Întreabă-te de ce nu eşti vegan !

Aceast tip te va face sa iti pui intrebari - James Wildman

Discursul pune accent-ul asupra influenței pe care o are societatea și obiceiurile unei societăți, asupra alegerilor făcute de generațiile care le preced, în alegerea alimentației și clasificarea animalelor.

Editarevideo, traducere și subtitrare :
Leonard Cheșca
16 februarie 2023

Sursa video :
https://youtu.be/E7JE8j5Ncmw

Resurse :
Try vegan here (best place): http://bit.ly/TryVegan101
James Wildman's website: http://www.arff.org
YouTube channel: https://www.youtube.com/user/AnimalsF...

This is a 10 minutes version of James' full talk.
The full talk's updated version: https://youtube.com/watch?v=f2-Z6sZwPHw

The famous version can be seen here:
https://youtu.be/YnQb58BoBQw

Facebook link for this 10 minutes version: https://facebook.com/1533613650027211/

Support our work: http://patreon.com/garytvcom
Follow us on Facebook: https://facebook.com/garytvcom
Website: https://www.kinderworld.org

Adaug acestui film, articolul scris de mine în Ianuarie 2014 :

Întreabă-te de ce nu eşti vegan !

Sunt VEGAN şi în fiecare zi mă felicit pentru asta !

Nu mă întrebaţi pe mine de ce sunt vegan, întrebaţi-vă pe voi de ce nu sunteţi !
Sunt vegan de câţiva ani. Este extraordinar, întotdeauna căutam pretexte pentru a susţine un vechi obicei, dar asta nu înseamnă că vechiul obicei e şi corect.

Mintea cere bucăţica de carne, nu organismul !
Celor crescuţi de mici în familii vegane, unde părinţii nu au inoculat această idee, (nu te ridici de la masă până nu mănânci cărniţa ), nu le cere organismul carne.

Marea mea schimbare !

Am renunţat la carne brusc, fără nicio pregătire, de fapt când am luat decizia era pentru prima dată când gândeam aşa ceva. Eram la mare şi am intrat într-un restaurant ,,împinge tava". Cum treceam eu pe lângă toate sortimentele expuse, de odată am zis tare : "Eu nu mai mănânc carne !", n-am vorbit singur, eram cu familia . Din acel moment nu am mai consumat carne, iar la cca. 2 luni am renunţat şi la lactate şi ouă , peştele eu l-am considerat întotdeauna carne, abia mai târziu am văzut că pentru alţii peştele nu intra în categoria carne. Bineînţeles că toţi cunoscuţii, familia, părinţii, au sărit pe mine, se vehiculau tot felul de presupuneri, am intrat în cine ştie ce sectă, etc. Bineînţeles, sfaturi de la medici, carenţe, pericol, moarte, asta nu se poate. Sufletul meu alesese deja, acum ei doar sperau că e doar o chestie trecătoare. Abia după aceasta am început să mă documentez, să citesc şi să disec fiecare informaţie, să compar cu starea mea de bine şi sănătate... Ce să mai.. sunt multe de spus. Am intrat apoi , pentru prima dată , într-un restaurant vegan. A fost raiul pe pământ! Niciodată nu puteam bănui ce de gusturi! Ce de arome! Ce vis, ce înseamnă plăcerea de a mânca. Nici nu ştiam cât de diversificată e bucătăria vegană.

Eram orb !

Ştiţi senzaţia acea neplăcută pe care o avem dacă punem mâna sau ne murdărim de ceva? Acea stare incomodă care durează până la cea mai apropiată sursă de apă unde să ne spălăm. Bineînţeles că o ştiţi. E neplăcut să te simţi cumva murdar (murdărit). Atunci cu siguranţă că ştiţi şi acea plăcută senzaţie ce vine după ce vă spălaţi, când vă simţiţi din nou curaţi, cremuiţi, parfumaţi, când simţiţi bineînţeles că o ştiţi!
În acelaşi fel stau lucrurile şi cu interiorul organismului nostru, după ce treci la hrana vegetală, te simţi curat pe interior şi credeţi-mă e extraordinar.

Considerente anatomice

Anatomic omul este vegetarian. Dentiţia lată nu e specifică carnivorilor, mişcarea (datorită unei articulaţii speciale) laterală a mandibulei e specifică pentru ierbivore, saliva conţine ptialină doar la animalele vegetariene, aceasta fiind necesară pentru digestia amidonului, saliva alcalină faţă de acidă la carnivore, stomac cu duoden nu au carnivorele, astea fiind doar câteva aspecte. Ce ştiţi despre apendice sau ce spun medicii? Nimic! E un aşa zis organ de prisos după părerea multor medici, precum şi geneticienii spun că există o parte a ADN-ului, nefolosită, în indolenţa lor au numit-o ADN rezidual. Apendicul e un organ specific doar erbivorelor şi reprezintă un " rezervor" pentru diverse bacterii necesare în tractul digestiv.
Chiar dacă ieşim afară foarte des, lungimea mare a intestinelor (specifică doar ierbivorelor), face ca o bună parte din hrană de origine animală să stagneze nepermis de mult în intestine. Astfel apar compuşi toxici, putrezeina şi cadaverina, care sunt absorbiţi prin peretele intestinal în organism. Diferenţa de lungime, comparativă între carnivore şi vegetariene, e foarte mare. La animalele carnivore lungimea intestinelor e de cca. 3 ori lungimea corpului, iar la vegetariene de cca. 12 ori. Avem unghii nu gheare şi altele.

