EPISCOPIA DE LA "VATRA ROMÂNEASCĂ", STATELE UNITE

EPISCOPIA DE LA "VATRA ROMÂNEASCĂ"

„Centru de Studii şi Documentare al Românilor-Americani“

Centrul de Studii Istorice "Arhiepiscopul Valerian (Trifa)", ce poartă numele celui de al doilea Ierarh Român din America, Întâi Stătător al Episcopiei Ortodoxe Române din America cu sediul la „Vatra“, Jackson, Michigan, este punctul de plecare, și aplecare, al orcărui cercetător al istoriei diasporei românești pe Continent american, și nu numai.
Nu întâmplător, pe frontispiciu, scrie: „Centru de Studii şi Documentare al Românilor-Americani“. În 1975 acest concept a devenit faptă şi în câţiva ani, cu ajutorul financiar şi moral al „Episcopiei Române Ortodoxe din America“, în principal, dar şi al altor societăţi şi organizaţii româno-americane şi a unor oameni buni şi generoşi, o clădire modernă a fost ridicată pe pământul „Vetrei Româneşti“ din Jackson, Michigan. De aici ne-am inspirat și noi în lucrarea de față.
Prezenţa românească pe acele meleaguri îndepărtate a început în jurul anului 1895, prin valul de emigrări din Transilvania, Bucovina şi Banat, aflate atunci sub stăpânirea austro-ungară. - Prima Parohie Ortodoxă Română din Canada a fost înfiinţată în anul 1902 în Regina, Saskatchewan, având hramul "Sf. Nicolae".
La 20 Martie 1903, soseşte la Biserica “Sfântul Nicolae”, arhimandritul Evghenie Ungureanu, cu binecuvântarea Mitropolitului Moldovei; - După aceasta, s-au înfiinţat, rând pe rând, alte parohii româneşti în Canada, având enoriaşi veniţi, în mare număr, din Bucovina, parohii ce au funcţionat sub omoforul canonic al Mitropoliei Moldovei; - Biserica Româno-Americană-Canadiană a fost fondată de către laici, care s-au unit, au construit biserici şi au chemat clerici din "Lumea Veche". Clerul a venit din două Mitropolii: a Ardealului (cu sediul la Sibiu) şi a Moldovei (cu sediul la Iaşi). Prima a influenţat comunităţile româneşti din Statele Unite, iar a doua pe cele din Canada; - În acea perioadă, ortodocşii din America de Nord şi Canada aparţineau, indiferent de originea lor etnică, de Eparhia Rusă, condusă între 1898 şi 1908 de Episcopul Tihon;
- La 15 august 1904, românii din Cleveland au hotărât să întemeieze prima Parohie Ortodoxă Română din S.U.A., cu hramul "Sf. Maria"; - În decembrie 1905, soseşte în Statele Unite părintele Moise Balea, primul preot ortodox care a venit să slujească pentru comunităţile din America;
- La 1 septembrie 1906, părintele Balea începe tipărirea primului ziar romanesc, numit „America”;
- În 1911, vine în America, trimis de Mitropolia Sibiului, părintele Ioan Podea, cu misiunea de a organiza parohiile din America într-un protopopiat;
- In anul 1912, s-a organizat primul protopopiat românesc pe tărâm american, condus de părintele Podea, având în componenţa sa 16 parohii; - În 1918, ca urmare a "alegerii" (impuse) la Sibiu a lui Vasile Mangra, un prelat "pro-maghiar", românii din Statele Unite s-au întrunit la Youngston, Ohio, la 24 februarie şi au decis să rupă toate legăturile cu Mitropolitul "maghiarizat" de la Sibiu. Ei au scris Mitropolitului de la Bucureşti (al Ungro-Valahiei), cerând să fie uniţi şi acceptaţi sub omoforul acestuia. La acea dată, în România nu exista oficial o Patriarhie (abia în 1925 s-a înfinţat Patriarhia Română);
- Imediat, după primul război mondial, Vasile Mangra a fost înlocuit cu Nicolae Bălan şi, în consencinţă Mitropolia de la Bucureşti a decis să nu se amestece în treburile românilor americani şi nici în sfera de influenţă, care, tradiţional, aparţinuse Mitropoliei Ardealului.
- În acest fel, preoţii au continuat să vină în America, din cadrul Mitropoliei Ardealului;
- Simţind lipsa unui arhiereu al lor şi, urmând exemplul altor grupări etnice, după ce efectele revoluţiei bolşevice au fost resimţite şi în lumea americană, românii din America s-au decis să aiba propria lor episcopie diecezană.
La 25 aprilie 1922, 7 preoţi care fuseseră hirotoniţi în România au înaintat un memorandum Sfântului Sinod, cerând încă odată înfiinţarea unei Episcopii a românilor-ortodocşi din America, astfel că, a devenit clar înteles de către autorităţile româneşti că, de fapt, nu toţi cei care şi-au „incercat norocul” în America, se vor mai întoarce în România. Autoritaţile bisericeşti din România nu s-au grăbit să înfinţeze o organizaţie diecezană pentru românii din America, crezând că nu este necesară;
- La 18 decembrie 1923, Mitropolitul Sibiului îl numeşte pe părintele Victor Mureşan, protopop al parohiilor din Statele Unite;
- La 7 Octombrie 1924, preoţii români care fuseseră hirotoniţi în America, de episcopi ruşi, au ţinut o conferinţă în Pittsburgh, PA., unde au accentuat iarăşi necesitatea înfiinţării unei Episcopii Ortodoxe Române, în Statele Unite şi, au hotărât ca până atunci, să se afilieze, jurisdicţional, omoforului Episcopului Rus de atunci, Adam Filipowski.

