1 year ago

751

ZEUL SUPREM - AUTORITATEA

”Oamenii care au distrus lumea, au cravată nu tatuaje”
Video realizat pe baza discursului lui Grant din romanul, ”Plasa de fier” (The iron web)

Adaug acestui film genial un articol scris de mine cu ceva timp în urmă :

Autoritatea.

Abordarea unui subiect tabu.
Aşa este de când e lumea !
Nu reinventam noi roata !
Au fost alţii mai deştepţi decât noi care-au gândit astea !
Nu putem noi schimbă sistemul.
Nu se poate altfel !
Cam aşa suna o parte dintre răspunsurile majorităţii la abordarea unui astfel de subiect.
Întreg sistemul actual (ca marea majoritate a sistemelor perindate în istoria recentă a umanităţii), pretins democratic, are structura formată din o serie de instituţii şi organizaţii cu statut de autorităţi.
Peste tot auzim despre autoritatea statului, autoritate bancară, poziţia oficială, declaraţie oficială, legi , hotărâri, instante, etc.
Dar, toate aceste structuri instituţionalizate, autorităţile şi organismele recunoscute internaţional, sunt de fapt recunoscute de cine ?
Ei s-au recunoscut pe ei şi au transmis această percepţie către noi toţi.
O să spuneţi că fără aceste structuri o să fie haos. Da se poate, dar eu cred că aceste structuri trebuiau mai întâi să aibă girul populaţiei, să fie recunoscute de marea noastră majoritate şi abia apoi să poată produce efecte (care să afecteze în bine sau în rău toată populaţia).
Ne căutăm dreptatea în tribunal, dar cine garantează că justiţia chiar apăra dreptatea omului indiferent de statut ? Nimeni. Este o instituţie a lor care apără interesele lor. Şi exemplele pot continua.
Jandarmeria, apăra populaţia ? Cu toate astea este o instituţie recunoscută de toţi.
FMI, o bancă privată ridicată la rang de stat, de fapt deasupra tuturor statelor. Am fost întrebaţi dacă recunoaştem acest organism care se amestecă în treburile interne ale tuturor şi impune chiar foarte multe lucruri acestora. Nu, pur şi simplu a fost prezentat drept o voce autorizată, a fost cosmetizat să arate precum o autoritate statală, iar faptul că este o bancă privată a fost foarte bine ascuns. Păi cum să împrumute cu bani un privat mai toate ţările lumii ?
Singura soluţie este nerecunoaşterea acestor autorităţi.
E drept ca de unul singur nu ai nici cea mai mică şansă, dar dacă marea majoritate a populaţiei refuza să recunoască aceste organisme, atunci se schimbă treaba.
Mai ţineţi minte ce spunea Ceauşescu faţă de improvizatul tribunal ?
” Nu recunosc acest tribunal ”
Cam aşa stau lucrurile şi la nivel statal şi mai sus la nivel mondial. Diferite grupuri de interese au înfiinţat aceste instituţii „autorităţi” , fără ca noi să putem contribui cu ceva la asta. Pur şi simplu ne-am trezit cu fel de fel de instituţii în faţa cărora trebuie să ne supunem. De ce ?
Democratic avem doar iluzia unor alegeri a guvernului şi parlamentului, dar restul ?
Mai mult aceste ”autorităţi” îşi hotărăsc singure cotă din munca noastră. taxe , impozite, autorizaţii fel de fel, etc.
Păi dacă noi îi plătim, să decidem noi cât face munca lor !
Deja este un cult al autorităţilor, dar şi al taxelor. E parcă întipărit în ADN-ul nostru să nu punem nimic decis de ei la îndoială, să plătim taxele fără să crâşnim, să luăm de bun tot ce hotărăsc ei.
Dar ei cine sunt de fapt ?
Cum au primit acest stătut şi aceasta recunoaştere ?
Chiar reprezintă autorităţile interesele noastre ?
Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Câţiva şmecheri, cum sunt destui de mulţi în ziua de azi, merg pe o insulă unde locuiesc izolat oameni simpli, care-şi produc prin munca lor toate cele necesare, care nu ştiu ce înseamnă să se concureze între ei, ştiu doar să se ajute reciproc, iar tot ce fac este al tuturor.
