Bill Hughes - Ezechiel (20) – Valea oaselor uscate

Capitolul 37 din Ezechiel prezintă procesul TREZIRII și TRECERII de la somnul morții în care se află toată biserica, aflată „confortabil” în valea largă a oaselor uscate, la VIAȚA VEȘNICĂ.
Fără a avea Duhul viu de consacrare în lucrarea Domnului, fără a trăi FERICIREA că El este Domnul, fără a respira și a trăi DOAR pentru El, suntem oase uscate, dormind în nepăsare în valea oaselor uscate.
Duhul care poate face oasele uscate SĂ TRĂIASCĂ, adică să aibă viața Lui Dumnezeu, viața veșnică, NU ESTE un „duh” de slujire pentru sine, sau pentru copii și nepoți ca să „le fie lor bine” pe lumea asta ... Asta e o sminteală, o deșertăciune, o minciună amarnică.
Duhul care poate face oasele uscate SĂ TRĂIASCĂ viața veșnică este Duhul care face lucrarea Domnului.

Va trebui probabil să aibă loc un CUTREMUR, poate chiar dureros, devastator, în viața noastră, pentru ca mădularele noastre să nu mai slujească „binelui” propriu și al celor despre care credem că le suntem datori să le fim robi, pentru că îi iubim. Abia după ce acel cutremur ni-l ia pe „Isaac”, care trebuie jertfit - cel mai greu este ca acest lucru să aibă loc, cu adevărat, la nivel mental - Domnului, putem să ne adunăm oasele uscate, devastate, ruinate și să ne gândim să le punem în slujba Domnului, ca să prindă VIAȚĂ, o viață a Domnului, nu a omului.

Da, „suntem pierduți DATORITĂ MĂDULARELOR NOASTRE” (v. 11 - KJV), pentru că ceea ce Domnul ne dăduse spre slava Sa, am robit altora. „Mădularele noastre”, adică capacitățile noastre, înzestrarea noastră, toate au ajuns pierzarea noastră.

În vers. 8, veți observa că sunt unii care se mulțumesc doar să aibă „carne și tendoane”, spunând că au multă cunoștință și că nu e nimeni ca ei. Din nenorocire, despre ei Domnul spune că ei sunt tot MORȚI.
Domnul trebuie să facă asupra lor o lucrare de pocăință încă și mai puternică: din cele patru vânturi, vine asupra lor Duhul de VIAȚĂ. Ei pot avea VIAȚĂ doar când stau „în picioare” prin puterea Domnului.