2. Întemeierea şi dezvoltarea"Vetrei Româneşti"

Pentru Comunitatea Românilor-Americani şi, încă, mai vârtos pentru cei ortodocşi, „Vatra Românească”, sediul Episcopiei Romane Ortodoxe din America, din hotarul oraşului Grass Lake, din sudul Statului Michigan, este un loc special geografic, dar mai ales duhovnicesc. De peste şaptezeci de ani, acel loc retras şi, cumva tainic, din sudul Statului Michigan, a devenit un teritoriu al gândului, al inimii, al buneivoiri. Obţinut cu greu, cu jertfe ale unor oameni foarte săraci, menţinut cu enorme sacrificii, într-o vreme în care ghiara nefastă, mortală, a comunismului demonic, stătea asupra tuturor şi a toate, „Vatra Românească” a vieţuit, a crescut, s-a dovedit vie, indestructibilă.
Episcopul Policarp Moruşca, întemeietorul „Vetrei Româneşti”, a ales acest loc binecuvântat ca sediu al nou întemeiatei Episcopii Ortodoxe Române din America. Episcopul Policarp nu a trăit decât puţin la „Vatra”. Vitregia vremii, căreia toţi şi toate îi sunt supuşi, l-a îndepărtat de turma sa, dar, în scurta vreme cât a stat acolo, el a iubit locul şi i-a dat rost existenţial.
Este bine să nu fie uitat că, Episcopul Policarp a fost un ierarh român-american, care a înţeles bine că turma lui este alcătuită, nu din români în America, ci din români-americani, oameni care aparţin ţării în care se află dar, care păstrează şi duc mai departe modelul existenţial românesc, înţelegerea românească a rostului vieţii. Episcopul Policarp, a mai ştiut că această identitate se poartă şi, poate fi purtată indiferent de limba vorbită, româna strămoşilor, deci, eminamente a primilor emigranţi şi a amintirilor dar, mai ales, în limba ţării, Engleza, limba prezentului şi a viitorului, căci Episcopul Policarp a ştiut că turma sa nu este una în exil, marginală, nesemnificativă, ci una care aparţine neamului american.
Că aşa a fost, ne-o devedeşte cea mai folosită şi memorabilă exprimare a episcopului întemeietor, „Vă primesc aşa cum sunteti!”. Este de amintit că, la primul Congres al Episcopiei, ţinut la „Vatra”, a participat şi Episcopul Grec al Americii, mai târziu Patriarhul Ecumenic, Athenagoras. Cu acest prilej, cei doi ierarhi au plănuit o adunare a tuturor ierarhilor ortodocşi din America, adunare ce ar fi fost găzduită la „Vatra”. Este limpede că, Episcopul Policarp ştia că viitorul ortodocşilor româno-americani, trebuie şi, va fi într-o jurisdicţie canonică americană, în sânul şi ca parte a neamului american.
