Blestemul si norocul meu!

2 years ago
22

E greu sa fii sarac, dar si mai greu e sa fii bogat si apoi sa pierzi totul. Cu binele te obisnuiesti usor dar raul este mai dureros odata ce ai cunoscut alinarea bunastarii. Aceasta e povestea mea, daca nu era asa, nu eram eu omul de azi deci nu regret nimic doar va povestesc celor interesati dar si celor care ma invidiaza fara sa imi cunoasca "crucea".

Aceasta este povestea tatalui meu, a mea si a familiei mele, am fost urati pentru ca am reusit iar apoi am fost urati pentru ca am esuat. Adevarata noastra culpa a fost ca am devenit bogati intr-o tara saraca si profund indoctrinata de comunism.

In 89' tatal meu m-a luat in brate plangand si mi-a spus "suntem liberi". Nu stia exact ce inseamna acele cuvinte si nu a ajuns niciodata sa le inteleaga, desi ne tragem dintr-o familie de preoti ortodocsi care si-au pierdut totul si au fost trimisi la canal de Partidul Comunist Roman. Dupa 89' a aparut o lume noua, fara reguli, oricine facea ceava se imbogatea iar tatal meu era un om prea bun pentru lumea care a urmat. Tatal meu a fost un industrias nu un capitalist iar dupa 89' lumea nu era nici macar a capitalistilor ci a "tunarilor" si "teparilor" a "devalizatorilor", "escrocilor" si "hotilor". Intr-o astfel de lume moralitatea era slabiciune, impreuna cu "indoctrinarea scolii comuniste" combinat cu un mediu economic distrus de politicienii acelei vremi cu inflatie de 200% au facut ca parintii mei sa piarda tot sa clacheze iar eu sa fiu aruncat in apa adanca fara sa fi innotat vreodata!

Intr-o astfel de lume am crescut eu, de mic copil am stat la masa cu ai mei, tatal meu, in "iubirea lui nebuna" la 18 ani mi-a pus pe numele meu Fabrica de Ulei Oradea si brandul uleiului "Horea" iar acest lucru mi-a fost si blestem dar si noroc. Azi sunt ceea ce sunt datorita problemelor prin care am fost tarat dar si sprijinul pe care mi l-a acordat mama mea care nu inceta sa isi gaseasca noi rezervoare de incurajare indiferent de probleme sau "gura lumii".

Tatal meu si-a dus bataliile cu oameni care au amenintat ca ne vor omora cu pistolul, Florin Maier la acea vreme a fost una din bataliile pe care le-a castigat dar au venit altii, mai puternici care l-au ingenunchiat! Oamenii lui Sorin Ovidiu Vantu, Liviu Tudor si Dorin Iacob. Batalie dupa batalie, tatal meu a cedat, actiunile au fost pe numele meu deci eu am fost obligat sa continui.

Nimeni nu a vazut sacrificiul, nimeni nu era interesat de "crucea" noastra dar "de indata ce il faci pe Dumnezeu sa sangereze vor aparea si rechinii"

Dupa multi ani de procese am castigat, ne-am luat banii si restul va fi o alta poveste dar vreau sa subliniez urmatoarele:

Nimic genial in mine, nimic spectaculos, eram doar un copil aruncat in jocurile adultilor impreuna cu un alt copil pe acea vreme, prietenul si avocatul meu Marius Predoi cu ajutorul caruia intr-un tarziu am invins.

Azi tatal meu a invins, eu am avut succes, are nepoti minunati, sanatosi si numele lui merge mai departe prin mine si puiutii mei!

Loading comments...