După ce se instalează şmecherii pe insulă, aduna băştinaşii şi le spun că de astăzi înainte din tot ceea ce produc ei prin munca lor, trebuie să cedeze o bună parte lor. Nici o decizie nu mai poate să fie luată fără acordul acestui grup autopoziționat şi autoproclamat ca autoritate supremă a insulei. Adică ei sunt şi reprezintă de acum autoritatea , cei care hotărăsc pentru toţi şi pentru orice.
Băştinaşii, oameni simpli şi de bun simţ, accepta, dar uşor uşor nouă autoritate începe să fie din ce în ce mai nesimţita, părtineşte, tratează inegal membrii comunităţii, începe să ceară mai mult din munca lor, îndrăznesc până la urmă să pretindă chiar şi mai multe taxe, taxe la taxe şi tot aşa. Ajung să ceară aproape un sfert (24%) un soi de taxa adăugată, zeciuiala rămâne doar ceva generic, aşa că cer pe lângă taxa adăugată încă aproape o cincime din producţie, dacă vreun băştinaş vrea să-şi facă un bordei, nu mai merge aşa oricum, aşa cum o făcea până acum, trebuie să plătească autorităţilor o taxă şi tot aşa.
Autorităţile încep să ofere în sfârşit ceva la schimb, învăţământ gratuit, ceva tehnologie şi altele.
Dar stai, în şcolile autorităţilor copii sunt formaţi de mici să accepte sistemul, sunt învăţaţi să se concureze, să se pârască între ei sau pe părinţi dacă nu-şi plătesc taxele şi multe astfel de chestii.
Adio frumoasă comunitate, invidia apare, concurenta strica frumoasele prietenii de până atunci, ajung să muncească toată ziua, dar să facă foamea şi multe altele de care nici nu-şi puteau imagina cu ceva timp în urmă.
Sunt apoi speriaţi de autoproclamaţii conducători că e bine să fie pregătiţi oricând pentru un eventual atac terorist venit de pe mare.
Se înfiinţează un grup de apărare, dar bineînţeles că şi acesta trebuie cumva susţinut tot din munca sărmanilor localnici.
Când comunitatea creşte se impune un sistem de informare, aşa că se prepară un sistem de informare publică. Dar stai , informarea vine de la autorităţi, ei decid ce trebuie comunitatea să afle.
Peste un timp autorităţile trag o linie imaginară pe insulă, nimeni nu o vedea, dar li s-a explicat că asta e o graniţă, fiecare cu jumătatea lor de insula şi bineînţeles cu autorităţile sale. Şmecherii s-au împărţit în două, că doar nu era să lase jumătate din comunitate fără autorităţi, nu ?
Peste un timp încep să bage zâzanie între cele două comunităţi formate, mai un pom de pe răzor, mai o găină care a fugit la ceilalţi, chestii de-astea, dar prezentate grav şi oficial, deja e treabă serioasă.
Dările cresc tot mai mult , mulţi deja nu mai rămân cu nimic după plată lor.
Nici o problemă, doar au autorităţi care se ocupă de aceste situaţii, care au grijă de ei.
Apare împrumutul cu dobândă, ce să mai, orice amărât de băştinaş primeşte o gură de aer.
Mă da nici unul dintre băştinaşi să nu se gândească că din tot rodul muncii lui, dacă nu mai da partea nesimţită autorităţilor, poate să trăiască liniştit, ba mai mult îi mai şi rămâne ?
Un lucru e clar, deja aveau în sânge vorba, „unde-i lege nu-i tocmeală”.
Dacă stăm şi privim la povestea de mai sus, aproape unanim vom spune, mă da tare i-au găsit de proşti pe băştinaşii ăia, cei câţiva şmecheri autoproclamaţi drept autoritatea comunităţii.
Ce este foarte grav e faptul, ca la alt nivel, mult mai mare, suntem cu toţii la fel de proşti ca şi băştinaşii din povestea de mai sus.
În realitate lucrurile sunt mult mai complexe, aici fiind prezentat foarte stilizat doar pentru a prinde ideea, în realitate întreagă poveste vizează aproape toate aspectele vieţii noastre actuale. Nimic din ceea ce facem nu e în afara graniţelor fixate de aceste autorităţi.