Vegetarian, carnivor sau omnivor

În funcţie de modul de alimentare vieţuitoarele sunt catalogate pe cele trei categorii de mai sus. În natură mai există câteva situaţii mai rare, motiv din care ele nu sunt aduse des în discuţie, precum animalele necrofage şi în cazuri destul de rare autotrofii .
Omul este catalogat drept omnivor. Alimentaţia omnivoră e definită ca fiind o alimentaţie combinată atât vegetariană dar şi carnivoră. Animalele carnivore, adică cele care se hrănesc cu carne, deci hrana lor o reprezintă alte animale, au însă o diferenţă majoră faţă de aspectul „carnivor” al omului, ele nu consumă carnea animalelor moarte. Un animal carnivor, dacă găseşte un animal mort, sau omorât de alt carnivor, nu mănâncă din acesta. Deci animalele carnivore consuma carnea animalului ucis, imediat după, cât încă celulele animalului încă trăiesc, îl consumă la cald, adică consuma hrana vie, cât încă sângele pulsează şi este cald. Orice animal carnivor îşi ucide singur prada folosindu-se de dinţii şi ghearele ascuţite (specifice lor) . Există o categorie de animale care consumă animale moarte (reci), hoituri sau resturile animalelor omorâte de carnivori (care nu-şi ucid singure prada), acestea sunt numite necrofage. Deci animalele care consumă carne moartă (adică a căror celule au murit) se numesc necrofage. Omul omnivor nu ucide animalul folosindu-se de dinţii laţi sau/şi de unghii (improprii pentru asta) şi nici nu mănâncă animalul la cald, când încă celulele lui sunt vii. Omul omnivor, consumă în cel mai mare procent hrana moartă ( preparată termic). În cazul cărnii, este clar că aceasta este consumată de om, după ce e deja moartă (celulele cărnii au încetat să trăiască) şi este şi preparată termic.
Deci e greşit să discutăm de aspectul carnivor al omului omnivor, care de fapt are toate caracteristicile specifice necrofagului.
Cu vegetalele, există o pondere destul de mare a acestora, pe care şi omnivorii le consumă vii (ne preparate termic). În cazul fructelor, un măr se menţine viu (celulele sale trăiesc) o lungă perioadă de timp, fapt care nu e valabil în cazul cărnii, a căror celule mor după întreruperea alimentării lor cu sânge (oxigen), adică în maxim 2 ore după moartea animalului, la care se adaugă şi prepararea termică aproape obligatorie. Din aceste considerente, cred că definiţia corectă a omnivorului este că alimentaţia lui este atât vegetariană cât şi necrofagă!
Bineînţeles că ceea ce afirm deranjează, dar comportamentul de ignorare a acestor aspecte e doar acela de a băga capul în nisip (Carnivorii niciodată nu bagă capul in nisip ).

Omnivorismul se învaţă !

Nu e în natura noastră să mâncăm animale, pentru că nu suntem carnivori din naştere, pentru că acest „obicei” nu este unul natural uman, ci este unul învăţat.
Părinţii sunt cei mai „buni profesori”. Îi minţim de mici pe copii, de unde provine bucăţica de carne, iar când sunt adulţi ajung la dihotomii de genul: să spună că iubesc animalele, deşi mănâncă carnea unora dintre ele.
Dacă am spune copilului că supa pe care o mănâncă e din mielul cu care se jucau în fiecare zi, nu s-ar atinge de ea.
Dacă în pătuţul unui copil mic, punem un măr şi un iepuraş, întotdeauna copilul se va juca cu iepuraşul şi va mânca mărul.
Dacă în ţarcul unui pui de leu, punem un măr şi un iepuraş, întotdeauna puiul de leu va mânca iepuraşul şi se va juca cu mărul.
Dacă un copil rămâne izolat (blocat) într-o încăpere, unde are tot felul de fructe, mâncare pentru animale, dar şi animale precum iezi, miei, păsări de curte, o să mănânce fructele, dar niciodată nu se va gândi să mănânce animalele, nici chiar după ce termină toată provizia de fructe.

Considerente de sănătate

Lucrurile sunt mult mai profunde, toate bolile autoimune şi cancerul, au de fapt această cauză principală: consumul de proteină animală. Suntem mult prea compatibili cu animalele la nivel de ADN, de aici pleacă tot dezastrul acestor boli.
Să explic un pic ceea ce am vrut să spun: datorită asemănări ale ADN-ului (unele gene fiind absolut identice) fragmente de ADN uman, în anumite condiţii, se combină cu fragmente ale ADN-ului animalului mâncat. Rezultă astfel o celulă hibrid, un mutant, precum celulele unui copil rezultat prin încrucişarea omului cu animalul mâncat.
În procesul de digestie, filamente (părţi din ADN-ul animalului mâncat, trec prin peretele intestinal direct în sânge. Aceste fragmente în drumul lor caută să se ataşeze altor fragmente ADN, de astă dată a celulelor organismului gazdă ( e un mecanism biologic de reparare, reîntregire, a ADN-ului alterat de diverse cauze. Rezultă astfel prima celulă mutant, care se divide iar şi iar, până când rezultă o boală autoimună sau o tumoare. Diferenţa e făcută de proporţiile de ADN, cât este al "mâncătorului" şi cât al animalului mâncat. În funcţie de acest aspect avem două situaţii distincte: Ori sistemul imunitar identifică celula mutantă ca fiind străină corpului nostru, şi creează un anticorp pentru contracararea ei. Aceşti anticorpi identifică celulele mutante după ( marker-i ) unele caracteristici. Dacă marker-ul urmărit de anticorpi e foarte apropiat de marker-ul celulelor proprii şi asta e adeseori fiind un hibrid cu procent mare de asemănare, atunci anticorpii creaţi pot face confuzii între celulele mutante şi celulele sănătoase (ca urmare a unei mari asemănări) şi astfel atacă şi celulele propriului organism. Avem astfel o boală autoimună. În cea de-a doua situaţie, celulele mutante sunt atât de puţin diferite de celulele organismului propriu, încât anticorpii le ignoră, sunt considerate celule proprii. Aşa se ajunge la tumori , prin dezvoltarea nestingherită a acestor celule mutante. Am spus lucrurile foarte pe scurt, dar sper că am transmis ideea. Mai există aici un detaliu privind ignorarea celulelor mutante de către anticorpi: este vorba de un scut de protecţie al acestora constituit din grăsime, care face ca anticorpii să nu recunoască tumoarea drept corp străin. Există o enzimă produsă de ficat care are rolul de a „dizolva” acest scut de grăsime care ascunde celulele canceroase, dar la om ficatul produce în cantitate mult prea mică aceasta enzimă. De fapt această enzimă este folosită şi în procesul de digestie pentru digerarea grăsimilor animale, ea fiind astfel consumată (risipită), rămânând insuficientă pentru dizolvarea grăsimilor care ascund tumorile. Ficatul animalelor carnivore produce această enzimă în cantitate de până la zece ori mai mare.
Multe din bolile animalelor se transmit la cel care consumă carne, mulţi ”viruşi”, microbi, bacterii şi streptococi transmiţându-se astfel la om.
Un alt aspect de care trebuie să ţinem seama sunt hormonii (identici cu ai noştrii ) pe care îi luăm odată cu hrana, carnea animalului mâncat. Hormonii produc schimbări majore în organismul nostru, chiar şi emoţiile, furia, violenţa, pot fi rodul aportului de hormoni, adică riscăm ca emoţiile şi trăirile să nu mai fie ale noastre ci ale animalului mâncat.
De ce credeţi că unii hormoni sunt numiţii hormoni de stres? Stresul poate fi al nostru (datorat activităţii minţii ), dar poate fi şi generat de hormonii de stres din alimentaţie.
Din acest motiv s-au încercat diverse metode de asomare, exact pentru a evita declanşarea eliberării masive de hormoni de stres care se produce în animalul sacrificat în timpul groazei morţii, dar fără rezultat, animalele descarcă aceşti hormoni cu mult înainte, simt asta (citiţi Experimentul Intenţie, ca să înţelegeţi). Într-un experiment care a monitorizat un grup de vaci, acestea au început să elibereze hormonii de stres când camionul care le transporta la abator pentru sacrificare era la peste zece kilometri de abator. (nu se ştie exact ce simţuri ale animalelor declanşează acest lucru, poate fi vorba de miros (de sânge), de feromoni, câmpul morfogenetic, telepatie, etc.)

