05. Originea răului şi căderea în păcat - pastor Carol Potocian-Băndean

11 months ago
53

05. Originea răului şi căderea în păcat - pastor Carol Potocian-Băndean

De unde vine răul? Când a apărut răutatea, păcatul, moartea, boala? Cine este autorul?
Poate răul fi explicat?
Ce rol are Lucifer când e vorba de păcat?

I. Originea răului
1. Cum a reuşit opera creaţiunii? Gen. 1:31.
Notă: “Dumnezeu a făcut pe om în mod desăvârşit, sfânt şi fericit; pământul aşa minunat cum a ieşit din mâna Creatorului, nu purta nici o urmă de decădere sau umbră de blestem. Călcarea Legii lui Dumnezeu - Legea iubirii - aceasta a adus nenorocirea şi moartea.” E.G. White, Calea către Christos, 7-8.

2. Ce ne spune Biblia despre originea răului? Isaia 14:12-14.
Notă: “Un Creator plin de milostivire a căutat în compătimirea Sa gingaşă să oprească pe Lucifer şi pe cei ce l-au urmat de la prăpastia pieirii, în care ei erau în primejdia de a se arunca. Dar Lucifer lepădă invitaţia lui Dumnezeu şi, spre a sfida puterea Sa, el se răsculă împotriva Creatorului Său. Astfel Lucifer, “luceafărul” de lumină, părtaşul măririi lui Dumnezeu, păzitorul tronului Său, deveni prin păcat Satana, “împotrivitorul” lui Dumnezeu şi al fiinţelor sfinte.” E.G. White, Patriarhi și Profeți, 34.
Este bine de reţinut etimologia cuvântului “Satana”. Verbul ebraic “satan” înseamnă “a se împotrivi”, “a fi duşman”, “a se opune”. În Noul Testament (1 Petru 5:8) apare substantivul “ho antidikos”, având acelaşi înţeles: adversar, oponent, împotrivitor, duşman, diavol.

3. Cum descrie apostolul Ioan izgonirea din cer a celor răzvrătiţi? Apoc. 12:7-9.

II. Căderea în păcat
1. Ce poruncă au primit în Eden primii noştri părinţi? Gen.2:16-17.
Notă: “Fără libertatea alegerii, ascultarea lui n-ar fi fost voluntară, ci constrânsă. N-ar fi putut avea loc dezvoltarea caracterului. O astfel de purtare ar fi fost în totul contrară felului de a proceda al lui Dumnezeu faţă de locuitorii altor lumi. Ar fi fost nedemn pentru om, ca fiinţă inteligentă, şi ar fi venit în sprijinul acuzaţiilor lui Satana, care susţinea că Dumnezeu este un Stăpân arbitrar.” E.G. White, Patriarhi și Profeți, 49
“Primii noştri părinţi nu au fost lăsaţi fără o avertizare cu privire la primejdia care-i ameninţa. Soli cereşti le-au făcut cunoscut căderea lui Satana şi planurile acestuia de a-i duce la pieire. De asemenea, ei le-au explicat natura guvernării dumnezeieşti, pe care prinţul răului căuta să o răstoarne.” E.G. White, Patriarhi și Profeți, 52

2. Cum descrie Biblia împrejurările căderii în păcat? Gen.3:1-6.Notă: “După ce a păcătuit, Adam îşi închipui că trece într-o sferă mai înaltă de existenţă. Dar nu trecu mult şi conştiinţa despre păcatul său îl umplu de groază. Aerul care până aici avusese o temperatură potrivită şi blândă, părea acum că umple cu fior vinovata pereche. Iubirea şi pacea care domniseră până acum între ei, au dispărut şi, în locul lor, au simţit un sentiment de păcat, o teamă de viitor, o goliciune a sufletului.” E.G. White, Patriarhi și Profeți, 54

III. Ce este păcatul?
1. Cum defineşte apostolul Ioan păcatul? 1 Ioan 3:4.
Notă: Păcatul nu este numai neascultare, necredincioşie, ci este o rebeliune. Omul s-a răzvrătit în primul rând împotriva propriului său statut original de “creatură” sau “fiinţă creată”. Aceasta implică nu numai ascultare, ci şi “theotonomia”, adică deplina sa dependenţă de Dumnezeu. Omul, răzvrătindu-se, a dorit o autonomie deplină, fapt care l-a făcut rob al păcatului, respectiv al celui rău. Păcatul mai poate fi definit şi prin refuzul guvernării lui Dumnezeu, refuzul legislaţiei Lui, înlocuind-o cu auto-legislaţia, cu legea propriei sale dorinţe. Aceasta duce la titanismul uman, detronându-L pe Dumnezeu şi înscăunând “eul” propriu în locul divinităţii. Este o formă de idolatrie, mai camuflată decât aceea care recurge la figurile cioplite ale zeilor.

2. Cât de totală este stricăciunea păcatului? Gen. 6:5; Rom. 7:18.
Notă: Stricăciunea provocată de păcat nu a fost periferică, ci una centrală, care pornind din inimă, a cuprins întreaga fire a omului. Asemenea sugativei căzute în cerneală, păcatul s-a infiltrat în toată firea omului, nelăsând compartiment natins de această plagă a degradării şi a stricăciunii morale.

3. Care au fost urmările păcatului? Gen. 3:16-19; Rom. 6:23.
Notă: “Când ei au văzut în florile veştede şi în frunzele căzute primele semne ale decăderii, Adam şi soţia sa plângeau cu o tristeţe adâncă după cum jelesc acum oamenii pe morţii lor. Moartea unei flori gingaşe şi plăcute era, de fapt, un motiv de durere; dar când arborii măreţi şi-au lepădat frunzele lor, această privelişte le întipări în mod viu în minte faptul de neânlăturat că moartea este partea tuturor celor vii." E.G. White, Patriarhi și Profeți, 59

#satana #lucifer #pacat #dumnezeu #hristos #isus #isushristos #isusbiruinta

Loading comments...