Platoul Vârtoapelor şi ghioceiI de lângă Sarmizegetusa Regia din Munţii Orăştiei

Platoul Vârtoapelor, o poiană întinsă pe o culme înconjurată de păduri, la capătul unui drum de două ore pe jos, care porneşte din satul Grădiştea de Munte. În luna martie, odată cu topirea zăpezilor, poiana aflată în apropiere la circa două ore de mers pe jos din Sarmizegetusa Regia se acoperă cu covoare uriaşe de ghiocei sălbatici, iar excursioniştii atraşi de frumuseţea locului îşi fac apariţia aici în număr tot mai mare.
Credinţele vechi despre zânele care protejează aşezarea din munţi şi o împodobesc primăvara cu flori s-au înrădăcinat în conştiinţa multor localnici. Oamenii le numesc „Alea Frumoase“ şi amintesc despre legendele în care fiinţele supranaturale – iele, zâne, frumoase – îşi fac simţită prezenţa în diferite împrejurări, transformând natura după placul lor.
Asocierea locului cu zânele nu este întâmplătoare, într-un ţinut în care de-a lungul timpului au fost descoperite nenumărate artefacte antice dedicate unor zeităţi feminine, iar multe locuri păstrează legende atribuite acestora.
Conform tradiţiei locale a comunităţilor din Munţii Orăştiei, „Alea Frumoase“ îşi fac simţită prezenţa noaptea prin sunete muzicale şi vibraţii distinse în natură. Sunt auzite, relatau localnicii, în preajma stâncilor, a gurilor de plai şi în poienile înconjurate de arbori bătrâni, iar uneori cei care se apropie de ele sunt pedepsiţi: „li se schimbă chipul, se strămută uitătura“, spun oamenii locului.

Ghioceii sălbatici (Leucojum vernum) de pe Platoul Vârtoapelor, numiţi şi luşte, sunt plante cu bulbi şi 3-5 frunze liniare, obtuze, din familia Amaryllidaceae. Florile sunt mari, albe şi plăcut mirositoare, solitare, mai rar câte două, într-o spată, iar fructul este o capsulă. Se găsesc în păduri, tufărişuri şi fâneţe umede. Luştele seamănă, şi uneori sunt confundate, cu ghioceii. Floarea luştelor însă e mai mare decât a ghioceilor, iar tulpina celor dintâi poate măsura de la 15 la 25 de centimetri.
În ultimii ani, frumuseţea florilor întinse pe mai mult de zece hectare în pădurea de la poalele cetăţilor dacice a atras tot mai mulţi turişti. Cei mai mulţi îşi lasă maşinile la marginea satului Grădiştea de Munte şi pornesc pe jos, pe potecile de pădure, spre micul paradis de la Vârtoape. Alţi excursionişti, mai comozi, urcă spre platoul montan cu maşinile sau motocicletele de teren, pe drumul forestier şi apoi direct prin poieni, afectând echilibrul naturii şi nemulţumindu-i pe localnici. Ruperea florilor şi gunoaiele aruncate de excursionişti dăunează tot mai mult ţinutului sălbatic.