Despre carenţele alimentare

O să fiu scurt, pentru că aici informaţiile şi explicaţiile complicate abundă.
Aşa cum o vacă produce lapte ... din iarbă. Un armăsar are o forţă extremă, deşi mănâncă doar iarbă. Taurul e atât de folosit drept element de comparaţie pentru potenţa sexuală bărbătească, dar mănâncă doar iarbă. Şi exemplele pot continua. Cred că sunteţi de acord că toate aceste animale nu au carenţe alimentare.
Studiul China,arată şi dovedeşte experimental ca depăşirea a 5 - 10 % proteină animală în hrană, produce boli grave, cancer şi boli autoimune printre altele.
Măcar să ştim că sentimentele, comportamentul şi tot ce e gestionat, determinat hormonal, sunt ale noastre, nu ale animalului pe care l-am mâncat.
În natură singurele capabile să sintetizeze proteine sunt plantele, ele au capacitatea ca din mineralele extrase din sol,apă, aer, folosindu-se de lumina soarelui, să sintetizeze proteine, Animalele nu au această capacitate, așa că ele își ”procură” proteina din plante sau la mâna a doua, treia ... din carnea altor animale. Proteina din carne este deci una de cel puțin mâna a doua, iar mitul care spune că doar din carne ne putem lua proteina este unul fals.

Considerente morale

Nu este moral ca pentru hrănirea noastră să fie luată viaţa altor fiinţe. Mai mult, pentru hrană (îmbrăcămintea, cosmeticele, etc. ) noastră să sufere alte fiinţe. Sunt mulţi cei care spun că e la fel de imoral şi să mâncăm plante, pentru că nu-i aşa şi plantele au viaţă. Acest lucru se doreşte a fi doar o scuză a comportamentului lor de a mânca animale, căutând astfel cumva o scuză prin faptul că şi a mânca plante e la fel de rău.
Le precizez faptul că a mânca fructul nu înseamnă a tăia pomul. A tăia pomul e un act contra vieţii, a mânca fructele lui care neculese oricum putrezeau... Majoritatea legumelor şi cerealelor, dacă să presupunem că nu sunt recoltate, încetează să mai existe în anii următori. Spre exemplu, încercaţi să nu culegeţi roşiile anul ăsta, iar la anul nu mai aveţi nici urmă de plantă. E foarte adevărat că şi plantele au viaţă, că simt gândurile şi sentimentele noastre (vezi”Experimentul Intenţie”), dar nu poate fi făcută în nici un caz o paralelă cu simţurile, sentimentele şi suferinţa animalelor omorâte.
Sunt oameni capabili să "vorbească", cu animalele, cu plantele şi chiar cu bolovanul pe care se opresc să se odihnească. Sunt culturi care îşi cer iertare animalului pe care urmează să-l sacrifice ( vezi sacrificarea HALAL), sunt oameni care cer voie mărului să culeagă un măr, sunt oameni care ştiu doar ei cum să culeagă plantele medicinale. Pentru noi, ignoranţii acestor lucruri, pare prea mult, dar cu siguranţă că în evoluţia noastră (ca suflete), urmează să trăim şi noi astfel. Se pare că cantitatea de hormoni de stres eliberată în sânge de animalele tăiate conform ritualurilor HALAL, e mult mai mică decât în cazul celor tăiate clasic şi chiar faţă de cele asomate. Metodele asomării, vizează de fapt exact diminuarea cantităţii de hormoni de stres eliberate de animal în groaza morţii (adică moartea să survină brusc fără ca animalul să-şi dea seama), dar se pare că asomarea nu a rezolvat nimic. Animalele încep să elibereze hormonii cu mult înainte, doar când cineva gândeşte la moartea lor. Animalele sacrificate, după ce oamenii îşi cer scuze faţă de ele (în diverse ritualuri gen HALAL), mor mai împăcate şi nu mai eliberează marile cantităţi de hormoni. La plante lucrurile sunt puţin diferite, adică mărul nu moare dacă e cules, iar fructul lui continuă să trăiască şi după. Digestia fructului, e undeva similară cu căderea lui naturală pe pământ, unde doar parte din cele căzute fac un viitor rod, restul putrezind (analog digestiei). Cei care comunică cu plantele spun chiar că acestea sunt încântate dacă pot servi ca hrană celui înfometat. Probabil că asta e menirea lor.