După plecarea grabnică a Episcopului Policarp şi, după ce regimul bestial comunist, instalat cu arme străine, în România, a interzis revenirea pastorului la turma sa, „Vatra Românească” a trecut prin clipe grele, dar nu s-a plecat! Lupi lacomi, îmbrăcaţi în blană de oaie, numiţi de către bestiile comuniste, au năvălit în turma ortodocşilor româno-americani şi au căutat să cotropească „Vatra Românească”. Binecredincioşii nu s-au lăsat jefuiţi. Au stat în calea cotropitorilor şi a impostorilor şi, ajutaţi de legea dreaptă a ţării lor, Statele Unite ale Americii, i-au scos spre ruşine pe cei nevrednici. Ei şi-au ales, iarăşi, pastor tânăr şi vrednic, care nu i-a lăsat la nevoie, pe Prea Sfinţitul Episcop Valerian D.Trifa, care apoi a devenit Înalt Prea Sfinţit Arhiepiscop, de întreit binecuvântată pomenire. Împlinirile acestei păstoriri îndelungate au fost foarte numeroase şi, nu este intenţia noastră aici a le enumera pe toate. Aici vom căuta doar să pomenim câteva dintre realizările excepţionale la „Vatra Românească”:
· In primul rând, a fost schimbată concepţia despre rostul „Vetrei Româneşti”. A fost dată uitării ideea romantică după care „Vatra” putea fi, simultan, o unitate agricolă (fermă) productivă, cât şi sediul de reşedinţă al Episcopiei;
· Ideea de „fermă” a fost abandonată, pământul agricol fiind dat în arendă şi o parte a fost preschimbată într-un frumos parc;
· Clădirile au fost preschimbate: în dormitoare, casa „ARFORA”; în prânzitor, sala „Avram Iancu”; în spatiu de depozitare, „George Pomutz”. S-au mai adăugat clădiri: un dormitor modern pentru copiii veniţi la taberele de educaţie religioasă şi un mare pavilion pentru prânzul şi festivităţile organzate la „Vatra”. Clădirea principala, „casa mare”, a fost reparată temeinic şi, acolo locuia Episcopul şi funcţionau birourile Episcopiei;
· La „Vatra”, de la începutul anilor Ꞌ50, s-au organizat tabere de Educaţie Religioasă, pentru tineri. La acele tabere, tinerii, din Episcopie, învăţau despre credinţa lor, aveau atracţie de Episcopia lor, de sediul ei, „Vatra Românească” şi, se puteau întâlni;
· Tot in anii 50 ai veacului al XX-lea s-a inălţat Biserica şi Capela de la „Vatra”, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”;
· În anii 70 ai veacului al XX-lea, pe pământul dăruit de către „Vatra” (printr-un contract de închiriere, în perpetuitate), s-a ridicat sediul „Centrului de Studii şi Documentare al Românilor-Americani” (The Romanian-American Heritage Center) care, din 1988 poarta numele „Valerian D. Trifa”. Acest Centru este o instituţie independentă, neaducătoare de profit, sub legile Statului Michigan, dar care are relaţii cu totul speciale cu Episcopia Română Ortodoxă din America, cu „Vatra”, sub a cărei inspiraţie a venit în fiinţă. Acest Centru adăposteşte cea mai importantă colecţie de documente istorice privind trecutul românilor-americani şi, din 1984, el sporeşte şi se află în purtarea de grijă a semnatarului acestor rânduri (Alexandru Nemoianu).
În toată această perioada de creştere şi devenire, „Vatra Românească” s-a consolidat drept inimă a Ortodoxiei Româno-Americane care, prin înainte vederea Arhiepiscopului Valerian, a devenit parte indestructibilă a Ortodoxiei Americane, aşa cum prevăzuse, încă de la primul Congres al Episcopiei, organizat la „Vatra” în 1938, Episcopul Policarp.
