca aceştia păcatul. Unul, cel al nelegiuitei îndulciri, iar celălalt, cel ce se face după străina nedreptate. Dar şi una ca aceasta este deosebire în cuvântul pocăinţei, şi la greşalele îndulcirii. Că (dacă) unul, de sine-şi năzuind către mărturisirea păcatelor, ar primi să se facă pârâş lui-şi prin a sa năzuire a celor ascunse, ca unul ce acum a început vindecarea patimii, şi arată semn al prefacerii celei spre mai bine, este în canonisiri (poruncă) mai iubitoare de oameni. Iar (dacă) altul vădindu-se de răutate, ori prin oarecare prepus, ori prin pâră fiind vădit fără de voie, se face (porunca) întru mai îndelungată întoarcere. Încât curăţindu-se el prin amărunţime [scumpătăţime], aşa se primeşte la împărtăşirea sfinţeniilor. Deci Canonul este acest fel, încât cei ce s-au spurcat în curvie, trei ani cu totul să fie scoşi de la rugăciuni; iar trei să se împărtăşească numai de ascultare, iar în alţi trei ani să se roage întru pocăinţă împreună cu cei ce cad la pământ, şi atunci să se împărtăşească de sfinţenie. Fiindcă pentru cei ce întrebuinţează mai sârguincioasă întoarcere, şi cu viața arată întoarcerea cea spre bine, este cu putinţă celui ce iconomiseşte către folos cu Bisericească iconomie, a scurta timpul ascultării, şi mai în grabă a-i aduce la întoarcere. Şi iarăşi acestuiaşi a prescurta timpul, şi mai curând a-i da împărtăşirii. Precum ar judeca cu a sa cercare starea celui ce se vindecă. Că precum "este oprit a arunca mărgăritarul înaintea porcilor" [Matei 7,6], aşa şi a lipsi de cinstitul Mărgăritar pe omul cel ce acum s-a curățit prin neîmpărtăşire, este lucru necuviincios. Iar făcându-se nelegiuirea cea a preacurviei, şi a celorlalte feluri de necurăţie, precum s-a zis mai înainte, întru toate se va vindeca cu aceastaşi judecată, cu care şi necurăţia curviei, însă cu timpul se îndoieşte (dublează). Dar şi întru aceasta se va lua aminte aşezarea [plecarea] celor ce se vindecă, după care chip şi la cei ce au căzut întru spurcăciunea curviei, încât, ori mai curând, ori mai târziu, să li se facă lor împărtăşirea cu cel Bun.

TÂLCUIRE

Pentru canonisirile păcatelor părţii celei poftitoare, rânduieşte Sfântul în Canonul acesta, şi mai întâi pentru curvie, zicând că: cei mai scumpătăţiţi, şi mai desluşitori zic, că şi curvia ca preacurvia se socoteşte, cu o dovadă ca aceasta: căci, dacă preacurvia este păcat către străină muiere, după acestaşi cuvânt, şi curvia către străină muiere făcându-se, ca preacurvie se socoteşte. Că una este însoţirea cea legiuită şi amestecare muierii cu bărbatul (legiuit), şi bărbatului cu muierea (legiuită), care se face cu trupul său. Iar toată altă amestecare, afară de aceasta, afară de lege este, şi prin urmare nici se face cu al său trup, ci cu străin. Fiindcă din început Dumnezeu o muiere a dat bărbatului, şi un bărbat muierii. Şi dar dacă are cineva al său vas (precum zice Pavel), adică pe muiere, este iertat a se împreuna cu ea. Iar dacă, afară de a sa se va împreuna cu alta, cu adevărat cu străin trup se împreunează, măcar deşi nu are aceea hotărât, şi arătat stăpânitor. Şi dar toate acestea la curvie urmează, deci curvia după dovada aceasta, nu este departe de preacurvie, ci mai ales precum zice Solomon: "nu vei fi mult cu cea străină". Adică nu te face dat muierii străine, adică curvei. Însă cu toate acestea Părinţii mai uşurând, curvie zic pe păcatul ce se face cu muiere, fără de bărbat. Pentru aceasta şi mai cu pogorământ decât pe preacurvie l-au canonisit, nouă ani adică: trei ani rânduind pe cei ce au curvit să se tânguiască afară de pridvorul Bisericii, iar trei să asculte rugăciunile, şi alţi trei să cadă cu feţele la pământ, şi apoi să se împărtăşească (vezi şi Canonul 22 al lui Vasilie). Este slobod însă duhovnicescului doctor a împuţina anii de ascultare la cei ce au curvit, care mai cu osârdie se pocăiesc. Însă a scurta şi anii căderii, şi a-i aduce pe ei mai în grabă la împărtăşirea Sfintelor Taine, după cum ar cunoaşte aşezarea celui ce se pocăieşte. Căci, precum este necuviinţă a arunca cineva mărgăritarele, adică Sfintele Taine, la porci, adică la cei necuraţi, şi care nu se pocăiesc adevărat, aşa este necuviinţă şi a opri de la cinstitul Mărgăritar, adică de la Trupul lui Hristos, pe cel ce prin părăsirea răului, şi prin pocăinţă (s-a) curăţit, şi care din porc s-a făcut om. Şi acestea pentru curvie. Iar preacurvia, şi culcarea cu bărbat, şi păcătuirea cu dobitoc, îndoit le-au canonisit Părinţii decât pe curvie, adică 18 ani pe fiecare, fiindcă şi păcatul ce se face prin acestea, îndoit este. Că preacurvia pe lângă neiertata îndulcire ce face, nedreptăţeşte şi pe bărbatul muierii celei ce a preacurvit cu dânsul, pentru că-şi însuşeşte lui-şi lucrul aceluia cu nedreptate. Iar păcătuirea bărbat cu bărbat, şi cea cu dobitoc, şi acestea asemenea pe lângă neiertata îndulcire ce fac, este şi nedreptatea lucrului celui străin şi afară de fire, adică nedreptăţesc legile firii, ca unele ce sunt păcate afară de fire. Iar anii fiecărora din păcatele acestea se iconomisesc asemenea cu cei ai curviei, îndoit însă, adică şase să se tânguiască afară de Biserică preacurvarii, sodomitenii, şi cei ce cad cu dobitoace, şase să asculte rugăciunile, şase să cadă la pământ, şi aşa să se împărtăşească. Însă luându-se aminte de către duhovnicescul părinte şi aşezarea unora ca acestora, ca şi a curvarilor. Încât, de va cunoaşte sârguinţa lor întru pocăinţă să scurteze anii neîmpărtăşirii; iar de va vedea că cu lenevire se arată, să prelungească anii neîmpărtăşirii. Iar obşteasca vindecare unora ca acestora este a face desăvârşită părăsire de nişte păcate ca acestea, şi a se pocăi. Dar este şi osebire la chipul mărturisirii unor păcătoşi ca aceştia. Căci, cel ce de sine-şi, şi de voie se mărturiseşte, mai uşor se canoniseşte, primind însuşi a se pârî pe sine-şi, şi a arăta semn de îndreptare. Iar cel ce întâi a tăgăduit, şi apoi s-a vădit că a păcătuit, ori prin prepus, ori prin prihănirea oarecărora, acela mai greu şi mai la mulţi ani se canoniseşte.