Considerente etice

Dacă mor oameni de foame, are legătură directă cu consumul de carne. Resursele de hrană (în mare parte de origine vegetală) sunt consumate exact de animalele crescute pentru hrana oamenilor. Dacă oamenii ar consuma direct produsele vegetale plantate pe suprafeţele agricole destinate azi hranei animalelor, lumea ar avea resurse suficiente pentru cei care mor azi de foame. Suprafeţele cultivate pentru această alimentaţie indirectă , adică hrana pentru animale care sunt crescute pentru hrana oamenilor, sunt de zeci de ori mai mari decât dacă pe ele s-ar cultiva direct hrana pentru oameni. Resursele consumate pentru a creşte intensiv animale pentru hrana oamenilor, depăşesc de multe zeci de ori resursele care sunt necesare pentru hrănirea directă a oamenilor. Adică hrana mâncată de o vacă într-un an, poate fi consumată de un om în cca. 20 de ani . Cred că am spus destul, restul sunt decât manipulări cu interese mari financiare ale industriei alimentare şi bineînţeles farmaceutice (pentru că, nu-i aşa, o să aibă mulţi pacienţi şi industria farmaceutică).
În ceea ce priveşte faptul că agricultura nu poate susţine consumul de alimente vegetale, e un mare fals. Spre exemplu, pentru a hrăni o vacă, avem nevoie de o suprafaţă de teren (pe care să-i producem hrană) de zeci de ori mai mare decât pentru a hrăni direct cu produsele vegetale obţinute un om. Lucrurile stau la fel în ceea ce priveşte toate resursele alocate creşterii acestei vaci. Toţi cei care manipulează lumea, au ajuns să facă calcule de susţinere a populaţiei planetei, dar nici uni nu vorbesc de numărul de vieţuitoare care pot locui pe această planetă. Ei ştiu că cel mai mare număr de resurse, poate principala sursă de CO2, e alocată respectiv provine de la animalele crescute pentru hrana noastră. Cei care locuiţi la ţară, aveţi idee de cât de proastă investiţie e în creşterea unui porc. Dacă adunaţi toate cheltuielile avute pentru creşterea porcului, acestea sunt cu mult mai mari decât valoarea de vânzare a lui. Dar de cele mai multe ori, oamenii nu vor să gândească la aceste aspecte. Merg în supermarket, cumpără carne şi nu se gândesc nici o secundă la faptul că sprijină indirect un mecanism ce conduce la epuizarea rapidă a tuturor resurselor. Nu se gândesc că cu resursa consumată pentru obţinerea unui kg. de carne, puteau fi hrăniţi încă alte 19 persoane din lumea săracă. Dar cum să gândim la aceste aspecte cu maţul plin. Apropo: sunt oameni care se hrănesc cu coajă de copac, pentru a supravieţui, sunt alţii care nu au apă (vacile, porcii, toate animalele crescute pentru hrană au asigurate toate acestea). Treziţi-vă! Nu mai căutaţi scuze pentru un comportament vinovat de înfometarea altora.

Considerente spirituale

Una din poruncile Biblice spune : "Să nu ucizi"! Acum se încearcă o adaptare , o adăugire astfel încât porunca devine : " Să nu ucizi oameni " , oare de ce ? , mesajul iniţial era prea greu de "digerat", apăreau prea multe complexe de conştiinţă ? E mai comod să schimbăm mesajele, chiar biblice, decât să le respectăm, nu ? Un lucru e clar: nici un părinte nu spune copilului său, când bineînţeles copilul poate înţelege, de unde provine cărniţa din farfurie. Nu explică că e de la un animal, animalul poate care în urmă cu ceva timp se bucura şi el de viaţă, dar care pentru uni, nu-i aşa, reprezintă doar hrană şi atât. De ce nu-i spune asta? E frică! E frică de întrebările şi reproşurile copilului, de asta. Deci se simte cumva vinovat.
Mâncarea nu te face spiritual, însă dacă eşti spiritual, obiceiurile culinare ţi se vor schimba, modul în care te îmbraci ţi se va schimba, de fapt modul tău de viaţă se va schimba. Frumuseţea este că din acest gen de hrană nu poţi mânca mai mult decât ai nevoie. Tot ce e natural te satisface. Te simţi sătul. (OSHO)

Considerente financiare

Un aspect care nu trebuie deloc neglijat este şi cel financiar. Cât costă trecerea către o alimentaţie vegană, către hrana atent selecţionată, certificată bio, cât mai lipsită de chimicalele folosite în agricultură industrială? Desigur că la prima vedere aceste alimente sunt mai scumpe şi deci mult mai greu accesibile. Un vegan, după o perioadă de timp începe să identifice surse de aprovizionare mult mai avantajoase prin achiziţia produselor direct de la ţărani, din zone unde încă se foloseşte îngrăşământ natural sau chiar de la cei care au început să practice agricultura bio, chiar dacă la un nivel mai mare (pentru vânzare).
Să revenim acum la costurile cu alimentele: pentru a face un calcul corect, care să reflecte corect cheltuielile, trebuie să ţinem seama şi de aspecte colaterale, adică cheltuieli datorate unui mod greşit de alimentaţie. Deci calculul corect al cheltuielilor e bine să cuprindă şi cheltuielile pentru sănătate, adică cheltuieli cu medicamente, spitalizare, operaţii, etc. Aceste cheltuieli sunt destul de mari la cei care au o alimentaţie omnivoră, pe câtă vreme la vegani acestea tind către zero.
Vedem adesea reclame de genul: " Vine revelionul şi eşti îngrijorat că nu o să poţi mânca tot ce vrei şi cât vrei ? , Colebil este soluţia, i-a Colebil şi poţi mânca ce vrei şi cât vrei! colebil pune bila leneşă la treabă"
Chiar nu realizăm cum stau lucrurile? Mâncăm prost şi o rezolvăm cu medicamente, e corect?
Interese mari financiare întreţin aceste practici. O alimentaţie abundentă şi proastă aduce profituri mari industriei alimentare, dar şi celei farmaceutice.