În titanica sa lucrare pentru „Vatra”, Arhiepiscopul Valerian, a fost ajutat de părinţii (citez selectiv, din memorie): John Toconita, Vasile Haţegan, Eugene Lazăr şi de mulţi voluntari: Martha Gavrilă, Augustin Vincent, Virginia Vincent, Traian Lascu, John şi Ana Mercea, Stelian Stănicel, Sylvia Baia (Lupşor) şi alţii.
De peste un sfert de veac „Vatra Românească” se află în paza IPS Arhiepiscop Nathaniel, a cărui înţelepciune, modestie şi blândeţe sunt egalate doar de, ale sale, caldă, peste măsură de mare profunzime, smerenie şi eleganţă duhovnicească.
Noua păstorire a început în condiţii grele, dar ele au fost depăşite. „Vatra” a crescut şi s-a înălţat. Ea a intrat, deplin, în veacul al XXI-lea, fizic şi spiritual.
· Clădirile au fost îmbunătăţite, aspectul fizic a fost sporit;
· Proprietatea a crescut, prin înţelepte, noi achiziţii. In anii '90 ai veacului trecut, a fost înălţat un nou sediu administrativ, modern, frumos. La ridicarea acestui Centru Administrativ, de mare importanţă au fost donaţiile făcute de George Gavrilă, Rucsanda Sârbu de Bota, Diacon John Bujea şi Dr. Eleanor Bujea. Noul sediu este impunător şi funcţional, deopotrivă. El este prevăzut cu birouri moderne, excepţional spaţiu de depozitare arhivistică şi, cu o frumoasă sală muzeistică, aflată în amenajare;
· Taberele de educaţie religioasă, au devenit şi mai potrivite cu scopul propus. În înţeleapta revizuire a „curriculum” şi îngrijirea lor, Arhiepiscopul Nathaniel, a fost asistat şi (citez din memorie şi selectiv) de către părinţii, Remus Grama, Ian Pac Urar, Calinic Berger, Joseph Morris, Anton Frunză, George Ursache, Cosmin Antonescu şi mulţi laici, dedicaţi. În buna gospodărire a „Vetrei”, bunul ierarh, a fost ajutat de oameni de mare caracter şi nădejde: Florence Şerb, care a stat neclintită lângă Arhiepiscop, la bine şi la rău; Mark Chestnut, una dintre cele mai admirabile şi mai destoinice personalităţi, care a vieţuit la „Vatra”. Dincolo de excepţionalele calităţi profesionale, Mark Chestnut se distinge prin angajament uman, politeţe, grijă de aproapele şi eleganţa sufletească. Cu totul remarcabil este Diaconul David Oancea, redactorul „Soliei” şi cancelarul Sfintei Episcopii. David Oancea este o personalitate probabil fără egal. Bunătatea, cumsecădenia, grija pentru toţi şi toate, graba cu care îşi ajută semeneii, după cunoştinta mea, sunt fără egal. Marele Ierarh a mai fost ajutat la “Vatra” şi de către Părintele Marin Mihalache, învăţatul Dinu Cruga şi Manuela Cruga.
„Vatra Românească” este un aşezământ unic, care cuprinde, „în nuce”, concentrat, istoria şi devenirea românilor-americani, care sunt parte a Lumii Noi păstrând „modelul existenţial românesc”. (Extras din „O prezenţă elegantă, discretă şi fără egal, în Lumea Nouă”, de Alexandru Nemoianu)