Procesarea industrială a produselor alimentare
Să vorbim de producţia industrială a alimentelor pe bază de carne. Aici lucrurile stau şi mai îngrozitor. Pe lângă relele produse de elemente conţinute natural în hrană de origine animală ( hormoni, cazeina, colesterol, etc) , apar aşa zisele adaosuri pentru conservare şi ameliorare de gust şi culoare. În acest sens dispun de înregistrări video realizate personal în fabrici de mezeluri. Dar cum e normal, să o luăm cu începutul:

Creşterea intensivă a animalelor
Se urmăreşte obţinerea unei dezvoltări foarte rapide a "masei musculare", a producţiei de lapte sau de ouă. În acest sens animalele sunt practic îndopate cu fel de fel de hormoni de creştere, antibiotice, etc. Animalele crescute intensiv sunt de obicei organisme modificate genetic. Pentru a evita risipa de energie (pentru transformarea hranei în greutate corporală), animalele sunt ţinute în ţarcuri, baterii, care le limitează total libertatea de mişcare. O altă problemă apare din hrana acestor animale. Hrana primită nu mai respectă nici măcar cerinţele naturale, adică vacile, deşi sunt ierbivore, primesc hrană de origine animală (făină de peşte, de oase, etc) sau primesc porumb în exces, ceea ce conduce la Ecoli. Porcii primesc hrană preparată din porcii care mor, etc. Deci nici măcar acest echilibru natural în hrana lor nu mai este respectat. Cu siguranţă că aceste aspecte sunt ţinute departe de consumatori, aceştia văd doar reclame TV, cu văcuţe fericite ce pasc liber pe poiană.
Mult trâmbiţatul sistem MDM, cunoscut publicului ca fiind un procedeu de dezosare mecanică
Oricine primeşte această denumire şi explicaţie se gândeşte că, carnea e îndepărtată mecanic de pe oase, însă lucrurile nu stau de loc aşa. Procedeul se referă la tocarea animalului întreg, cu tot cu oase , intestine, păr, pene, copite , gheare, etc. Aşa se obţine de obicei pasta "din carne" pentru crenvurşti şi parizer, dreasă bineînţeles cu colorant natural carmin (obţinut din gândaci), amelioratori de gust şi conservanţi.
Prin standarde alimentare, de fapt se doreşte eliminarea în cât mai mare măsură a tradiţionalului, făcând loc tehnicilor "moderne" de procesare şi conservare a produselor alimentare. Obţinerea de OMG-uri plante cu gene animale, exemplu căpşuni cu gene de peşte, este poate una din cele mai periculoase intervenţii genetice. Sunt multe (aproape toate), OMG-uri, porumbul nu e cel mai fericit exemplu, deoarece oricum se pare că nu are origini naturale, deci e o plantă creată artificial. Ce vreau să spun prin asta: porumbul se pare că a fost creat artificial de alte civilizaţii, nu neapărat terestre. Porumbul nu se poate înmulţi singur, fără ajutorul omului. Un ştiulete de porumb nedepănuşat, chiar căzut pe pământ , nu face rod. În România, puţină lume ştie , porumbul a ajuns imediat după 1900 şi a fost nevoie de câţiva ani pentru a fi acceptat. Până atunci în România, de bază era meiul. Cel mai grav lucru a fost adăugarea sau înlocuirea unor gene de origine animală în ADN-ul plantelor. Acest amestec e foarte periculos. ADN-ul plantelor , deoarece diferă substanţial faţă de ADN-ul animalelor (omului) nu există riscul combinării întâmplătoare între cele două categorii, vegetale cu animale. Acum, prin aceste manipulări genetice (combinări de gene între plante şi animale), formăm de fapt organisme care niciodată nu se puteau forma pe cale naturală. Combinarea naturală se face la nivel de spirale ADN, iar diferenţele dintre plante şi animale nu permit astfel de combinări (în natură). Deci intervenţia umană amestecă (combină) două ramuri de evoluţie a organismelor, despărţite de multe zeci de milenii. Roşiile de asemenea, au venit în Europa la sfârşitul secolului 18. În România, au pătruns la începutul anilor 1900. Aceeaşi reticenţă a românilor în a adopta tomatele, ca şi în cazul porumbului, a făcut ca la noi roşiile să fie cultivate cu întârziere de câţiva zeci de ani faţă de Europa. Acum avem senzaţia, chiar şi ţăranii, că roşiile au fost din totdeauna cultivate de noi. Deja aproape că nu mai concepem o masă fără roşii, avem deja o deprindere formată. Am făcut aceste precizări pentru a vedea că nu e nevoie de perioade foarte lungi în adoptarea unor obiceiuri alimentare. De sigur şi în ceea ce priveşte consumul de carne de către om, lucrurile s-au întâmplat similar. Şi dacă ţinem seama că aceasta s-a întâmplat acum mii de ani, înţelegem de ce avem această convingere că suntem omnivori.

Puţină istorie neconvenţională despre cum am devenit omnivori

Tăblițele Sumeriene

E o poveste mai veche, apare scrisă în tăbliţele Sumeriene. E vorba de personajul cunoscut de noi sub numele de Noe. În plăcuţele Sumeriene avea un alt nume, dar povestea e relativ identică. Acest Noe, împreună cu toţi supravieţuitorii (vegetarieni fiind), au fost forţaţi să mănânce animalele salvate de ei pe arcă. Până când apele s-au retras şi până când au reuşit să obţină roadele primelor culturi, asta a fost hrana lor. Nu au murit, au supravieţuit, dar a fost un drum care odată deschis, pentru mulţi dintre ei, a rămas o variantă de diversificare a alimentaţiei, iar în timp (adică în timpurile noastre), a devenit chiar modul principal de alimentaţie.
Tăbliţele sumeriene sunt şi ele sub rezerva unei traduceri eronate sau chiar a falsului. Aşa că aceste informaţii, ca de fapt toată informaţia, trebuie privită cu rezervă şi deschidere către mai multe surse.

Ascunderea biografică

Foarte mulţi dintre cei care fac parte dintre personalităţile umanităţii au fost vegetarieni.
De ce credeţi că în şcoală din toate biografiile oamenilor celebri, au fost scoase aspectele legate de vegetarianismul lor? Simplu: pentru că ei au valoare de model, exemplul lor putând fi urmat de mulţi oameni, iar asta ar aduce prejudicii intereselor financiare din industria alimentară şi nu numai.
Să enumăr doar câţiva dintre aceştia : Hipocrate, Platon, Pitagora, Leonardo Da Vinci, Voltaire, etc.

Ce au spus diverse personalităţi despre vegetarianism :

” Vegetarianismul este un pas spre o societate perfectă şi cei ce se gândesc la el ca la un avantaj, pot fi consideraţi într-un rând cu astfel de oameni ca: Pitagora, Socrate, Platon, Leonardo da Vinci, John Milton, Sir Isaac Newton, Voltaire, Benjamin Franklin, Jean-Jacques Rousseau, Lev Tolstoi, Albert Einstein, Lamartine, George Bernard Shaw, Buddha, Empedocle, Epicur, Ovidiu, Seneca, Bacon, Adam Smith, Shiller, Repin, Struve, Paul Mcc Artney şi mulţi mulţi alţii.
Renumitul matematician al antichităţii Pitagora spunea: "Fraţii mei, nu vă spurcaţi corpul său cu mâncare păcătoasă. Avem grâu, avem mere sub greutatea cărora se îndoaie crengile pomilor şi struguri care se întind în vie. Sunt verzituri aromate, fructe pe care le putem pregăti la foc, nu avem lipsă de lapte, miere, cimbru mirositor. Pământul ne face daruri din bogăţiile sale, propunându-ne mâncarea lui curată, şi ne invită la un ospăţ, care nu este înnegrit de scurgere de sânge; numai animalele îşi potolesc foamea cu carne, şi chiar nici asta nu o fac toate, căci doar caii, vacile şi oile cu iarbă se hrănesc".
În tratatul, Despre mâncarea cărnii, istoricul roman Plutarh scria: "Oare are sens de întrebat de ce Pitagora a renunţat la carne? Pe mine personal mai mult mă interesează în ce stare a sufletului se afla omul când pentru prima dată s-a atins de carnea însângerată şi după ce a gustat din mortăciune, ce la făcut ca să umple mesele sale cu carne în descompunere şi să numească mâncare ceea ce chiar nu demult mugea, răgea, se mişcă şi respira. De ce oare noi nu mâncăm lei şi lupi care prezintă pericol vieţii noastre, dar în loc de aceasta omorâm vietăţile inofensive şi ascultătoare, care nu ne pot face vreun rău deoarece nu au gheare şi colţi. De dragul unei bucăţi de carne noi le lipsim de soare, lumina şi viaţa, la care ele au acelaşi drept ca şi noi".
Apoi Plutarh aruncă o provocare mâncătorilor de carne: "Dacă voi sunteţi aşa încrezuţi că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci mai întâi omorâţi singuri voi acea vietate a cărei carne vreţi să o mâncaţi. Dar să o omorâţi cu mâinile şi dinţii şi nu cu cuţit, măciucă sau topor".
Poetul englez Shelly deasemenea era un vegetarian convins. În eseul său "În apărarea mâncării naturale" el scria: "Să demonstreze mâncătorul de carne convingerea sa prin fapte. Lasă ca el, urmând sfatul lui Plutarh să rupă în bucăţi un miel viu, dar numai folosind dinţii săi şi mâncându-i măruntaiele, să-şi potolească foamea cu sângele care se revarsă şi atunci, numai atunci el va fi de urmat".
George Bernard Shaw învinuia oamenii de făţărnicie: "Când omul vrea să omoare tigrul, asta se numeşte sport, dar când tigrul vrea să omoare omul, asta se numeşte cruzime"
Lev Tolstoi scria, că omorând animalele pentru mâncare, "omul distruge înşine toate simţurile sufleteşti înalte compasiunea şi indurarea faţă de alte creaturi vii, similare lui şi, trecând peste sine, îşi împietreşte inima". El deasemenea preîntâmpina: "Cum poţi să doreşti ca pe pământ să fie pace şi prosperitate, dacă corpurile noastre sunt nişte morminte, în care sunt îngropate animale moarte?".
Pierzând stima faţă de vieţile animalelor, oamenii încetează să preţuiască şi vieţile oamenilor. 2 600 de ani în urmă, Pitagora spunea: "Cei, ce omoară animalele pentru a le mânca mai apoi carnea, ar putea să omoare semenii lui, fără a se pune pe gânduri". Noi ne înfricoşăm de armele, bombele, rachetele inamicilor, însă închidem liniştit ochii faţă de durerea mortală şi groaza pe care o suferă în fiecare zi de dragul mâncării noastre, 1.5 miliarde de vaci, oi, porci şi 22.5 miliarde de păsări. Cantitatea de peşte, care se pescuieşte în fiecare an, se numără la trilioane, nemaivorbind de zeci de milioane de animale torturate în "lagăre de concentrare şi tortură", laboratoare ştiinţifice şi de medicină, şi despre animalele pe care la omoară pentru blană, piele şi pur şi simplu pentru distracţie la vânătoare.
Cine poate să nege faptul că astfel de sălbătăcimi împietresc inimile noastre?
Leonardo da Vinci scria: "Într-adevăr, omul este regele animalelor, căci prin cruzimea sa, el le depăşeşte cu mult. Noi trăim pe viaţa altora. Corpurile noastre sunt nişte cimitire umblătoare!" Şi mai departe: "Va veni timpul, când omul va privi la un ucigaş al animalelor la fel cum el priveşte acum un ucigaş de om"
Mahatma Ghandi considera că principiile etice sunt nişte argumente mult mai bazate pentru a deveni vegetarian, decât grijăade sănătatea sa. "Eu sunt încrezut, scria el, dacă noi tindem către desăvârşirea spirituală, atunci noi trebuie să oprim omorârea fraţilor noştri mai mici de dragul potolirii necesităţilor noastre fizice". Deasemenea lui îi aparţine maxima:" Despre măreţia unei ţări şi principiile ei morale se poate judeca după faptul cum ea se comportă faţă de animale". ”