3. Înfiinţarea Episcopiei Românilor din America

Între 25-28 aprilie 1929, cu prilejul Congresului bisericesc al clerului şi credincioşilor din cadrul parohiilor ortodoxe româneşti din S.U.A. şi Canada, întrunit la Detroit-Michigan, s-a constituit Episcopia Ortodoxă Română din America, sub oblăduirea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, hotărâre aprobată de Congresul Naţional Bisericesc din România, din 21 noiembrie 1929.
La 1 noiembrie 1930, Patriarhul României, Miron Cristea, semneaza decretul nr. #10219, prin care Episcopia Ortodoxă Română din America este recunoscută canonic.
Între 26-28 aprilie 1934, Parlamentul României votează Legea Înfiinţării Episcopiei Misionare Ortodoxe Române din America, lege semnată de Regele Romaniei, Carol al II-lea, la 5 mai 1934.
În urma alegerilor din 24 martie 1935, Arhimandritul Policarp (Pompiliu) Moruşca, stareţul Mânăstirii Hodros-Bodrog, este ales şi hirotonit drept Episcop al Românilor din America.
La Congresul din 4-5 iulie 1935, Episcopul Policarp este instalat la Detroit, în catedrala "Sf. Gheorghe". De asemenea, el a prezidat Congresul Bisericesc din 1935, primul congres condus de către un Arhiereu.

.............................................................................................................

LINK-uri utile cu și despre ISTORIA IMIGRAȚIEI ROMÂNEȘTI, și ORGANIZAREA CELOR 2 EPARHII ORTODOXE ROMANEȘTI ÎN AMERICA

A). BOR - persecutată de securitatea - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-de-la-vatra-bor-si-securitatea.htm

B). Începuturile Vetrei - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-de-la-vatra-romaneasca.htm

C). Descrierea Vetrei - www.constantinalecse.com/capit-06-perceptia-despre-vatra-romaneasca-1980-1982.htm

D). Vatra și Congresele sale - www.constantinalecse.com/capit-06-congresele-de-la-vatra-romaneasca-1980-1984.htm

E). Ierarhii ROEA - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-dela-vatra-ierarhii-roea.htm

F). Eparhia ROMARCH (Mitropolia) - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-de-la-vatra-romaneasca-romarch.htm

G). Ierarhii Eparhia ROMARCH (Mitropolia) - www.constantinalecse.com/capit-05-episcopia-dela-vatra-ierarhii-romarch.htm

H). Dedicație Vetrei - www.constantinalecse.com/capit-05-istoria-emigratiei-romanesti-in-america-dedicatii.htm

.............................................................................................................

BIBLIOGRAFIE - *PAGINI ROMANESTI"

* Valerian D. Trifa, Arhiepiscop, Marginal Notes on a Court Case (1988)
* Gerald J. Bobango: ROEA - The First Half Century (1929-1979)
* Pr. Remus Grama - "Policarp Morusca, primul episcop al romanilor din America - Scrisori din captivitate sau Tragedia despartirii bisericesti a romanilor americani"
* Aurel Sasu - Cazul Policarp Morusca (2002)
* Traian Lascu: „Arhiepiscopul Valerian D. Trifa“ (1984)
* Aurel Sasu - Arhiepiscopul Valerian D. Trifa cenzurat în România „post-revoluţionară”!
* Pr. Gabriel-Viorel Gardan - Episcopia Ortodoxă Română din America - Parte a Ortodoxiei Americane
* Alexandru Nemoianu : O prezenta eleganta, discreta si fara egal in Lumea Noua: ” Vatra Romaneasca”
* Alexandru Nemoianu: ”Solia” – un exemplu de continuitate culturala
* Alexandru Nemoianu: ROEA - Fondator: Arhiepiscopul Valerian Trifa
* Alexandru Nemoianu: ”Romanian-American Heritage Center"

SURSA: www.constantinalecse.com