Încheiere

Când eram omnivor, eram OK, nu aveam nici un sentiment de vină, dar într-o zi .... . Acum mă felicit în fiecare zi pentru decizia luată. Toate la timpul lor pentru fiecare. Din considerentele de mai sus, dacă avem de ales să mâncăm doar noi o friptură şi alte 19 persoane să nu mănânce nimic sau să mâncăm toţi 20 câte o salată, ce am alege? Cu siguranţă că şi cei mai omnivori dintre noi am alege salata. Sus era prezentat un argument în ceea ce priveşte consumul mare de resurse alocat alimentaţiei indirecte, adică creştem cu vegetale animale pe care apoi le mâncăm, în comparaţie cu resursele consumate în cazul alimentaţiei directe, adică plantăm vegetale pe care apoi le mâncăm. Dacă realizăm acest aspect, populaţia maximă pe care avem resurse să o susţinem pe Pământ e de ordinul zecilor de miliarde (30 ... 40 miliarde). Poate că mulţi nu dorim să aprofundăm acum aceste aspecte, dar cu siguranţă că în viitor ... . Nu am nimic cu omnivorii, părinţii mei sunt omnivori, prietenii mei, în mare parte, eu am fost, aşa că nu atac pe nimeni. Poate că din perspectiva omnivorilor, aşa se vede, dar eu nu doresc decât să-i rog să acorde un timp pentru a analiza aceste lucruri,dincolo de plăcerile (educate) ale gustului de carne. Nu trebuie să-mi daţi dreptate, cel puţin nu acum. Doar să reflectaţi mai profund la aceste aspecte.
Cred că cei care au încercat o perioadă în viaţă o astfel de alimentaţie , sunt mult mai avizaţi să-şi dea cu părerea din simplul motiv că ei au experimentat ambele variante.

Adăugat :

Liberul arbitru alimentar :

Câţi părinţi respectă liberul arbitru al copiilor lor? E vreun omnivor care a fost lăsat să aleagă? De obicei părinţii, chiar dacă copiii de regulă refuză carnea (simt ei ce simt) insistă ca ei să mănânce "bucăţica" de carne, mai mult, le ascunde de unde provine bucăţica de carne (pentru că atunci cu siguranţă n-ar mai mânca-o), urmează bineînţeles miturile şi sloganele legate de putere , forţă (mănâncă ca să ai forţă, să fi puternic) sau mănâncă să te faci mare, etc. Unde e aici liberul arbitru? Din păcate e doar manipularea sufletelor lor curate. Nu am nimic cu cei care mănâncă carne, doar încerc să le arăt ceea ce le-a fost ascuns de mici, faptul că pot alege şi altceva. Am trei copii, din păcate schimbarea mea alimentară (înţelegerea acestor lucruri) a venit după ce ei primiseră deja "educaţia" clasică alimentară. Nu am interzis niciunuia să consume carne, dar cel mai mare mi-a urmat exemplul. Articolul meu nu îngrădeşte liberul arbitru nimănui, iar cei discriminaţi suntem noi veganii, în aproape orice restaurant, la orice petrecere, prin toate capcanele alimentare de pe piaţă. Respectarea liberului nostru arbitru unde e? Din păcate aceste capcane alimentare de multe ori lovesc şi în cei omnivori, prin faptul că aceştia consumă fără să ştie carne de diverse animale (câine, pisică, cal, etc. ), dar mai grav carne de om. Da! Aţi înţeles bine, dar nu vreau să vă influenţez liberul arbitru.
Eu dacă scriu despre asta nu înseamnă că interzic cuiva să mai folosească rujul x sau să mai bea Pepsi, eu doar îi spun ceea ce alţii îi ascund. Probabil că înţeleg eu greşit liberul arbitru. Probabil că liberul arbitru e atunci când nu strici "liniştea" celor care nici nu ştiu ce fac.

Sacrificii de sânge :

Mari corporaţii folosesc în produse alimentare şi cosmetice fetuşi umani. Pepsi Cola (băutura preferată a multora), pentru acea dependenţă foloseşte arome rezultate din fetuşi umani şi placentă. Marii producători de cosmetice (rujuri, creme de faţă , de corp. etc.) vă încalcă liberul arbitru pentru că folosesc deasemenea celule de fetuşi umani.
Consumul de carne implică în prealabil un sacrificiu, iar cei care doresc să ţină umanitatea aici (foarte jos) au toate motivele să încurajeze consumul de carne. Bineînţeles că şi interesele financiare sunt vizate, dar asta e un alt aspect. Deşi a intrat în obişnuinţa noastră consumul de carne, acest obicei alimentar implică sacrificii de sânge. Sacrificiile de sânge, indiferent de ceea ce cred mulţi dintre cei care citiţi acest comentariu, sunt parte din ritualurile Satanice. Dar sacrificiul Satanic suprem cere jertfă umană. În acest context, dacă au reuşit să formeze un obicei alimentar impropriu omului, adică consumul de carne moartă (doar animalele necrofage fac asta, animalele carnivore nu) , prin manevre ascunse au reuşit să pângărească (murdărească) sufleteşte şi trupeşte pe mulţi dintre oameni (chiar şi pe cei mai credincioşi dintre ei). Cum? Simplu: au introdus în mod ascuns în alimentele procesate vândute pe piaţă, părţi sau compuşi extraşi din fetuşi umani. Astfel (fără ca cel ce consumă aceste alimente să ştie) ei duc până la capăt un ritual Satanic (adică jertfă şi consum). Jertfă, pentru că fetuşii umani provin de la copiii avortaţi (cu bună ştiinţă sau nu) şi consum (deasemenea cu bună ştiinţă sau nu).

Percepţia omnivorilor vis-a-vis de cea a veganilor

” Stilaţi, eleganţi şi culţi ”

Pe o masă curată, cu faţă de masă imaculată, cu tacâmuri de argint şi pahare de cristal, stă frumos ornamentat, cu un măr în gură, un cadavru de purceluş. Frumos decor , nu am ce zice. Jur împrejurul mesei, simandicoşi în costume discută despre arte frumoase, ascultă muzică cultă şi schimbă amabilităţi.
Văzut de la alt nivel, e o ceată de snobi, barbari şi primitivi, strânşi să devoreze cadavrul puiului de purcel ce cu puţin timp în urmă sugea la mama lui. După masa copioasă, se şterg frumos la gură cu prosoape parfumate, asta pentru a păstra aparenţele unor oameni "curaţi" . În lumea animală, animalele care consumă cadavre, nu sunt cele carnivore, aşa cum aţi putea crede, ci cele necrofage aşa cum am mai spus.

Scris de,
Leonard Cheșca
pe marginea comentariilor mele pe această temă.
16 Ianuarie 2014

Link video Facebook :
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/571550174900185

Notiţă Facebook :
https://www.facebook.com/notes/leonard-chesca/intreaba-te-de-ce-nu-esti-vegan-/10202905145778107

Postare Facebook :
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10207576753405378&set=a.10200816415321151.1073741829.1486561754

SkyDrive :
https://onedrive.live.com/view.aspx?cid=011E1F903846956D&resid=11E1F903846956D%213239

Citiţi / vedeţi şi:
O carte de referinţă în studiile legate de bolile alimentaţiei, Studiul China :
https://skydrive.live.com/view.aspx?cid=011E1F903846956D&resid=11E1F903846956D%212963

Studiul China, e un mare câştig. Un film realizat pe marginea cărţii,
"Furculiţe în loc de cuţite" : https://www.youtube.com/watch?v=_1rjnCrqq1Q

Dieta vegană modifica peste 500 de gene în corpul nostru în numai 3 luni : http://viataverdeviu.ro/dieta-vegana-modifica-peste-500-de-gene-in-corpul-nostru-in-numai-3-luni/

”Frumosul adevăr ” - Sfatul meu pentru tine este : Adu puterea plantelor în organismul tău.
https://www.youtube.com/watch?v=Z0N0e7DV0eE

Aici vedeţi un discurs , destul de dur, care atinge toate aspectele : http://www.youtube.com/watch?v=nAu_TxmvCEg

Aici vedeţi şi vestitul procedeu MDM. Vizionare plăcută :
http://www.meatvideo.com/

Alimentaţie şi spiritualitatea :
http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ww81CdU3xmo#at=76

Pentru că a venit vorba de hrană cu prana, deşi poate e prea mult pentru cei care nu pot renunţa nici la carne, urmăriţi acesta poate, dar citiţi şi descrierea aferenta : https://www.facebook.com/photo.php?v=534784413239217&set=vb.210417089009286

Să vedeţi ce văcuţe grăsuţe şi bine mâncate sunt aici :
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=304761696290667&set=a.163956000371238.24803.131369396963232

Resursa de hrană:
https://www.facebook.com/notes/leonard-chesca/-resursa-de-hrana-/10202348917352744

Copiii ştiu ce vor, iar dacă au parte şi de părinţi inteligenţi ... Un copil de trei ani se întreabă lucruri pe care un adult le evită:
https://www.facebook.com/leonard.chesca/videos/10206696301874640

Toate proteinele sunt ”fabricate” de plante !
https://www.facebook.com/leonard.chesca/posts/10213524328091028

Lista cu vegetarieni celebrii, aici : http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_vegetarieni

Şi pentru a demola mitul conform căruia vegetarienii şi/sau veganii sunt incapabili de efort fizic, aici aveţi lista cu sportivi celebrii vegani sau vegetarieni :
• Marţina Navratilova – tenis
• Bill Pearl – culturism
• Joe Namath – fotbal american
• Tony La Russa – baseball
• Brendan Brazier – triatlon
• Patrick Reiners – culturism
• Alexander Dargatz – culturism
• Robert Parish – baschet
• Prince Fielder – baseball
• Christine Vardaros – ciclism
• Dave Scott – triatlon
• Billie Jean King – tenis
• Robert Cheeke – culturism
• Toni Innauer – sărituri schi
• Robert Lichtenwalner – ciclism
• Desmond Howard – fotbal american
• Robert Millar – ciclism
• Roy Hilligenn – culturism
• Pat Reeves – atletism
• Ryan Wilson – atletism
• Salim Stoudamire – baschet
• Carl Lewis – atletism
• Anton Innauer – sărituri schi
• Chris Prince – arte marţiale
• Giacomo Marchese – culturist
• Jack LaLanne – fitness
• Tonya Kay – dans
• Jacque Vaughn – atlet
• Jim Morris – culturism
• Joel Kirkilis – culturism
• John Salley – baschet
• Kenneth G. Williams – culturism
• Johnny Weissmuller – înot
• Eustace Miles – tenis
• Judy Ledenlge – parapanta
• Jutta Müller – patinaj
• Rob Bigwood – skandenberg
• Craig Heath – patinaj artistic
• Greg chappel – cricket
• Joseph Brown – dans
• Peter Brock – automobilism
• Anastasia Ashley – surf
• Bill Mannetti – powerlifting
• Lance Armstrong – ciclism
• Mike Tyson – box
• Robert Parrish – baschet
• Chris Campbell – wrestling
• Keith Holmes – box
• Bill Pearl – culturism
• Andreas Cahling – culturism, sărituri schi
• Art Still – fotbal american
• Ruth Heidrich – iron woman
• Albert Beckles – culturism
• Anthony Peeler – baschet
• Aura Andrew – culturism
• B J Armstrong – baschet
• Bill Walton – baschet
• Cory Everson – culturism
• Dave Scott – triatlon
• Denise Nicole – culturism
• Donny Lalonde – box
• Ed Bauer – culturism
• Ed Templeton – skateboard
• Elena Walendzik – box
• Kathy Johnson – gimnastică
• Killer Kowalski – wrestling
• Leroy Burrell – atletism
• Sebastian Grubb – fitness
• Leslie Marx – scrimă
• Luiz Freitas – culturism
• Mac Danzig – arte marţiale
• Edwin Moses – atletism
• Marv Levy – fotbal american
• Murray Roşe – înot
• Paavo Nurmi – atletism
• Peter Hussing – box
• Rich Roll – atletism
• Robbie Hazeley – culturism
• Scott Jurek – atletism
• Silken Laumann – canotaj
• Tiffany Croker – haltere
• Tim VanOrden – atletism
• Ricardo Moreira – arte marţiale
• Weia Reinboud – atletism
• Willie Austin – atletism